Succesiune. Sentința nr. 12/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 11476/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12 decembrie 2012
Președinte: A. B. V.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă exercitată de reclamanții G. E. și M. M., în contradictoriu cu pârâții M. S. M., G. I., C. L. al M. A. și P. Județului A., având ca obiect succesiune, nulitate act, rectificare carte funciară și revendicare imobiliară.
La apelul nominal se prezintă reclamanta G. E. asistată de av. A. V. din Baroul A. și reprezentanta pârâtei M. S. M., av. U. C. din Baroul A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 1938 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 9 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța pune în discuția părților prezente excepțiile invocate în cauză: excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. S. cu privire la petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de donație nr._/14.07.1989 și excepția lipsei de interes cu privire la primele două capete de cerere, ambele invocate de către pârâtă prin întâmpinarea formulată; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al M. A. invocată de către acesta prin întâmpinare și excepția puterii de lucru judecat invocată de către pârâta M. S. prin întâmpinare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. S., cu privire la petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de donație nr._/14.07.1989, reprezentanta pârâtei a solicitat admiterea acesteia, conform celor relevate pe larg, în cuprinsul întâmpinării depuse, pârâta nefiind parte în cadrul acestui contract de donație.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, reprezentanta pârâtei arată că susține această excepție, solicitând admiterea ei apreciind că, în ceea ce privește petitele 1 și 2 prin care reclamantele solicită să constate cuprinsul unor certificate de moștenitor legale și necontestate de vreuna din părți, ca fiind lipsită de interes, certificatele de moștenitor făcând dovada deplină atât cu privire la calitatea de moștenitor a reclamantelor cât și în ceea ce privește masa succesorală.
Solicită de asemenea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al M. A., și arată că susține și excepția puterii lucrului judecat în ceea ce privește petitul 3 de cerere, menționând că, deși prin prezenta acțiune s-a invocat alt temei de drept, finalitatea este aceeași respectiv atribuirea terenului în suprafață de 901 mp ce face obiectul prezentului litigiu .
Reprezentantul reclamanților solicită instanței respingerea excepțiilor invocate de către pârâta M. S., iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către C. L. al M. A. arată că, terenul a fost preluat de către Statul Român prin CLM, lăsând însă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții .
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantelor solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, pentru cele arătate pe larg în scris. Depune concluzii scrise și dovada onorariului avocațial solicitat .
Reprezentanta pârâtei M. S. solicită respingerea acțiunii promovate, în principal prin admiterea excepțiilor invocate. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii promovate pentru motivele arătate pe larg, în cuprinsul întâmpinării formulate, susținându-se acestea și oral, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 17 septembrie 2012, sub numărul de dosar_, reclamantele G. E. și M. M., au chemat în judecată pârâții M. S. M., G. I., C. L. al M. A. și P. Județului A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună constatarea, potrivit art. 80 al. 1 din Legea nr. 36/1995 că în certificatul de moștenitor nr. 2240/1977 s-a menționat că masa succesorală la decesul mamei reclamanților se compune din porțiunea de 1/2 casă și teren de 534 mp părți din imobilul de sub A I 1 a lui B 7, fiind întabulat dreptul de proprietate în cota de 2/8 cu titlu de drept de moștenire și partaj în favoarea tatălui C. D., soț supraviețuitor și în cote de câte 3/8 în favoarea reclamantelor în calitate de fiice .
De asemenea, au solicitat a se constata, în temeiul acelorași dispoziții legale că în certificatul de moștenitor nr. 2262/1988 s-a menționat că masa succesorala rămasă după tatăl acestora, numitul C. D. se compune din porțiunea de 5/8 casă și teren de 670 mp părți din imobilul de sub A I 1 a lui B 6, 9, fiind întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept de moștenire și partaj în favoarea lui C. M. în cota de 2/8 soție supraviețuitoare și fiicelor în cotă de 3/8 fiecare.
În temeiul art. 948 din vechiul cod civil au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat între reclamante și pârâtul G. loan și autentificat sub nr._ la data de 14 iulie 1989 de către notariatul de Stat Județean A.. Au mai solicitat constatarea nulității absolute a ordinului Prefectului Județului A. nr. 677 din 27.09.2005 emis în temeiul art. 32 din Legea nr. 340/2004 prin care pârâta M. S. M. a fost greșit împroprietărită și cu suprafața de 903 mp, precum și rectificarea întabulării dreptului de proprietate al pârâtei M. S. de sub B 24 din CF. nr. 755 B. cu privire la terenul de 900 mp proprietatea reclamantelor, rectificare întemeiată pe prev. art. 34 pct. 1 din Decretul - Lege nr. 115/1938, cu obligarea în temeiul art. 480 din vechiul cod civil a pârâtei M. S. la a lăsa în deplina proprietate și posesie a reclamantelor suprafața de teren de 900 mp din totalul de 1068 mp înscris în CF nr. 755 B. nr. top. l/C.1.a.1.4.a.l.b/721, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii promovate, reclamantele au arătat că, în anul 1956 la 17 februarie, părinții acestora au cumpărat în părți egale de la proprietarii tabulari B. Ș. si soția născută D. A. imobilul de sub A.I.1 compus din casă și teren în suprafața de 297 st, respectiv 1068 mp. După cumpărare s-a întabulat dreptul lor de proprietate sub B 6 și 7 asupra întregului imobil, casă și teren, astfel, terenul în suprafață de 1068 mp. a fost dobândit împreună cu casa nr. 14 de părinții reclamantelor prin cumpărare în anul 1956, an în care nu exista nici o interdicție la înstrăinarea terenurilor, interdicție care abia în anul 1974 intra în vigoare prin Legea nr. 58 .
Urmare a decesului mamei reclamantelor C. F. născ. Iancovici și în baza certificatului de moștenitor nr. 2240/1977 se intabulează sub B 9, 10, 11 dreptul de proprietate asupra porțiunii de 1/2 din același imobil de sub A.I.1, casă și teren de 534 mp, în cote de 2/8 pentru tatăl C. D. și câte 3/8 pentru reclamante, fiicele defunctei. Astfel, la data respectivă tatăl avea 670 mp, adică 534 mp cota lui de 1/2 plus 136 mp cota de 2/8 moștenită de la soție iar reclamantele, fiicele, fiecare cate 200 mp.
Urmare a decesului tatălui reclamatelor și în baza certificatului de moștenitor nr. 2262/1988 se intabulează sub B 13, 14, 15 dreptul de proprietate asupra porțiunii 5/8 și 670 mp teren din imobilul de sub A.I.1 în cote de 2/8 pentru C. M., soție supraviețuitoare și câte 3/8 pentru fiecare dintre reclamante fiicele defunctului, respectiv 168 mp. pentru C. M. și câte 250 mp. pentru fiicele defunctului. Astfel ca la această dată fiicele au fiecare în proprietate, dobândită prin moștenire, suprafața de teren de 450 mp.
S-a mai arătat de către reclamante faptul că, la eliberarea acestor certificate de moștenitor toți moștenitorii au fost prezenți în fața notarului, au recunoscut calitatea de succesori, reciproc drepturile succesorale, întinderea acestor drepturi și alcătuirea masei succesorale, mențiunile din certificatele de moștenitor nr. 2240/1977 și nr. 2262/1988 cu privire la calitatea de moștenitor, drepturile și întinderea lor precum și compunerea masei făcând dovada deplină împotriva tuturor succesorilor .
În considerarea acestor certificate de moștenitor rezultă că masa succesorală rămasă după părinți se compune din casă și teren, asupra casei dispunându-se cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 2152/1989 .
În ceea ce privește terenul, așa cum rezultă din coala de CF și din cele două certificate de moștenitor, a fost cumpărat de părinți în 1956 când nu exista nici o interdicție de înstrăinare, a compus masa succesorală a părinților și nu a fost atribuit de către stat pe durata existenței construcției sau în vederea construirii .
La data de 11. 04. 1989 reclamanta G. E. a solicitat față de pârâtele M. M. si C. M. ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 755 B. prin atribuirea către aceasta și obligarea la plata către pârâte a c/v cotelor de proprietate. Prin sentința civila nr. 2152 din 18 mai 1989 a fost atribuită casa părinților către mama pârâtei cu o cota de 2/8 față de cota reclamatelor de 6/8 .
Având convingerea că în recurs se va atribui casa reclamantei G., aceasta împreuna cu M. M. au donat pârâtului G. I. la data de 14 iulie 1989 cota de proprietate de 27/32 din casă, terenul fiind preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974 dar în calea de atac sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
S-a mai arătat de asemenea de către reclamante faptul că, donatoarele neavând calitatea de proprietare prin atribuirea casei către mama pârâtei, contractul de donație nr._/1989 este nul absolut și ca atare au solicitat a se dispune desființarea acestuia, aceasta având drept consecință repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia .
Au precizat totodată faptul că, prin donația casei terenul a trecut în proprietatea Statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, lege care limita transmiterea terenurilor numai prin moștenire, dar ca urmare a desființării contractului de donație se reîntoarce terenul în proprietatea transmițătorului donator.
Astfel, reclamantele au arătat că, terenul din litigiu nu a fost atribuit de stat în folosința veșnică sau pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuință sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe pentru a atrage incidența art.36 din Legea nr.18/1991. Prevederile acestui articol nu stabilesc competența prefectului în atribuirea terenului cumpărat și transmis prin moștenire, prin urmare prefectul nu avea competența să emită ordinul nr. 677/2005 motiv pentru care acest ordin este lovit de nulitate absolută solicitând desființarea totală a sa .
Întrucât întabularea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei M. S. s-a făcut în baza unui titlu nevalabil, respectiv Ordinul nr. 677/2005, reclamantele au solicitat, în temeiul art. 34 pct. 1 din Decretul Lege nr. 115/1938 rectificarea întabulării dreptului de proprietate a pârâtei M. S. cu titlu de împroprietărire de sub B 24 si revenirea la situația anterioară de sub B 13, 14, 15 .
Ca urmare a acestei rectificări, asupra terenului de 1068 mp. dobândit prin moștenire, reclamantele au un drept de proprietate fiecare în cota de 3/8, respectiv pe suprafața de 450 mp. fiecare, iar pârâta M. are un drept de proprietate în cotă de 2/8, respectiv pe suprafața de 168 mp., reclamantele fiind împreună proprietare pe teren în suprafața de 900 mp, iar pârâta M. S. pe suprafața de teren de 168 mp., proprietate pe care fiecare a dobândit-o prin moștenire .
S-a mai arătat totodată că, terenul pe care îl revendică reclamantele este posedat de pârâta M., fără niciun drept și refuză să îl cedeze în deplină proprietate și posesie, refuz care a determinat formularea acestui petit de obligare la a lăsa reclamantelor în deplină proprietate și posesie suprafața de 900 mp. .
Pentru toate cele relevate, reclamantele au solicitat admiterea prezentei acțiuni, astfel cum a fost formulată depunând în probațiune xerocopii certificate pentru conformitate de pe certificatele de moștenitor nr. 2240/1977 și nr. 2262/1988, contractual de donație nr._/1989, Ordinul Prefectului nr. 677/2005 ; Coala de CF nr. 755 B., sentința civilă nr. 2152/1989.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei pentru termenul din data de 17.10.2012, pârâtul P. Județului A. a solicitat respingerea ca nefondată a petitelor nr. 3 și 4 din acțiunea promovată.
În motivare a arătat că, pretențiile deduse judecății prin capetele nr. 3 și nr. 4 de cerere, prin prisma înscrisurilor depuse în probațiune și a dispozițiilor legale aplicabile, sunt neîntemeiate.
Astfel, a arătat că, în ceea ce privește petitul nr. 3 având ca obiect constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 677/27.09.2005 emis de P. Județului A., din examinarea Colii de carte funciară nr. 755 - B. se constată că, s-a întabulat cota de 27/32 părți din dreptul de proprietate asupra imobilului - casă în favoarea pârâtului G. I., cu titlu de donație, în baza contractului de donație autentificat sub nr._/14.07.1989, potrivit notării de sub B 18, terenul în suprafață de 901 m.p. fiind preluat de Statul Român, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, conform notării de sub B 19.
Ulterior, imobilul casă a fost dobândit în proprietate exclusivă de către pârâta M. S. M., cu titlu de moștenire, potrivit notării de sub B 21.
Asupra terenului preluat de către Statul Român în suprafață de 901 m.p., pârâta M. S. a fost titulara dreptului real de folosință, astfel cum rezultă din notarea de sub C 4 a colii de carte funciară, pârâta dobândind în proprietate această suprafață de teren, prin Ordinul Prefectului nr. 677/2005, întabulat în Cartea funciară nr. 755 B., sub B 24, (concomitent radiindu-se și dreptul de folosință de sub C 4) întabulare cu privire la care reclamantele solicită rectificarea și revenirea la situația anterioară, întrucât s-a făcut în temeiul unui titlu nevalabil, respectiv ordinul antemenționat.
Față de situația tabulară anterior expusă, pârâta a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, constatându-se că, sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de textul de lege enunțat, apreciind astfel că, Ordinul Prefectului nr. 677/2005 a fost emis în mod legal, neexistând motive de nulitate a acestuia.
Așa fiind, pârâta a apreciat ca fiind nefondat capătul nr. 3 de cerere, solicitând respingerea acestuia.
Referitor la petitul nr. 4 având ca obiect rectificarea întabulării dreptului de proprietate al pârâtei de sub B 24 din Cartea funciară nr. 755 B., pârâta a arătat că, acest capăt de cerere este accesoriu în raport de petitul nr. 3 (soluția dată capătului nr. 4 de cerere depinzând de soluția dată în privința petitului nr. 3) și ținând seama de faptul că pretenția dedusă judecății prin petitul nr. 3 este nefondată, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului nr. 4 de cerere, motivat cu aceea că titlul în baza căruia s-a efectuat întabularea de sub B 24 în favoarea pârâtei, în speță Ordinul Prefectului nr. 677/2005, este legal.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, pârâta a solicitat respingerea ca nefondate a pretențiilor formulate prin capetele nr. 3 și nr. 4 de cerere.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 18/1991.
În probațiunea pârâtul a depus la dosar ordinul Prefectului județului A. nr. 677/2005, tabel nominal privind proprietarii caselor dobândite prin acte juridice civile, copia CF nr. 755 B. .
Reclamantele au depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtului P. Județului A. solicitând respingerea apărărilor pârâtului .
Astfel, au arătat că, în petitul 3 al acțiunii introductive au solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului Județului A. nr. 677/27.09.2005 cu motivația că acest teren de 900 mp. a fost proprietatea părinților reclamantelor, proprietate dobândită prin cumpărare în 1956, iar prin moștenire s-a transmis acestora dreptul de proprietate ca urmare a decesului părinților.
Prin urmare acest teren nu a fost atribuit de stat în folosința veșnică sau
pe durata existentei construcției sau în vederea construirii de locuințe ori, cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, neexistând niciuna dintre cele patru situații prevăzute limitativ de lege pentru a atrage aplicarea dispozițiilor art. 36 din legea nr. 18/1991, dispoziții care nu stabilesc competența prefectului în atribuirea terenului cumpărat sau transmis prin moștenire.
Au solicitat totodată respingerea apărărilor acestui pârât și pentru petitul 4 cu motivația că intabularea în favoarea pârâtei M. S. s-a făcut în baza unui titlu nevalabil, respectiv a Ordinului nr. 677/2005, astfel că trebuie rectificată întabularea de sub B 24 potrivit dispozițiilor legale invocate, art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938 și revenirea la situația anterioară de sub B 13,14,15 .
Pentru termenul de judecată din data de 07.11.2012, pârâta M. S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată .
În ceea ce privește capetele 1 și 2 din petitul acțiunii, aceasta a invocat excepția lipsei de interes în promovarea lor.
Astfel, a arătat că, reclamantele solicită ca instanța, prin sentința, să constate cuprinsul unor certificate de moștenitor legale și necontestate de vreuna dintre părți, apreciind ca fiind lipsit de interes procesual un astfel de petit, certificatele de moștenitor făcând dovada deplină atât cu privire la calitatea de moștenitoare a reclamantelor, cât și în ceea ce privește masa succesorală.
Cu privire la petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de donație nr._/14.iul.1989, pârâta a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, apreciind însă că, se impune respingerea unui astfel de capăt de cerere.
A arătat astfel că, reclamantele au donat către G. I., prin acest contract cotele ce le aparțineau din construcțiile înscrise in CF 755 B., cote cu privire la care Judecătoria A. se pronunțase deja prin sentința civila nr.2152/1989, pronunțată în dosar nr.2506/1989. Așadar, susținerea reclamantelor potrivit căreia contractual de donație ar fi nul pentru că ele nu aveau calitatea de proprietare este nereal, apreciind că, admiterea unei astfel de cereri nu ar duce la reîntoarcerea terenului din litigiu în patrimoniul reclamantelor. Acest teren a fost scos din circulație în temeiul L.58/1974 și nu în temeiul contractului de donație, astfel că anularea acestuia din urmă nu ar schimba circuitul civil al terenului.
În ceea ce privește petitul 3 și următoarele ce se află în strânsă legătură cu eventuala admitere a acestuia, pârâta a invocat în primul rând excepția puterii de lucru judecat.
Astfel a arătat că, spre deosebire de excepția autorității de lucru judecat, unde se cere identitatea de părți cauză și obiect, conform principiul puterii de lucru judecat, nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit anterior printr-o sentință irevocabilă. Astfel, din 2004 și până în prezent, reclamantele au solicitat prin diverse acțiunii, atribuirea terenului în suprafață de 901 mp, ce face obiectul prezentului litigiu. În ultimul dosar soluționat pe fond mai exact în dosar nr._, reclamantele au solicitat pe de o parte să se constate că după antecesorii lor a rămas imobilul înscris in CF 755 B., cu casă și teren în suprafață de 1069 mp, și să se dispună partajarea acestuia prin atribuirea către ele a suprafeței de teren de 901 mp. În cadrul acestui proces, s-au adus aceleași argumente ca și în prezentul dosar, iar Judecătoria A. a tranșat problemele de drept ridicate, stabilind că în mod corect terenul din litigiu a fost atribuit pârâtei M. S.. Mai mult decât atât, în considerentele hotărârii nr. 9794/2010 pronunțată în dosarul de mai sus, Judecătoria A. apreciază că reclamantele aveau posibilitatea să solicite măsuri reparatorii de la Stat în măsura în care au convingerea ca acest teren a fost preluat abuziv, în temeiul legilor proprietății.
A apreciat că, în cazul admiterii acestei acțiune, s-ar încălca atât puterea de lucru judecat a sentinței nr. 9794/2010, precum și principiul securității raporturilor juridice, în acest sens pronunțându-se și Tribunalul Suprem - Secția Civila prin Dec. nr.631/10.03.1973, concluzionând că "nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni și, chiar dacă în primul proces s-a discutat numai pe cale incidentă un drept invocat de către o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept".
De asemenea pârâta a apreciat că, din motivarea în drept a acțiunii, rezultă că singurul temei de drept pe care reclamantele își întemeiază aceasta acțiune ar fi art. 36 din L 18/1991. Or, acest art. 36 din L18/1991 prevede doar că terenurile proprietatea statului, situate în intravilanul localităților, atribuite potrivit legii în folosința pe durata construcției (...) trec la cererea "proprietarilor actuali ai locuințelor", în proprietatea acestora.
Cum atât la data formulării cererii de împroprietărire, precum și la data emiterii ordinului prefectului, cât și în prezent, proprietar al construcției situată în A., ., este pârâta, s-a apreciat că nu există motiv de nulitate și mai mult, cel de nulitate absolută.
S-a mai arătat că, deși între părți s-au purtat o . procese, prin care reclamantele au încercat să obțină fie sume de bani, fie teren în natura, apreciind în mod greșit că pârâta ar fi cea care ar trebui să le despăgubească pentru că Statul Român a preluat terenul din litigiu în baza L58/1974, însă, pârâta a apreciat, că reclamantele aveau posibilitatea să solicite măsuri reparatorii de la Stat, în temeiul legilor proprietății.
Astfel, inițial, casa cu terenul aferent de 1069 mp s-a aflat în proprietatea antecesorului părților, C. D.. Atât la momentul decesului acestuia, cât și la data soluționării procesului de partaj între cele trei moștenitoare, respectiv reclamantele și mama pârâtei, terenul în suprafață de 901 mp, era preluat de Statul Român în temeiul L 58/1974, motiv pentru care nu a fost transmis moștenitoarelor, și nu a făcut obiectul partajului, acest teren negăsindu-se în patrimoniul defunctului la data decesului. Acest aspect era cunoscut de către reclamante, câtă vreme prin actul de donație întocmit imediat după pronunțarea hotărârii nr.2152/1989 în dosarul având ca obiect partajarea succesiunii, au donat numitului G. I. cotele lor de proprietate asupra imobilului din CF 755 B., specificând totodată că terenul în suprafața de 901 mp urmează să fie întabulat pe numele Statului Român, fiind proprietatea acestuia în baza L58/1974.
De asemenea, pârâta a arătat că, la decesul mamei sale, aceasta a moștenit construcția așa cum dealtfel rezultă și din cuprinsul cărții funciare, iar în ceea ce privește terenul, a fost împroprietărită în calitate de proprietară a locuinței.
În ceea ce privește prezenta acțiune în constatarea nulității absolute, pârâta a apreciat că, atâta timp cât nu se indică elementul sau condiția de fond care lipsește acestui ordin al prefectului și care face ca acesta să nu-și poată produce efectele, consideră că cererea reclamantelor este netemeinică și nefundamentată legal, motiv pentru care a solicitat respingerea ei și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 28.11.2012, pârâtul C. L. al M. A. a depus la rândul său întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive.
Astfel, a arătat că, C. L. al M. A. este o autoritate publică deliberativă a M. A., ori Legea 215/2001 stabilește cine reprezintă în instanță unitatea administrativ teritorială. Potrivit prevederilor art. 21, alin. 1 din legea anteamintită, „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii; aceste persoane juridice pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali.
Față de acestea, pârâtul a arătat că, C. L. al M. A. este, potrivit prevederilor art. 23, alin. (1) aceeași lege, o autoritate publică deliberativă a M. A., astfel încât L. prin prisma atribuțiilor legale nu are competențe de a emite ordine, ci doar Instituția Prefectului, drept pentru care C. nu ar avea nici o legitimitate procesuală în prezenta cauză.
A apreciat totodată că, nu este necesar să stea în judecată ca și parte în proces, dreptul de proprietate devenind opozabil acesteia de la data efectuării operațiunilor de publicitate, respectiv înscrierii în cartea funciară.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei M. S., depusă în ședința publică din data de 28 noiembrie 2012 prin care au solicitat respingerea apărărilor pârâtei, respectiv respingere excepției lipsei de interes invocată de către aceasta, arătând că primele două petite nu sunt lipsite de interes procesual; acest interes procesual are legătură cu pretențiile formulate în celelalte petite: cunoașterea compunerii masei succesorale la decesul părinților, și că are de asemenea legătură cu situația legală pentru a cărei realizare s-a apelat la justiție și le vizează direct pe reclamante. S-a arătat că în situația în care reclamantele nu ar fi formulat aceste două petite ar fi fost prejudiciate prin apărările aduse de pârâta M., care a arătat că „..acest teren negăsindu-se în patrimoniul defunctului C. D. la data decesului...”. Ori instanța va constata că masa succesorală rămasă după defunct se compune din casa de locuit și construcțiile anexe situate în perimetrul construibil al M. A., . județul A. dobândit prin cumpărare și moștenire împreună cu terebul aferent cotei de 5/8 de 670 mp din suprafața totală de 1068 mp-teren necooperativizat.”
Referitor la punctul 2, reclamantele au arătat că, pârâta M. S. nu are calitate procesuală pasivă .
Cu privire la punctul 3, acestea au arătat că, prin sentința civilă nr. 9794/2010 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, nu s-a soluționat pe fond acțiunea de partaj, instanța reținând în considerente pag. 4 al. 4 că " ... nu se poate discuta despre o ieșire din indiviziune cu privire la terenul în suprafața de 1069 mp. aferent casei, în condițiile în care în cartea funciară terenul este proprietatea unică a pârâtei nefiind vorba așadar de o stare de coproprietate care să fie sistată prin partaj, cât timp reclamantele nu au obținut nulitatea titlului asupra terenului și rectificarea cărții funciare prin revenirea la situația anterioară de coproprietate, instanța nefiind învestită în prezentul proces cu un astfel de capăt cerere ".
Astfel, s-a arătat că, instanța nu a soluționat cauza în fond ci a îndrumat reclamantele să formuleze acțiune de nulitate a titlului pârâtei și de rectificare carte funciară ceea ce înseamnă că în această cauză nu există nici autoritate și nici putere de lucru judecat deoarece cererea de ieșire din indiviziune nu a fost soluționată .
S-a apreciat de către reclamantă că, chiar dacă s-ar fi soluționat pe fond cererea de partaj tot nu exista putere de lucru judecat întrucât acea hotărâre de partaj respinge cererea întrucât nu se poate discuta despre o ieșire din indiviziune iar prezenta acțiune se referă la nulitatea contractului de donație, respectiv a titlului statului și nulitatea ordinului prefectului, respectiv nulitatea titlului pârâtei M. S. .
Au arătat astfel că, decizia Tribunalului Suprem nr. 631/1973 se referă la securitatea raporturilor juridice de tip socialist or, reclamantele au fost private de exercițiul dreptului de proprietate timp de 20 de ani, drept protejat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.
Pentru toate cele relevate, reclamantele au solicitat admiterea acțiunii promovate, respectiv respingerea apărărilor pârâtei .
Ulterior, conform dispozițiilor instanței probațiunea a fost completată de către reprezentanta pârâtei prin depunerea Sentinței civile nr.9794/09.11.2010, față de care se susține că ar exista autoritate de lucru judecat .
Din actele dosarului, respectiv: Certificat de moștenitor nr.2262/1988; Contract de donație autentificat sub nr._/14.07.1989, Sentința civilă nr.2152/18.05.1989 din dosar nr.2506/1989 al Judecătoriei A.; Decizia civilă nr.683/29.08.1989 din dosar nr.905/1989 al Tribunalului A.; copie coala CF 755 B.; extras CF_ A. (nr.CF vechi 755 B.); Adresa nr._/A6/30.09.2005 eliberată de Primăria M. A.; Ordinul Prefectului Județului A. nr.677/29.09.2005; Certificat de moștenitor nr.2240/1977; Sentința civilă nr.9794/09.11.2010 din dosar nr._ al Judecătoriei A., instanța reține în fapt următoarele:
Conform extrasului de carte funciară nr._ A. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 755 B.), imobilul casă și teren în suprafață de 1069 mp, nr. top 1/C.1a.1.4.a.1.b./721 – B., este proprietatea tabulară, în cotă de 1/1, a pârâtei M. S. M., drept dobândit (conform înscrierilor din coala de CF nr. 755 B.) cu titlu de moștenire după autorul său C. M., pentru cota de 1/1 din casă și 5/32 din teren, respectiv prin împroprietărire prin ordinul prefectului nr. 677/27.09.2005, pentru suprafața de 901 mp (reprezentând diferența de 27/32 din teren).
Cu privire la construcție, dreptul de proprietate al defunctei C. M., antecesoarea pârâtei, a fost dobândit în urma unui proces de ieșire din indiviziune purtat între defunctă și reclamantele G. E. și M. M., ce a făcut obiectul dosarului nr. 2506/1989 al Judecătoriei A., finalizat prin sentința civilă nr. 2152/18 mai 1989, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului promovat de către reclamante prin Decizia civilă nr.683/29.08.1989 din dosar nr.905/1989 al Tribunalului A., construcția fiind atribuită antecesoarei pârâtei, C. M..
Cu privire la teren, cota de 5/32 părți (aproximativ 168 mp) a fost dobândită de C. M. cu titlu de moștenire după defunctul C. D. (conform înscrierii de sub B 13 din CF nr. 755 B.). Diferența de suprafață până la suprafața totală a terenului de 1069 mp, respectiv suprafața de 901 mp, a fost proprietatea reclamantelor G. E. și M. M. (conform înscrierilor de sub B 10, 11 – cu titlu de moștenire după defuncta C. F., și de sub B 14, 15 – cu titlu de moștenire după defunctul C. D.), a trecut în proprietatea statului (înscrierea de sub B 19), în temeiul art. 30 al. 2 din Legea nr. 58/1974, în urma încheierii de către cele două reclamante a contractului de donație autentificat de către Notariatul de stat județean A. sub nr._/14.07.1989, prin care reclamantele au donat numitului G. I., fiul reclamantei G. E., cotele ce le aparțineau din construcții. Contractul de donație a fost încheiat în data de 14.07.1989, dată la care recursul reclamantelor împotriva sentinței civile nr. 2152/18 mai 1989 era în curs de soluționare.
Prin certificatul de moștenitor nr. 28/2004, emis de notarul public G. L., pârâta a dobândit în urma decesului defunctei C. M. dreptul de proprietate asupra casei și cotei de 5/32 din teren (înscrierea de sub B 21 din data de 21.05.2004), respectiv dreptul de folosință asupra suprafeței de 901 mp (înscris sub C 4 la data de 21.05.2004). Ulterior, prin ordinul prefectului nr. 677/ 27.09.2005, pârâta M. S. M. a fost împroprietărită cu această suprafață de 901 mp, proprietate de stat, în baza Legii nr. 18/1991, terenul fiind aferent locuinței proprietatea pârâtei.
În baza art.137 alin.1 Cod de procedură civilă vor fi analizate cu prioritate excepțiile invocate în cauză, după cum urmează:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al M. A., invocată de către acest pârât, întrucât calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, față de conținutul cererii de chemare în judecată, văzând că acest pârât nu are calitatea de succesor al defuncților C. D. și C. F., că nu este parte în contractul de donație, că nu a emis ordinul nr.677/2005 atacat, nu este proprietar tabular al terenului litigios, și cum nu există temei legal pentru ca o persoană să fie chemată în judecată în calitate de pârât pentru opozabilitate, instanța apreciază că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, fapt pentru care se va admite excepția și se va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei M. S. M. în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de donație, invocată de către această pârâtă, pentru motivele anterior expuse, pârâta nefiind parte în acest contract, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la acest capăt de cerere.
Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de către pârâta M. S. M. cu privire la primele două capete de cerere (numerotate în cererea de chemare în judecată cu 1.a., respectiv 1.b.), instanța reține că interesul procesual reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Ori atâta vreme cât succesiunea celor doi defuncți C. D. și C. F. a fost dezbătută, existând Certificatele de moștenitor nr. 2262/1988, respectiv nr. 2240/1977, valabile și necontestate, în cadrul cărora se stabilesc drepturile invocate de către pârâte, instanța va admite excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă cu privire la aceste două capete de cerere, care vor fi respinse pentru acest motiv.
Referitor la excepția puterii de lucru judecat invocată de către pârâta M. S. M., se reține că, potrivit doctrinei, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre. Autoritatea de lucru judecat este unul din efectele puterii de lucru judecat, și anume exclusivitatea. În doctrină se arată de asemenea că existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu putere de lucru judecat atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Analizând sentința civilă nr.9794/09.11.2010 (f.83-85), unde obiectul cererii de chemare în judecată a fost o cerere de ieșire din indiviziune asupra terenului în litigiu, se reține că în cadrul dosarului amintit nu s-a pus în discuție valabilitatea actelor în baza cărora pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului și nu s-a statuat asupra legalității atribuirii terenului către pârâtă. Nici cele reținute în considerentele sentinței în sensul că reclamantele aveau posibilitatea să solicite măsuri reparatorii de la stat în temeiul legilor proprietății nu pot fi opuse cu putere de lucru judecat reclamantelor, fiind simple aprecieri ale instanței asupra uneia dintre posibilitățile pe care reclamantele le au la dispoziție pentru valorificarea pretinselor drepturi ale acestora. Pentru aceste motive instanța va respinge excepția puterii de lucru judecat invocată de către pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, primele două petite (1.a și 1.b) fiind respinse ca lipsite de interes, urmează ca a fi analizate în fond doar celelalte capete de cerere.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de donație motivat de faptul că la data când a fost încheiat acest contract era pronunțată sentința civilă nr.2152/18.05.1989 prin care construcția a fost atribuită pârâtei C. M., autoarea pârâtei din prezenta cauză, M. S. M., se reține că potrivit colii CF 755 B. (f.13-16) reclamantele erau proprietare tabulare asupra imobilului la data încheierii contractului de donație, nefiind înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei C. M..
Potrivit art.17-18 din Decretul lege nr.115/1938 (aplicabil în anul 1989) drepturile reale imobiliare se nasc, se modifică și se strămută numai prin înscriere în cartea funciară.
Prin urmare, față de efectul constitutiv de drepturi reale al întabulării în cartea funciară, întrucât la data încheierii contractului de donație, dreptul de proprietate al pârâtei C. M. nu se născuse în mod valabil deoarece nu era înscris în cartea funciară unde proprietare tabulare figurau reclamantele (ale căror drept de proprietate nu fusese stins prin radiere din cartea funciară), instanța va respinge cererea de constatare a nulității absolute a contractului de donație.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului Județului A. nr.677/27.09.2005, urmare a respingerii capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de donație nu se pune problema repunerii părților în situația anterioară în sensul reîntoarcerii terenului în proprietatea donatoarelor, astfel cum au solicitat acestea.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de către reclamante, se reține că astfel după cum rezultă din conținutul ordinului atacat, terenul a fost atribuit pârâtei în baza art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, potrivit căruia terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Conform art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991 atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului.
Față de aceste prevederi, pârâta fiind titulara dreptului de folosință a terenului, care a fost preluat de stat în baza art.30 din Legea nr.58/1974, și întrucât atribuirea dreptului de proprietate se face prin ordin al prefectului, se va respinge cererea de constatare a nulității acestui act.
Față de modul de soluționare a petitelor privitoare la constatarea nulității absolute a contractului de donație și a Ordinului Prefectului nr.677/2005, se va respinge și capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare.
Întrucât reclamantele nu au nici un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, care este proprietatea pârâtei M. S., în baza art.480 Cod civil, se va respinge și capătul de cerere referitor revendicarea imobiliară a terenului.
Pentru toate cele de mai sus, și în baza textelor legale enunțate, se va respinge acțiunea formulată de reclamantele G. E. și M. M. în contradictoriu cu pârâții M. S. M., G. I., C. L. al M. A. și P. Județului A..
În baza art.274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga reclamantele căzute în pretenții, în solidar, să achite pârâtei M. S. M. cheltuieli de judecată în sumă de 500 de lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta M. S. M..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. al M. A..
Respinge excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâta M. S. M..
Respinge acțiunea formulată de reclamantele G. E. și M. M. în contradictoriu cu pârâții M. S. M., G. I., C. L. al M. A. și P. Județului A..
Obligă reclamantele, în solidar, să plătească pârâtei M. S. M. cheltuieli de judecată în sumă de 500 de lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2012.
Președinte, Grefier,
A. B. V. A. T.
Red. /dact.
A.B.V/AT/11.01.2013
8 ex. din care 6 ex. se comunică cu: reclamantele G. E.
M. M. – ambii cu domiciliul ales în A., .. 7, . – la C.. av. A. V.
pârâții M. S. M. – A., ., jud. A.
G. I.,
C. L. al M. A.
P. Județului A..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2012. Judecătoria ARAD | Actiune in regres. Sentința nr. 3/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
