Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-12-2012 în dosarul nr. 11778/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA ARADOPERATOR 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 19 decembrie 2012
Președinte: R. A.
Grefier: M. Bășcărău
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul Cabinetul M. I. I. D. Dr. B. J. R. împotriva intimaților B. G. și B. C. G..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatorului avocat A. G. T. și intimatul B. G. asistat de avocat S. A., lipsă fiind reprezentantul intimatului B. G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 13.12.2012, s-a depus copia certificată a dosarului execuțional nr. 450/2012, iar la data de 18.12.2012, intimatul B. G. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației la executare, din care un exemplar se comunică reprezentantei contestatorului, aceasta declarând că nu solicită termen pentru studierea ei.
Constatând că nu au fost formulate alte cereri și că nu mai sunt alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației la executare, anularea actelor de executare pornite în dosarul execuțional nr. 450/2012 al B. G. C., cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului B. G. solicită respingerea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 26.11.2012, contestatorul Cabinetul M. I. I. D. Dr. B. J. R. a chemat în judecată intimații B. G. și B. C. G., solicitând anularea tuturor actelor de executare în dosarul execuțional nr. 450/2012 – B. G. C., respectiv somația emisă la data de 14.11.2012 pentru plata sumei de 11.692,16 lei, procesul verbal privind cheltuielile de executare încheiat la 07.11.2012, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul arată că prin somația emisă la data de 14.11.2012 în dosarul execuțional nr. 450/2012, a fost somat să achite suma de 11.692,16 lei, compusă din 8881 lei prestație executare și 1526,86 lei, cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu constituit de sentința comercială nr. 3668/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2011, în șnur cu decizia civilă nr. 1248/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul A..
Apreciază că executarea silită demarată este nejustificată și cu rea credință din partea intimatului, dat fiind că a executat parțial obligația de plată la care a fost obligat prin hotărârile judecătorești menționate.
Astfel, la data de 30.10.2012, prin mandat poștal a expediat intimatului suma de 1000 lei, însă acesta a refuzat primirea acestei sume, fără a justifica motivul refuzului.
Mai mult, la data de 15.11.2012, i-a expediat intimatului suma de 2000 lei, conform facturii nr. M._, plăți care au fost efectuate anterior demarării procedurii executării silite.
Astfel, raportat la stare de fapt descrisă, apreciază că a dovedit fără echivoc respectarea prevederilor art. 371 (1) Cod procedură civilă, demararea procedurii de executare silită pornite și implicit emiterea actelor de executare silită sunt neîntemeiate, nefondate și nelegale, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 404 (1) Cod procedură civilă și implicit anularea actelor de executare.
Cu privire la procesul verbal privind cheltuielile de executare încheiat la data de 07.11.2012, care cuprinde cheltuielile de executare în sumă de 1284,30 lei, apreciază că nu poate fi obligat la plata acestei sume, atât timp cât a dovedit buna sa credință în ceea ce privește plata debitului.
Pe de altă parte, susține că intimatul B. G. a achitat doar suma de 124 lei, reprezentând onorariu parțial, ceea ce contravine cerințelor art. 371-7(1) Cod procedură civilă.
De asemenea, consideră că în speță au fost încălcate și prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/C din 30.07.2012, care reglementează plafonul onorariilor executorului judecătoresc.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare silită.
În drept invocă disp. art. 399 și următoarele, coroborat cu art. 371(7) și următoarele, art. 404 (1) Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul B. G. a solicitat respingerea contestației la executare, întrucât contestatorul nu dovedeștenicio vărămare care i-ar fi adusă prin executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 450/2012 al B. G. C., ori prin vreunul din actele de executare efectuate în acest dosar și niciun vreun motiv de nelegalitate ori alt viciu al unuia din aceste acte de executare, neîndeplinind cerințele prev. de art. 399 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod procedură civilă, iar prin efectuarea unei plăți parțiale de 20% din debit acesta nu a executat cele dispuse în mod irevocabil prin titlul executoriu.
Prin sentința comercială nr. 3668/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011, irevocabilă prin respingerea recursului, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 8881 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1526,86 lei, fără a acorda acestuia vreun termen de grație sau posibilitatea achitării eșalonate a acestor sume.
Având în vedere faptul că el a achitat într-o singură prestație suma de 8881 lei contestatorului, solicită ca această sumă să-i fie achitată în aceeași modalitate, raportat și la dispozițiile art. 1490 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora „creditorul poate refuza să primească o executare parțială, chiar dacă prestația ar fi divizibilă”.
Susține că, acesta constituie și motivul pentru care a refuzat primirea sumei de 1000 lei, expediată prin mandat poștal la data de 30.10.2012, întrucât raportat la valoarea creanței datorate, a considerat-o derizorie.
Consideră că,raportat la prevederile art. 1490 alin. 2 Cod civil, art. 371 ind. 1 alin. 3 și art. 371 ind. 7 alin. 2 Cod procedură civilă, contestatorul este obligat la plata tuturor cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc, chiar dacă până la data prezentei a avansat doar o parte a acestor cheltuieli.
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației la executare.
În drept invocă disp. art. 115 și urm., 399 alin.1 teza întâia și alin. 2, art. 371 ind. 1 alin. 3, art. 371 ind. 7 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 1495 alin. 1, art. 1480 alin. 1 și art. 1490 alin. 1 și 2 Cod civil.
Intimatul B. executor J. G. C. nu și-a precizat poziția față de contestația formulată.
În probațiune s-au depus la dosar: somația și procesul verbal privind cheltuielile de executare încheiat la data de 07.11.2012, mandate poștale, copia certificată a dosarului execuțional nr. 450/2012 al B. G. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt că, în temeiul titlului executoriu reprezentat prin sentința civilă nr. 3668/17.04.2012 a Judecătoriei A., intimatul B. G. a demarat împotriva contestatorului executarea silită, în cadrul dosarului execuțional nr. 450/2012 al B. G. C., pentru recuperarea unei creanțe totale de_,86 lei.
O primă problemă care se pune în cauză este cea a calității procesuale a intimatului B. G. C.. Prezenta contestație la executare opune exclusiv interesele debitorului celor ale creditorului. În cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare. Conform Deciziei nr. 162 din 22 aprilie 2003 a Curții Constituționale, problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza prevăzută de art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, și anume în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Cum, în speță, nu se pune o asemenea problemă instanța apreciază că intimatul B. G. C. nu justifică nici un fel de calitate procesuală, contestația pornită împotriva acestuia urmând a fi respinsă.
Cât privește fondul cauzei, motivele invocate de contestator privind nulitatea executării sunt neîntemeiate.
Astfel, faptul că anterior executării, contestatorul a avut inițiativa efectuării unei plăți parțiale de 1000 lei, nu are nicio relevanță deoarece creditorul are dreptul de a obține executarea integrală a creanței sale. Intimatul, în lipsa unei prevederi legale în aceste sens sau a unei acord expres al creditorului, nu-și poate acorda singur beneficiul termenului de grație sau al eșalonării plății ci are obligația de a plăti, de la data la care titlul a devenit executoriu, suma exactă cuprinsă în acesta.
Conform art. 1490 cod civil (text care reia dispoziția prevăzută în art. 1101 din vechiul Cod civil), creditorul poate refuza să primească o executare parțială, chiar dacă prestația ar fi divizibilă. Prin urmare, refuzul intimatului din speță este unul legal iar executarea silită pornită de acesta este de asemenea justificată.
De asemenea, faptul că creditorul a acceptat, la 15.11.2012, după emiterea somației de executare, o plată de 2000 lei, nu determină nulitatea executării ci doar diminuarea sumei totale urmărită cu această valoare.
Nu poate fi primit nici motivul invocat de contestator cu privire la faptul că intimatul creditor nu ar fi avansat integral cheltuielile de executare. Un asemenea aspect privește strict relațiile dintre creditor și executor iar dacă acesta din urmă a acceptat să efectueze acte de executare înainte de a fi plătit, aceasta sub nicio formă nu poate determina nulitatea executării. În plus, o asemenea împrejurare s-ar putea constitui ca motiv de nulitate relativă, doar în condițiile în care se dovedește existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea executării. Or, contestatorul nici nu a pretins o asemenea vătămare și, cu atât mai puțin a dovedit-o.
Mai constată instanța că una alt motiv privește încălcarea OMJ nr. 2550/C/30.07.2012. Aceasta apare însă ca o simplă afirmație, nemotivată, astfel că instanța nu este în măsură să verifice temeinicia ei.
Prin urmare, contestația la executare este neîntemeiată și, conform art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, va fi respinsă.
Văzând că nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de Cabinetul medical individual de implantologie dentară Dr. B. J. R., cu sediul în A., ., . sediul procesual ales la Cabinet avocat A. G. T., în A., . împotriva intimaților B. G., domiciliat în Sânleani, nr. 240, jud. A. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. S., în A., P-ța Catedralei, nr. 1, . C. G., cu sediul în A., .-15, ..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2012.
Președinte, Grefier,
R. A. M. Bășcărău
Red/dact/RA/MB
5 ex/3com/19.01.2013
Se comunică:
Cabinetul medical individual de implantologie dentară Dr. B. J. R. - la Cabinet avocat A. G. T., în A., .
B. G. - la Cabinet avocat A. S., în A., P-ța Catedralei, nr. 1, .> B. C. G., cu sediul în A., .-15, .
| ← Cerere necontencioasă. Încheierea nr. 19/2012. Judecătoria ARAD | Validare poprire. Sentința nr. 251/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
