Uzucapiune. Sentința nr. 6587/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6587/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 6587/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6587
Ședința publică din 24 octombrie 2013
Președinte: D. L. C.
Grefier: C. N.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. I. și M. GYOGYVER în contradictoriu cu B. I. și . pentru constatare dobândire drept de proprietate prin uzucapiune.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea timbrată cu 643,05 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care văzând concluziile părților consemnate în Încheierea de ședință din 16 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat la data de 8.10.2012 acțiunea civilă formulată de reclamanții M. I. și M. GYOGYVER în contradictoriu cu B. I. și . prin care s-a solicitat să se constate dobândirea de către ei prin uzucapiune a cotei de 2/16 din imobilul situat în Sânleani nr. 101, jud. A., înscris în CF_-C1, nr. top 92/f L., proprietatea tabulară a defuncților B. R. născută P. și B. S. (I.) și să se dispună OCPI A. să facă cuvenitele modificări în CF.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că locuiesc în imobil din anul 1990, efectiv iar în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/29.09.1992 la notariatul de Stat județean A. au cumpărat imobilul fiind trecut în CF cota de 14/16 părți în proprietatea tabulară a vânzătorului, restul cotei de 2/16 fiind folosită de acesta sub nume de proprietar fără documente de proprietate, astfel că nu s-au putut obține documente de proprietate pe cale notarială.
Reclamanții au arătat că din anul 1990 au folosit întreg imobilul de la nr. 101, continuând posesia și folosința sub nume de proprietari la fel ca și vânzătorul P. G. care s-a născut în acel imobil și care a fost cumpărat de la părinții lui în anul 1971.
Cu privire la proprietarii tabulari a cotei de 2/16 din imobil, numiții B., au arătat că numita B. R. a decedat la data de 4.08.-1934, iar din investigațiile realizate se constată că B. I. s-a născut la data de 29.03.1888.
Reclamanții au achitat impozitul pe imobil începând cu anul 1992.
În drept s-au invocat prevederile art. 1937 și urm. Cod Civil, art. 82 din Legea 71/2011, art. 112 – 114 Cod de Procedura Civilă.
În probațiune au depus la dosar înscrisuri.
La data de 21.11.2012 reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune prin care au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiune cota de 2/16 din imobilul situat în ., în suprafață de 101 mp, proprietatea tabulară a defuncților B. I. și R..
Reclamanții au arătat că în CF_-C1 nr. top 92/f – L. sunt stabilite cotele de proprietate asupra imobilului iar în topograful 92 din CF_ L. sunt stabilite suprafețele în mp ce revin fiecărui proprietar tabular din totalul de 809 mp teren intravilan, respectiv: Prohaszka R. – 51 mp, B. I. – 50 mp, M. G. și M. I. – 490 mp, iar Statul Român – 218 mp.
La data de 23.01.2013 reclamanții au solicitat introducerea în cauză a comunei L. reprezentantă prin P. pentru opozabilitate la acțiunea civilă.
Cu privire la fondul cauzei s-a solicitat a se constata că prin uzucapiune cu trimitere la dispozițiile art. 1847 cod civil că posesia trebuie să fie continua, netulburată public, neîntreruptă și sub nume de proprietar dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 2/16 din construcții înscris în CF_-C1 L. nr. top 92/f și asupra suprafeței de 101 mp înscrisă în același CF dar cu număr top 92 proprietatea tabulară a defuncților B. I. și B. R..
Cu privire la terenul înscris în CF_-C1 L. nr. top 92 în suprafață de 809 mp unde proprietari tabulari sunt P. R. căsătorită B. și B. Ș. asupra suprafeței de 101 mp, Statul Român asupra suprafeței de 218 mp și soții M. pe 490 mp, proprietarii aflându-se în indiviziune, s-a precizat că în această situație prin prisma dispozițiilor art. 1847 Cod Civil putându-se stabili drept de proprietate asupra unei cote părți prin uzucapiune, urmând ca ulterior să se facă și ieșirea din indiviziune cu Statul Român.
În acest sens s-a menționat Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia 1431/30.06.1972, în IG M., op. Cit. (1976), p. 107; A. B. – uzucapiunea, prescripția, posesia și publicitatea imobiliară – publicat în anul 1999 la Lumina Lex, pag. 98 – 99.
Față de dovada decesului defunctei B. R. în speță s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 130 din Decretul Lege 115/1938 însă nici o persoană nu s-a prezentat în instanță și nu a făcut opoziție față de prezenta acțiune.
În ceea ce privește pe B. I. despre care s-a susținut inițial că este decedat, întrucât nu s-a putut face dovada decesului acestuia, s-a procedat la citarea acestuia în condiții de publicitate însă acesta nu s-a prezentat în instanță și nu și-a făcut apărări scrise cu privire pricina dedusă judecății.
A fost citată în cauză și . cu un interogator prin care i s-a solicitat să își precizeze poziția față de acțiunea formulată însă aceasta nu s-a prezentat în cauză, nu a răspuns la interogatoriu și nici alte apărări nu și-a formulat în cauză.
Examinând acțiunea cu care a fost investită instanța constată:
În fapt, în anul 1992 M. I. și M. Gyogyver, în calitate de cumpărători au încheiat cu numitul P. G., vînzător, Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/29.09.1992 la Notariatul de Stat județean A. prin care s-a statuat că vînzătorul transmite cumpărătorilor dreptul de proprietate asupra cotei de 14/16 părți din casa de locuit cu contrucțiile anexe și terenul aferent în suprafață de 490 mp din Sînleani nr.101.
Potrivit mențiunilor actuale din CF_ C1 L. nr. top 92/f asupra edificatului casă din Sînleani nr.101 sînt înscriși ca și coproprietari tabulari defuncta B. R. ( născută P. - decedată la 04.08.1934 )cu cota de 1/16, pîrîtul B. I. cu cota de 1/16 și cei doi reclamanți - M. I. și M. Gyogyver – ambii cu cota de 14/16.
În ceea ce privește terenul aferent edificatului de mai sus – teren în întindere de 809 mp - acesta este individualizat în CF_ L. nr. top 92 și are înscriși ca și coproprietari pe Prohasza R., adică defuncta B. R., pe cota de 51/809, pe pîrîtul B. I. asupra cotei de 50/809, pe Statul Român pe cota de 218/809 și pe cei doi reclamanți - M. I. și M. Gyogyver – ambii pe cota de 490/809.
În ceea ce îi privește pe cei doi reclamanți acești locuiesc în imobilul din Sînleani nr.101 din anul 1990.
În ceea ce privește legea aplicabilă speței instanța reține că,
De vreme ce potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare, dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil din 2009 referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia,
De vreme ce pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei,
De vreme ce cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de . Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864,
De vreme ce Decizia 86/2007 a ÎCCJ - a statuat că „ pentru posesia imobilelor situate în regim de carte funciară, începute sub imperiul Decretului Lege 115/1938, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată de prevederile acestui Decret chiar și după data intrării în vigoare a Legii 7/1996” .
De vreme ce în speță pentru imobilul în litigiu este deschisă carte funciară,
De vreme ce în speță se invocă posesia începută în anul 1990, deci sub imperiul Decretului Lege 115/1938,
În speță sînt incidente dispozițiile Decretului Lege 115/1938, Decret care reglementează uzucapiunea în art.27 și 28.
Cercetînd îndeplinirea în speță a condițiilor cerute de art. 27 sau art. 28 din Decretul Lege 115/1938, instanța constată:
(1.) pentru a fii incidente dispozițiile art. 27 din Decret („În cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.”) în speță prima condiție de îndeplinit ar fii aceea de a fii înscriși, la momentul actual reclamanții ca și coproprietari asupra cotei de 2/16 din imobilul – edificat și teren - din Sînleani nr.101, fără cauză legitimă. Această condiție în speță nu este îndeplinită. Reclamanții sînt înscriși în adevăr asupra cotei de 14/16 din edificat și asupra cotei de 490/809 din teren însă nu sînt înscriși, fără cauză legitimă și asupra cotei totale de 2/16 ( 1/16 +1/16) pretins uzucapată de la defuncta B. R. și de la pîrîtul B. I..
Fără îndeplinirea acestei condiții posesia invocată de reclamanți a fii începută din anul 1990, nu are relevanță juridică în raport cu acest text de lege.
(2.) În ceea ce privește dispozițiile art. 28 din Decret acestea statuează că „Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate.”
În speță cu raportare la acest ultim text de lege instanța reține că:
(a) privitor la edificat, de vreme în mod vădit cota ideală a pîrîtului B. I. nu s-a uzucapat în condițiile art. 28 din Decret, pîrîtul nefiind decedat, de vreme ce reclamanții nu au putut realiza o stăpînire materială exclusivă doar asupra celeilalte cote de 1/16 a defunctei B. R., nu se poate reține în favoarea lor dobîndirea dreptului de proprietate asupra întregului edificat ( 14/16 cu titlul de proprietate prin vînzare cumpărare și 2/16 cu titlul de uzucapiune).
(b) privitor la teren de vreme în mod vădit cota ideală a pîrîtului B. I. nu s-a uzucapat în condițiile art. 28 din Decret, pîrîtul nefiind decedat, de vreme ce asupra aceluiași teren și Statul Român are înscrisă o cota de 218/809, cotă a Statului cu privire la care reclamanții nu au emis nici un fel de pretenții, cu toate că în motivarea acțiunii au pretins că s-au comportat din 1990 și cu edificatul și cu terenul ca și adevărați proprietari, instanța va reține că întrucît reclamanții nu au putut realiza o stăpînire materială exclusivă doar asupra cotei din teren aparținînd defunctei B. R., nu se poate reține în favoarea lor dobîndirea dreptului de proprietate asupra cotei de 2/16 ( 1/16 +1/16) din teren cum pretind ei (51/809+50/809 potrivit mențiunilor de CF ) .
Ipoteza a 2-a a articolului art. 28 din Decret nu se regăsește nici ea în speță de vreme ce nici în CF_ C1 L. nr. top 92/f, nici în CF_ L. nr. top 92 nu există la momentul actual înscrisă declarația de renunțare la proprietate.
Pentru aceste considerente instanța reține că în speță cererea reclamanților de constatare a dobîndirii dreptului de proprietate prin uzucapiune astfel cum a fost formulată și precizată nu este întemeiată.
Nu se pune problema cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. I. și M. GYOGYVER domiciliați în L. . jud. A. în contradictoriu cu B. I. cu domiciliul necunoscut și cu . pentru constatare dobîndire drept de proprietate prin uzucapiune.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.10.2013.
Președinte Grefier
D. L. C. C. N.
Red./tehn/DLC/CN/ 28.11.2013
6 ex./4 . . I. și M. GYOGYVER - L. . jud. A.
-B. I. cu domiciliul necunoscut
-.
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 6823/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6592/2013. Judecătoria... → |
|---|
