Contestaţie la executare. Sentința nr. 4438/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4438/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 291/180/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4438/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. P.
GREFIER: L. R. V.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat L. C. G., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA DE I. A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect CONTESTAȚIE LA EXECUTARE.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.05.2012, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău în data de 10.01.2013, sub nr._, reclamanta-contestatoare C. C. a chemat în judecată
pe intimata Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulând contestație la executare, solicitând ca instanța să dispună ridicarea sechestrului asigurator instituit de intimată asupra imobilului proprietatea contestatoarei, situat în Bacău, ., mai exact locuință în suprafață construită de 239,5 mp, construcții anexă în suprafață de 27,05 mp și teren construcții 623 mp.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, în data de 01.02.2007, a fost înștiințată că asupra bunurilor sale aflate la adresa din Bacău, . s-a instituit un sechestru asigurator de către DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău, în dosarul nr.449/P/D/2006. A precizat contestatoarea că în sarcina sa nu a fost stabilit niciun prejudiciu iar, la rămânerea definitivă a sentinței penale, nu s-a mai dispus nimic cu privire la bunurile sale, astfel că sechestrul trebuie ridicat, nefiind dispusă confiscarea acestor bunuri.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.168 alin.3 Cod procedură penală și art.399 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar sentința penală nr.58/D/2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, extras din decizia penală nr.14.12.2010 a Curții de Apel Bacău și din decizia penală nr.3711/21.10.2011 a Î.C.C.J. (filele 8-30), contract de vânzare-cumpărare, extras portal just.ro (filele 63-66), copie act de identitate, extras de carte funciară pentru informare, chitanță de plată cheltuieli judiciare,extrase portal just.ro (filele 69-78), decizia penală nr.141/14.12.2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ (filele 82-95), decizia penală nr.3711/21.10.2011, pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr._ (filele 106-138), proces-verbal de intervenție.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea și tardivitatea contestației la executare iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, intimata a arătat că în raport de prevederile art.168 alin.1, art.275-278 și art.38517 alin.6 Cod procedură penală, cererea de ridicare a sechestrului asigurator nu poate fi primită.
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare, intimata a arătat că în raport de prevederile art.103 alin.1, art.399 raportat la art.401 alin.1 lit.a) Cod procedură civilă, cererea a fost formulată cu încălcarea termenului de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
Astfel, intimata a arătat că termenul de 15 zile începe să curgă de la data când contestatoarea a luat cunoștință de soluționarea definitivă a procesului penal, respectiv la data de 21.10.2011, când decizia penală nr.141/14.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ a devenit definitivă, formularea contestației la executare pe data de 10.01.2013 fiind tardivă.
Referitor la fondul cererii, intimata a arătat că cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurator este neîntemeiată. În acest sens, intimata a precizat că măsura asiguratorie este o măsură procesuală cu caracter real ce a avut ca efect indisponibilizarea bunului aparținând contestatoarei, în scopul confiscării speciale reglementate de art.118 Cod penal. A mai arătat intimata că potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, luarea acestor măsuri în cursul urmăririi penale este obligatorie, bunurile asupra cărora sunt instituite aceste măsuri fiind indisponibilizate, în sensul că proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva cu sarcini, măsurile având drept scop garantarea executării obligațiilor de natură patrimonială ce decurg din soluționarea acțiunii penale și acțiunii civile în cadrul procesului penal.
A mai precizat intimata că măsurile dispuse de procuror în faza urmăririi penale au caracter provizoriu, că instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei penale se pronunță definitiv în privința acestei măsuri, care se transformă în sechestru definitiv, executoriu, după rămânerea definitivă a hotărârii de fond.
Intimata a arătat că față de faptul că reclamanta-contestatoare a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, măsura asiguratorie a fost definitiv menținută iar sechestrul asigurator a devenit executoriu, astfel că acesta nu poate fi ridicat și nici înscrierea în cartea funciară nu poate fi radiată, fiind incidente prevederile art.25 alin.1 din Legea nr.656/2002 coroborate cu art.118 Cod penal.
În drept, intimata a invocat prevederile art.115-118 Cod procedură civilă și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de contestatoare în susținerea cererii. Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Bacău.
La termenul din 31.05.2013, instanța a acordat cuvântul și a rămas în pronunțare atât cu privire la excepția inadmisibilității și tardivității contestației la executare, cât și cu privire la fondul cererii.
Analizând cu prioritate cele două excepții, conform prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de ridicare sechestru asigurator, instanța reține că inadmisibilitatea este acea sancțiune procesuală care împiedică efectuarea unui act pe care legea nu îl prevede sau îl interzice sau care intervine când se exercită un drept procesual epuizat deja printr-o altă cale procesuală.
În speță, în raport de prevederile art.168 Cod procedură penală care prevăd că după soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile și față de faptul că reclamanta-contestatoare nu s-a plâns în cadrul procesului penal în legătură cu aducerea la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurator, contestația sa formulată potrivit dispozițiilor civile este admisibilă, fiind expres reglementată de lege.
Cu privire la excepția tardivității cererii de ridicare sechestru asigurator, instanța reține că dispozițiile art.595 Cod procedură civilă privind sechestrul asigurator, nu reglementează un termen înăuntrul căruia trebuie solicitată restituirea bunului sechestrat, sub sancțiunea decăderii. Această soluție se impune motivat de faptul că o eventuală decădere din dreptul de a solicita ridicarea sechestrului asigurator pentru faptul neexercitării acțiunii de restituire într-un anume termen ar echivala practic cu o indisponibilizare permanentă a bunului respectiv.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge, ca neîntemeiate excepția inadmisibilității și excepția tardivității.
Referitor la fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Ordonanța emisă în data de 01.02.2007 de DIICOT - Structura centrală în cadrul dosarului nr.449/D/P/2006, s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Bacău . (locuință cu suprafață construită de 239,5 mp, construcții anexă cu suprafață construită de 27,05 mp și teren construcții de 623 mp) aparținând contestatoarei C. C. (filele 142-144).
Potrivit extrasului de carte funciară de informare depus de contestatoare la dosar, măsura asiguratorie a fost adusă la îndeplinire, sechestrul asigurator fiind înscris în data de 05.02.2007 (filele 70-71).
Prin Rechizitoriul întocmit în data de 07.02.2007 de DIICOT s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.23 lit.b) din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal și art.10, 12 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ .
Prin Sentința penală nr.58/D/18.02.2010, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Bacău, în baza art.11 pct.2 lit.c) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, a achitat inculpata C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.23 lit.b) din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal și art.10, 12 Cod penal iar în baza art.357 pct.2 lit.c) Cod procedură penală instanța a dispus ridicarea sechestrului asupra imobilelor inculpatei (filele 8-26).
Prin Decizia penală nr.141/14.12.2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, a fost desființată în totalitate sentința penală nr.58/D/18.02.2010 a Tribunalului Bacău și, în urma rejudecării cauzei, inculpata C. C. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art.23 lit.b) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, alături de alți inculpați, printre care și C. V. și C. (fost C.) E..
În temeiul art.118 lit.e) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. V. a sumei de 699.687 USD iar de la inculpatul C. E. a sumei de 36.334 USD. Totodată, în baza art.348 coroborat cu art.107 Cod procedură penală, a fost menținută măsura sechestrului asigurator cu privire la imobilul situat în Bacău . (locuință cu suprafață construită de 239,5 mp, construcții anexă cu suprafață construită de 27,05 mp și teren construcții de 623 mp) proprietatea inculpatei C. C. (filele 82-95).
Instanța de apel a reținut că inculpații C. V. și C. E. au trimis în România celorlalți inculpați, printre care și inculpatei C. C. - contestatoarea din prezenta cauză - sumele de bani pentru care s-a dispus confiscarea, sume de bani care au fost folosite de către inculpații din țară pentru achiziționarea de imobile pe raza municipiului Bacău și în împrejurimi precum și în achiziția de imobile de lux, inculpata C. C. achiziționând un imobil.
Prin Decizia penală nr.3711/21.10.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, a fost casată în parte Decizia penală nr.141/14.12.2010 a Curții de Apel Bacău, instanța de recurs condamnând inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de constituire și aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003. Totodată, au fost menținute dispozițiile referitoare la măsura confiscării speciale dispusă cu privire la inculpații C. V. și C. E. și cea privind sechestrul asigurator cu privire la imobilul situat în Bacău . (locuință cu suprafață construită de 239,5 mp, construcții anexă cu suprafață construită de 27,05 mp și teren construcții de 623 mp) aparținând inculpatei C. C. (filele 106-138).
În drept, conform prevederilor art.25 alin.1 din Legea nr.656/2002, în cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a actelor de terorism se aplică dispozițiile art.118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor iar potrivit alin.6 pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asiguratorii prevăzute de Codul de procedură penală.
Potrivit art.118 lit.e) Cod penal, sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Potrivit art.163 Cod procedură penală, măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii iar potrivit art.168 Cod procedură penală, în contra măsurii asiguratorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal. Hotărârea instanței de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea. După soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile.
Potrivit art.129 alin.3 Cod procedură civilă, măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități; odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii iar potrivit art.130 măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz.
În raport de aceste prevederi legale, instanța reține că măsura sechestrului are caracter temporar, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se pronunță în procesul penal și constă în indisponibilizarea bunurilor, pentru a se asigura creditorului posibilitatea de a executa hotărârea ce urmează să se pronunțe cu privire la fondul drepturilor. După rămânerea definitivă a hotărârii de fond, sechestrul asigurator se transformă în sechestru definitiv, executoriu.
În speță, se constată că reclamanta-contestatoare C. C. a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de spălare de bani și constituire și aderare la un grup infracțional organizat, instanța penală reținând că din banii primiți de la inculpații C. V. și C. E., contestatoarea a achiziționat imobilul asupra căruia s-a instituit măsura sechestrului, achiziționarea acestui imobil fiind în fapt modalitatea de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani.
Față de faptul că, s-a dispus confiscarea specială cu privire la întreaga sumă de bani trimisă în România de către inculpații C. V. și C. E. (699.687 USD de la inculpatul C. V. și 36.334 USD de la inculpatul C. E.), o parte din această sumă fiind folosită de către contestatoare pentru achiziționarea imobilului sechestrate și având în vedere că din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că sumele de bani confiscate au fost recuperate, instanța apreciază că nu au încetat motivele pentru care a fost dispus sechestrul asupra imobilului aparținând contestatoarei, (sechestru menținut prin hotărârea instanței de judecată și care la rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare a devenit executoriu) și, în consecință, nu se poate proceda la ridicarea acestuia, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.130 Cod procedură fiscală.
Măsura sechestrului asupra imobilului proprietatea contestatoarei, situat în Bacău . (locuință cu suprafață construită de 239,5 mp, construcții anexă cu suprafață construită de 27,05 mp și teren construcții de 623 mp), va dăinui până la executarea efectivă a măsurii confiscării speciale dispusă prin decizia penală, abia atunci urmând a fi dispusă ridicarea sa, dacă se constată îndeplinite condițiile art.130 din Codul de procedură fiscală.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare - ridicare sechestru formulată de contestatoarea C. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de intimat prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată, excepția tardivității invocată de intimat prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare – ridicare sechestru asigurator formulată de contestatoarea C. C., cu domiciliul ales la C.. De av. L. C. G., în Bacău, ., ., jud. Bacău, în contradictoriu cu intimatul P.Î.C.C.J. – DIRECȚIA DE I. A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în București, .-14, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. A. M. V. L.-R.
Red. Jud. PAM/07.08.2013
4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 261/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4856/2013.... → |
|---|
