Pretenţii. Sentința nr. 1009/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1009/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 17024/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1009/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. V.
Grefier M. Z.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant C. I. PRIN REPREZ. LEGALI C. G. ȘI C. C. și pe pârât C. G., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile pe fond au avut loc in ședinta publica din 01.02.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea zi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 01.11.2011sub numărul_, reclamanta C. I. prin reprezentanții săi legali C. G. și C. C. a chemat în judecată pe pârâtul C. G. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4000 euro.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a întreținut cu pârâtul relații de concubinaj începând cu vara anului 2010, urmând a se căsători. Datorită situației financiare au hotărât să meargă la muncă în străinătate, plecând în Spania, unde au lucrat împreună la o plantație de măslini, obținând suma de 8000 de euro, câte 4000 de euro fiecare.
Mai arată reclamanta că în vara anului 2011, la revenirea în țară, această sumă de bani a fost investită în amenajarea casei acestuia, fără ca reclamanta să mai dispună de vreo sumă de bani.
Pe fondul unor neînțelegeri, pârâtul a alungat-o pe reclamantă din imobilul în care locuiau împreună și fără să-i restituie suma de 4000 de euro care îi aprțineau fiind astfel nevoită să promoveze prezenta acțiune.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30lei, iar pentru diferența de taxa de timbru prin încheierea din data de 14.02.2012 instanța a admis ajutorul public judiciar formulat de către reclamantă și a dispus scutirea acesteia de plata taxei de timbru.
Deși legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin Încheierea din data de 11.04.2012 instanța, deliberând în condițiile art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu 2 martori și pentru pârât proba cu înscrisuri, proba testimonială cu 2 martor considerându-le legale, verosimile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: copie carte de identitate a reclamantei și declarația privind acordul părinților pentru ieșirea din țară a minorei C. I. însoțită de o altă persoană fizică majoră din data de 16.11.2010; proba cu interogatoriul pârâtului răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar (f. 59-60); proba testimonială fiind audiați martorul N. G. și M. R. propuși de reclamantă și martorii D. V. și D. I. propuși de pârât, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 45-46, f. 57-58).
La termenul din data de 21.09.2012, pârâtul prin apărător a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pââtului C. G. întrucât acesta nu este proprietarul casei asupra căreia s-a adus înbunătățiri.
Procedand in temeiul art. 137 C.pr.civ., instanta se va pronunta cu prioritate fata de exceptia invocată de către pârât.
Condiția calității procesuale prezintă o importanță deosebită deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu. Astfel în procesul civil calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului instanța pornind de la raportul juridic supus cercetării constată că numitul C. G. este cel obligat în acel raport, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În fapt, în vara anului 2011 reclamanta l-a împrumutat pe pârât cu suma de 4000 de euro, neexistând nici un înscris constatator al contractului intervenit verbal între părți. Acestă sumă nu a fost achitată de către pârât.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea declarațiilor celor doi martori audiați în cauză. Astfel, martorul N. G. a relatat că având o relație de prietenie cu unchiul pârâtului știe că cei doi ( reclamanta și pîrîtul ) au fost plecați în Spania de unde s-au întors cu suma de 8000 de euro în vederea îmbunătățirii construcției edificată de către pârât.
Cele relatate de acest martor se coroborează cu susținerile martorului M. R. care a arătat că și el cunoaște din cele povestite chiar de la tatăl reclamantei că aceștia s-su întors în țară cu suma de 8000 de euro.
În drept, în condițiile art. 1191 Cod civil, dovada contractului real și unilateral de împrumut este supusă regulilor generale, putând fi făcută cu un înscris autentic sau un înscris sub semnătură privată cu respectarea dispozițiilor art. 1180 cod civil care prevede că actul sub semnătură privată, prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească.
Totodată, referindu-se la dispozițiile restrictive privind admisibilitatea probei testimoniale, art. 1198 alin. 1 Cod civil., stabilește că ele nu se aplică totdeauna când creditorului i-a fost cu neputință să-și procure o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde. Din text rezultă însă că noțiunii de imposibilitate de procurare a unui înscris i s-a dat un înțeles larg, nelimitându-se numai la anumite condiții materiale, imposibilitatea putând fi și de ordin moral.
Această excepție având caracter de principiu, corespunde pe deplin principiului descoperirii adevărului, care este de esența probațiunii juridice, având aplicabilitate în toate cazurile, deci și în cel al contractului de împrumut prin care se tinde a se dovedi operațiunea juridică reală (negotium), adică aceea care a reprezentat voința părților în momentul încheierii actului și care trebuia să fie cuprinsă într-un înscris constatator ce nu s-a încheiat datorită încrederii reciproce dintre părți.
Astfel, instanța apreciază că relațiile de încredere reciprocă ce există între concubini, constituie motivul imposibilității morale de a întocmi dovezi scrise cu privire la raporturile juridice dintre ele.
Prin urmare, se constată existența în realitate a unei imposibilității morale de preconstituire a unui înscris raportat la calitatea părților, respectiv concubini, dar din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv a declarațiile de martori, precum și interogatorul pârâtului, instanța constată că, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, iar, odată făcută această dovadă, neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu face proba contrară, or în speța de față reclamanta nu a putut dovedi existența unui drept de creanță în favoarea sa aceasta nerereușind să facă dovada pozitivă, verosimilă și demnă de crezare a faptului alegat, în sensul existenței unei obligații de plată a pârâtului în suma de 4000 de euro.
Mai mult, toate probele administrate în cauză, infirmă susținerile acesteia neputând forma convingerea instanței despre existența acestei creanțe.
Față de considerentele expusei nstanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. G. ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta C. I. cu încuviințarea reprezentatilor legali C. G. și C. C. toti cu domiciliu in com Orbeni ., în contradictoriu cu pârâtul C. G. din . jud.Bacau. ca neîmtemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013
Pentru P. plecat la alta instanta, Grefier,
Președinte instanță
Red VVC 30.04.2013 M.Z. 22 Mai 2013 ex. 4
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 260/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2866/2013.... → |
|---|
