Fond funciar. Sentința nr. 7117/2013. Judecătoria BACĂU

Împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.”

Potrivit Art. 29 alin. 2 și 5-6 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorilor reclamanților și pârâților persoane fizice:

„Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei județene, în termen de 3 zile.

………..

După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile și le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene.

De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.”

Potrivit Art. 36 alin 1 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorilor reclamanților și pârâților persoane fizice:

„În baza titlului de proprietate eliberat pe baza opțiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condițiile art. 26 din lege, comisia comunală, orășenească sau municipală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puși în posesie titularii, ținând seama de condițiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosință, distanța față de localitate și căile publice de comunicație, amenajările pentru îmbunătățiri funciare). Această delimitare, precum și parcelarea pe proprietari se fac pe planul de situație al fiecărei localități, în cadrul actualei organizări teritoriale.”

Potrivit Art. 249 C.proc.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Potrivit Art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării, iar potrivit Art. 15 alin.2, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că:

-în aplicarea legilor civile succesive și pe cale de consecință, la întocmirea actelor civile (cum sunt și hotărârile comisiilor județene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ține cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituțional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregește în aplicare cu principiul neretroactivității legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecința că aceste drepturi rămân definitiv câștigate;

-nulitatea absolută a unui titlu de proprietate în baza prevederilor Art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptățite la constituire sau reconstituire.

-cu privire la persoanele înscrise pe titlu de proprietate, în cazul în care vreuna dintre acestea nu este mulțumită de modalitatea în care s-a realizat (re)constituirea, aceasta are deschisă calea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene conform prevederilor legale sus-citate, plângerea reprezentând o procedură specială și derogatorie de la dreptul comun, o altfel de interpretare a acestor prevederi legale fiind de natură a atrage eludarea dispozițiilor privind calea de atac a plângerii prevăzute de Legea nr. 18/1991 și a aduce atingere principiului stabilității eventualelor raporturi juridice efectuate de către persoanele înscrise în titlu ulterior expirării termenului de exercitare a căii de atac a plângerii menționate.

În cauză, instanța reține că pe numele autorilor părților persoane fizice, L. A. și L. T., în calitate de moștenitori ai defunctei L. C., la data de 21.09.1995 s-a emis TP nr._/21.09.1995 pentru suprafața totală de 6843 mp, între care și suprafețele de teren de:

-2500 mp situați în T111, P1615/12/1, situat în ., în pct. numit Luncani, cu vecinătăți: N – HR1713, E – Râncu D.; S – Romsilva; V – Râncu P. (din această suprafață de teren făcând parte și suprafața de teren de 1790 mp ce face obiectul cererii de chemare în judecată);

-441 mp situați în T11, P199, cu vecinătăți: N – DN156, E – m. L. C.; S – m. L. C.; V – D. Ghe.;

-321 mp situați în T11, P200, cu vecinătăți: N – DN156, E – m. L. C.; S – NR1713; V – m. L. C., și

-181 mp situați în T11, P201, cu vecinătăți: N – DN156, E – m. L. C.; S – HR1713; V – m. L. C. (din această suprafață de teren făcând parte și suprafața de teren de 133 mp ce face obiectul cererii de chemare în judecată).

Cu privire la terenurile pentru care se solicită în prezenta cauză comnstatarea nulității absolute a TP nr._/21.09.1995 și obligarea comisiilor la emiterea unui titlu doar pe numele autoarei reclamanților instanța reține următoarele:

-la data de 06.11.1946, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7121 (filele 24-25 dosar), L. A. a cumpărat de la mama sa, L. C. următoarele suprafețe de teren:

1.5 prăjini sau 895 mp situat în ., în pct. numit Luncani situat în ., în pct. numit Luncani, cu vecinătăți: - drumul lui G. R., V – Gh. Ș. Râncu; S – pârâul Trebeș; N – șoseaua județeană Bacău – Moinești;

2.10 prăjini sau 1790 mp situat în ., în pct. numit Peste pârâu, cu vecinătăți: E – V. D. Râncu, V – T. L.; S – drumul lui T. L.; N – pârâul Trebeș;

precum și o casă, construită pe terenul indicat la pct. 1, din paiantă compusă din trei camere și un antreu și acoperită cu draniță.

-ulterior, autoarea reclamanților a vândut construcțiile situate pe aceste terenuri, între anii 1983-1990, L. A. eliberând chitanțe pentru prețul primit în schimbul transmiterii dreptului de proprietate. Astfel, conform acestor chitanțe aflate la filele 80-83 dosar, a primit următoarele sume de bani:

 5000 lei, la data de 28.03.1983, de la L. I., reprezentând contravaloarea unei camere și chiler din satul Luncani, . de 10.000 lei (în chitanță menționându-se că la primirea diferenței de 5000 lei va perfecta contractul pentru cameră și chiler);

 4000 lei de la L. T., reprezentând acont pentru camera de la pârâul Trebeș (bucătărie), (în chitanță menționându-se că restul până la 10.000 lei va fi achitat până la 23.08.1983,după primirea diferenței de 6000 lei urmând a se perfecta contractul de vânzare-cumpărare);

 1000 lei, la data de 06.04.1983, de la L. T., în contul chitanței din 28.03.1983;

 5000 lei, la data de 16.04.1983, de la L. I., reprezentând diferență camere și chiler din satul Luncani, .>  10.000 lei, la data de 22.04.1983, de la L. C. T., pentru camera de la mijloc din corpul casei din satul Luncani, .>  1990 lei, la data de 10.07.1983, de la L. T., reprezentând parte din prețul de_ lei al unei camere din satul Luncani, vândută de veci, rămânând de achitat o deferență de 3010 lei;

 2500 lei, la data de 17.07.1990 de la L. T., predată lui L. C., reprezentând datorie din anul 1983 de la cumpărarea casei din Luncani,

fără ca între părți să se încheie și un act autentic, cum impunea legislația în vigoare la acea dată.

În anul 1960, în rolul agricol al lui L. C. (fila 104 dosar) figurează înscrisă suprafața totală de teren de 0,68 ha, din care 0,04 ha curți-construcții, în punctul Acasă, 0,30 ha arabil, în punctul Acasă, și 0,34 ha fânețe, în punctul Trebeș.

La data de 21.03.1991 L. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 15 prăjini prin cererea a cărei copie se află la fila 106 dosar, în cerere arătând că este proprietara acestuia și a unei case conform actului de proprietate 614/1946 și nr. 613/13.05.1969.

La dosarul cauzei nu au fost depuse de către reclamanți actele de proprietate nr. 614/1946 și nr. 613/13.05.1969 invocate de către autoarea reclamanților în cererea de reconstituire formulată în anul 1991, însă, potrivit înscrisului de la fila 26 dosar, un act de vânzare a fost transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni sub nr. 613/31.05.1969, iar clauza de întreținere pentru vânzătoare s-a notat sub nr. 614/31.05.1969. Din înscrisul aflat la fila 28 dosar, reprezentând o adresă emisă în anul 1982 de către notariatul de Stat Județean Bacău, rezultă că actul de vânzare cumpărare nr. 7121/1946 a fost transcris la notariat în registrul de inscripțiuni 613/31.05.1969. Cu privire la clauza de întreținere, din interpretarea coroborată a mențiunilor acestor înscrisuri, rezultă că cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7121/1946 a fost notată sub nr. 614/31.05.1969 în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.

La data de 07.10.1991, L. A. a formulat contestație cu primire la modalitatea în care s-a emis adeverința-comunicare (fila 108 dosar), prin care solicită să i se emită în nume propriu o astfel de adeverință, prin care să i se ateste că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 15 prăjini pentru care are contractul de vânzare-cumpărare autentificat din anul 1946 și că niciun frate, soră, etc. al ei nu au vreun drept cu privire la suprafața de teren de 15 prăjini – grădină de casă, moștenirea sa; că L. T. și-a luat partea de moștenire de la părinții lor, L. C. și C., pentru care are rol separat; că terenul și casa le-a lăsat în folosința mamei sale, pe care a ajutat-o sub toate formele, a îngropat-o și i-a făcut datinile necesare și creștinești.

La data de 22.07.2008, L. A. a formulat o cerere către Primarul Comunei Mărgineni (fila 107 dosar), prin care a arătat că în anul 1946 a dobândit dreptul de proprietate asupra a 15 prăjini teren și casă părintească în satul Luncani; că după moartea mamei sale, L. C., ceilalți frații ai săi, C. A. și L. T., și nepotul său de pe frate, L. I., s-au mutat în casa bătrâneasca fără acordul său și au obligat-o și să le dea câte o cameră pentru care s-au întocmit niște chitanțe de mână, că pentru fiecare dintre cele trei camere a primit câte 10.000 lei cu chitanțe făcute în anii 1983, 1985 și 1987; că după doi ani de locuit, C. A. a plecat din camera în care a locuit, cerându-i totodată banii dați pentru aceea cameră și pentru care a întocmit o nouă chitanță de înapoiere a sumei; că în urma plecării lui C. A., L. T. i-a impus să-i dea lui și camera celui dintâi, ocupând astfel cu L. I. toată casa. Totodată, prin această cerere a solicitat și anularea chitanțelor emise care au făcute între frați și nepot și evacuarea lui L. I. din casă și de pe cele 15 prăjini de pământ, întrucât L. T. a decedat în anul 2003.

Din înscrisurile depuse de către reclamantă (fila 41 dosar), rezultă că în anul 2010 pârâtul L. I. și ceilalți moștenitori ai lui L. T. au chemat în judecată pe L. A. pentru perfectarea convenției de vânzare-cumpărare intervenită între părți privind imobilul casă și teren situate în satul Luncani, ., cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._ nefiind soluționată pe fond, ci anulată ca insuficient timbrată.

La data de 25.07.2012, reclamanții au solicitat comisiei locale cercetarea modalității în care s-a emis TP nr._/21.09.1995 și formularea de propuneri către comisia județeană pentru revocarea titlului de proprietate și emiterea unui titlu pe numele autoarei lor cu privire la suprafața de 15 prăjini – 2685 mp.

Instanța reține că reclamanții nu au exercitat calea specială și obligatorie a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene care a stat la baza emiterii TP nr._/21.09.1995, în prezenta cauză solicitându-se constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, iar nu anularea hotărârii comisiei județene în baza căruia s-a emis titlul, demersurile exercitate de către autoarea reclamanților și apoi de către reclamanți, potrivit celor arătate în ședința publică de la 12.11.2013, neurmând procedura și căile specifice de atac prevăzute de lege și, în orice caz, neputând fi complinite pe calea prezentei cereri de chemare în judecată.

Astfel, cu privire la contestația formulată de către autoarea reclamanților la data de 07.10.1991 nu s-au depus la dosar înscrisuri din care să rezulte modalitatea de soluționare a acesteia, însă, având în vedere că titlul de proprietate a fost emis ulterior, după patru ani de la formularea contestației, în anul 1995, rezultă că aceasta a fost respinsă, cel puțin implicit, iar modalitatea de reconstituire nu a fost atacată în instanță conform celor menționate anterior.

Cu privire la cererile formulate la data de 22.07.2008 de către L. A. și la data de 25.07.2012 de către reclamanți, instanța reține că prin acestea nu se formulează plângeri împotriva hotărârii comisiei județene care a stat la baza emiterii TP nr._/21.09.1995, ci se reiau motivele invocate prin contestația formulată în anul 1991, fără însă a se apela la căile de atac prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, instanța reține că autoarea reclamanților a înstrăinat construcția ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1946, la momentul intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 42/1990 și a Legii nr. 18/1991 construcția și terenul aferent acesteia (cele 15 prăjini teren reprezentând grădină de casă potrivit susținerilor autoarei reclamantei) regăsindu-se în posesia moștenitorilor lui L. T., inclusiv a lui L. I., astfel cum rezultă și din probele administrate în dosarul nr._ (înscrisuri, declarații de martori, rapoarte de expertiză topo-cadastru și construcții), consultat în deliberare de către instanță.

Față de această situație, instanța reține că în privința terenului aferent construcției sunt incidente prevederile Art. 23 din Legea 18/1991 potrivit cărora:

„(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.

(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.

(21) În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

....

(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.”

Faptul că în cauză cu privire la terenul aferent construcției s-a reconstituit dreptul de proprietate atât pe numele unuia dintre cei îndreptățiți la constituire, cât și pe numele autoarei reclamanților, nu prejudiciază în nici un fel reclamanții, ci, dimpotrivă, le profită acestora, care astfel sunt coproprietari asupra acestor suprafețe de teren.

Cu privire la dovezile avut în vedere de către comisia locală la emiterea TP nr._/21.09.1995, instanța reține că prevederile Legii nr. 18/1991 nu impun ca dovada să se realizeze cu înscrisuri autentice, dovada putându-se efectua cu prin orice mijloc de probă.

În privința chitanțelor liberatorii eliberate de către autoarea reclamanților cu ocazia vânzării construcțiilor către pârâtul L. T. I. și L. T. în prezenta cauză reclamanții nu au efectuat dovada că acestea ar fi fost anulate de către o instanță de judecată, iar în prezenta cauză nu s-au înscris în fals cu privire la acestea potrivit prevederilor Art. 304 C.proc.civ. De asemenea, cu privire la aceste chitanțe nici în cauza înregistrată sub nr._ ce a avut ca obiect perfectare vânzare-cumpărare solicitată de către moștenitorii celuilalt coproprietar de pe titlu, L. T., autoarea reclamanților care a avut calitatea de pârâtă în respectiva cauză, nu a efectuat o astfel de dovadă și nu s-a înscris în fals.

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții L. R. domiciliat în loc. Bacău, ..18, ., jud. Bacău și L. I. domiciliată în loc. Bacău, ..18, ., jud. Bacău în contradictoriu cu pârâții L. I. domiciliat în loc. Luncani, ., L. V. T. domiciliat în Bacău, . nr.110, jud. Bacău, C. L. de stabilire a dreptului de proprietate Mărgineni și C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate Bacău, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de apel urmând fi depusă la Judecătoria Bacău.

Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Noiembrie 2013.

Red. Jud. D.C. 24 Ianuarie 2014

M.T. 8 ex