Plângere contravenţională. Sentința nr. 3830/2013. Judecătoria BACĂU

Sentința nr. 3830/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 11250/180/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BACĂU

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3830

Ședința publică de la 26 aprilie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. E. L.

GREFIER: L.-R. V.

Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe petentul S.C. JOHNNY-P. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul GARDA FINANCIARĂ BACĂU – COMISARIATUL G. - SECȚIA BACĂU, având ca obiect PLÂNGERE CONTRAVENȚIONALĂ.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei contravenționale de față, instanța constată următoarele:

La data de 20.08.2012 s-a inregistrat sub nr._ la Judecatoria Bacău, plangerea contraventionala formulata de petenta . procesului verbal de contraventie . nr._/16.08.2012 încheiat de Garda Financiară Bacău.

Plangerea a fost legal formulata in termenul prevazut de art 31 din O.G.2/2001.

În motivarea plangerii, petenta arata ca în fapt, prin actul constatator contestat s-a retinut in sarcina societatii petente că apreciază procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nelegal si netemeinic pentru urmatoarele motive:

1. In primul rand arata ca actul constatator este netemeinic, intrucat situatia de fapt retinuta nu este reala.

Sub acest aspect arata ca societatea petentă si-a indeplinit obligatiile legale de utilizare a aparatelor electronice fiscal si a emis bonuri fiscale pentru marfurile vandute la punctul de lucru în speță. Organul de control a fost în eroare când a înscris în actul constatator că în casierie există o diferență de bani în plus atâta timp cât diferența era în minus, diferență justificată cu înscrisurile depuse și motivată și cu ocazia audierii angajatului societății. Astfel, angajatul A. A. a arătat în nota explicativă motivele care au condus la înregistrarea acestei diferențe.

2. Procesul verbal este nelegal si sub aspect formal.

Cu privire la sancțiunile complementare aplicate, măsura suspendării activității pe o perioadă de 3 luni calendaristice nu este una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicându-se în funcție de natura și gravitatea faptei săvârșite. De asemenea, în jurisprudența CEDO s-a statuat că este nelegală practica de a se aplica automat și fără a putea fi suspusă aprecierii instanțeilor judecătorești acaestă măsură.

Organul constatator a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea plangerii contraventionale intrucat acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale.

Petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.

În baza art 167 C proc civ, instanța a încuviințat probatoriul cu înscrisuri solicitat de petentă prin apărător și a admis proba cu martori solicitată de aceasta, fiind audiați martorii A. A. și B. P., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie . nr._ din 16.08.2012 încheiat de Garda Financiară Bacău, petenta . fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei, și măsura suspendării activității pe o perioadă de 3 luni calendaristice începând din 11.02.2011 în conformitate cu prevederile art 41 pct.2 lit.c din Legea 82/1991, reținându-se în sarcina sa, că deși deține casă de marcat, nu o utilizează, fapt care duce la neînregistrarea veniturilor obținute ce are drept consecință neplata taxelor datorate bugetului de stat. Din verificarea raporturilor X al casei de marcat a rezultat că, în ziua de 14.08.2012, la ora 16.39, petenta avea marcată suma de 805 lei și doar 698 lei în casierie, rezultând un minus de 107 lei despre care vânzătoarea a declarat prin nota explicativă că s-a făcut o plată a unei facturi cu emitere de chitanță. Întrucât nu s-a prezentat nici un document în acest sens, s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei și a măsurii suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.

Verificând, potrivit art.34 alin.1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din OG 2/2001.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).

Forța probantă a proceselor verbale, ale rapoartelor de caz și ale notelor de constatare ale agenților constatatori este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Conform art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].

Din coroborarea mențiunilor cuprinse în procesul verbal din data de 16.08.2012 emis de către agentul constatator cu cele din nota de constatare încheiată la aceeași dată, precum și cu cele afirmate de către angajata societății petemnte A. A. în nota explicativă rezultă că, deși rezultă că suma de 107 lei a fost încasată, dar nua fost emis bon fiscal întrucât dacă acesta ar fi fost emis în casierie ar fi trebuit să existe suma de 1040 lei găsită plus suma de 107 lei despre care s-a declarat că a fost efectuată o plată către furnizori.

Având în vedere că între probele administrate și procesul verbal de contravenție contestat există o legătură, în sensul că acestea se coroborează, instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat este temeinic întocmit.

Cu privire la sancțiunea complementară aplicate petentei, respectiv măsura suspendării activității pe o perioadă de 3 luni calendaristice în conformitate cu prevederile art 14 al 2 din OUG 28/1999, potrivit art 5 alin 5 și 6 din OG 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunile aplicându-se în funcție de natura și gravitate faptei săvârșite.

În raport de prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, sanctiunile complementare constand in suspendării activității pe o perioadă de 3 luni calendaristice începând din 11.02.2011, constituie o ingerinta in dreptul de proprietate al petentei, ocrotit de Articolul 1 al Protocolului nr.l la Conventie: ,,Orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale."

Potrivit jurisprudentei Curtii, dreptul de a desfașura o activitate economica este cuprins in notiunea autonoma de ,,bun" in sensul Conventiei (cauzele Tre Traktorer AB c. Suediei—„ interesele economice legate de gestionarea restaurantului constituie bunuri, conform Articolului 1", Iatridis c. Greciei și Pine Valley Developments Ltd. c.Irlandei).

Astfel, beneficiind de protectia Articolului 1 al Protocolului 1, orice limitare adusa dreptului de proprietate asupra acestor bunuri trebuie sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca un scop legitim și sa raspunda exigentei de proportionalitate, așa cum rezulta din cauzele Sporrong și Lonnroth c. Suediei (para. 69-74), Brumarescu c. României (para. 71-80) și V. c. României (para. 51-54).

Examinând aceste condiții, se constată ca art.14 alin 2 din OUG 28/1999 prevede expres măsura complementară a suspendării activității pe o perioadă determinată astfel încât ingerinta este prevazuta de lege.

De asemenea, masurile au caracterul unor sanctiuni complementare ce urmăresc sa reprime și sa previna activitatile comerciale ilicite și încălcările la regimul fiscal, apreciate de catre legiuitor ca fiind de o gravitate ridicata, urmărind deci un scop legitim.

In aprecierea ultimului criteriu, Curtea a stabilit ca trebuie mentinut un echilibru just între cerintele de interes general ale comunitatii și imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului. Grija de a asigura un astfel de echilibru este inerenta mecanismului conventiei. Curtea reamintește, de asemenea, ca echilibrul este distrus atunci când persoana în cauză suportă o sarcina speciala și exorbitanta" (hotararea Sporrong și Lonnroth mai sus citată, pag. 26 - 28).

Astfel, cerinta proportionalitatii presupune ca ingerinta “sa fie necesara .", sa raspunda ”unei nevoi sociale imperioase", iar argumentele invocate in sprijinul ei sa fie ”pertinente și suficiente" (cauza Cumpana și Mazare c. României. para. 88-90).

Făcând aplicarea acestor principii în cauză, instanta constata ca petentei i-a fost aplicata o sancțiune care, prin cuantumul sau, are un profund caracter represiv.

Din aceste trei imprejurari, instanta apreciaza ca masura confiscarii, a devenit ,,o sarcina speciala și exorbitanta " (cauza Sporrong și Lonnroth mai sus citata, para. 26 - 28).

Din redactarea textelor ce prevad sanctiunile complementare (art.14 lit e din O.U.G.12/2006 ) pare a rezulta ca acestea se aplica de drept, instanta reamintește ca prin jurisprudenta in cauzele S. și P. c. României (para.48) §i Cumpana și Mazare c. României (para. 117), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a criticat modalitatea de aplicare a unei sanctiuni in mod automat si fara a putea fi supusa aprecierii instantelor judecatoregti, statuând ca o asemenea reglementare nu este compatibila cu prevederile Conventiei.

In consecinta, instanta apreciaza ca sanctiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni calendaristice, fata de circumstantele cauzei, nu respecta exigentele Articolului 1 al Protocolului nr.l la Conventie, depășind cerintele ,,unei nevoi sociale imperioase".

Astfel, dând prioritate reglementarilor Conventiei fata de dreptul intern, conform Articolului 20, alin.2 din Constitutia Romaniei, va înlătura sanctiunea complementară din cuprinsul procesului-verbal contestat.

Pentru toate aceste motive, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlătura măsura complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, menținând în rest procesul verbal atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. JOHNNY-P. S.R.L., cu sediul în Bacău, .. 2, ., Jud. Bacău, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/16.08.2012 încheiat de intimata GARDA FINANCIARĂ – COMISARIATUL G. – SECȚIA BACĂU, cu sediul în Bacău, .. 1-3, jud. Bacău.

Înlătură sancțiunea complementară aplicată constând în suspendarea activității pentru o perioadă de 3 luni.

Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.

PREȘEDINTE, Pt.GREFIER în co.,

L. I. E. semnează GREFIER-ȘEF

M. E.

Red./Tehnored.L.

08.07.2013

4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 3830/2013. Judecătoria BACĂU