Plângere contravenţională. Sentința nr. 5987/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5987/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 6007/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5987/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent T. A. A. și pe intimat I. B. (P.V. ., NR._/05.04.2013), având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la legitimarea petentei T. A. A., care se legitimează cu C.I. ., nr._.
Instanța constată faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Procedând conform art.131 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă la verificarea competenței, instanța constată faptul că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză raportat la disp. art. 32 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Arată că nu are alte probe de formulat datorită modului cum s-a întâmplat.
În temeiul art. 258 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art.265 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, iar pentru intimată și proba cu înregistrarea video aflată pe suportul CD de la fila 40 dosar, apreciindu-le ca fiind admisibile potrivit legii și pot conduce la soluționarea procesului.
Instanța procedează la administrarea probei cu înregistrarea video. Suportul digital conține un fișier video și un fișier text. Fișierul video are nr._. Este o înregistrare din data de 05.04.2013 și începe la ora 13:36. La ora 13:59 se observă un autoturism marca Dacia L., de culoare bleumarin, care se apropie de o trecere de pietoni. Pe trecerea de pietoni pe sensul de mers al autoturismului în deplasare se află un pieton angajat în traversarea străzii. Autoturismul aflat în deplasare nu se oprește la trecerea de pietoni, își continuă deplasarea. Autoturismul poliției a urmărit în trafic autoturismul marca Dacia L.. La ora 13:01:21 se observă numărul de înmatriculare al autoturismului :_ .
Petenta arată faptul că din înregistrarea video se observă pe prima bandă un autoturism cu caroserie înaltă din cauza căruia nu a văzut pietonul. Arată că a observat pietonul atunci când se afla pe la jumătatea trecerii de pietoni, iar dacă ar fi frânat, se oprea autoturismul după trecerea de pietoni.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta solicită admiterea plângerii contravenționale. Arată că în conformitate cu prevederile art.21, alin. 3 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea care este aplicată de agentul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social. Împrejurările în care s-au întâmplat evenimentele arată că petenta era defavorizată în momentul respectiv pentru că nu avea vizibilitate către trotuar din cauza autovehiculelor parcate neregulamentar, unul dintre ele fiind cu caroserie înaltă. Trebuie avut în vedere scopul urmărit de petentă întrucât nu avea de gând să pună în pericol viața, siguranța cuiva. Referitor la urmarea produsă, nu a existat nici o consecință negativă, poate dimpotrivă. Arată faptul că și-a continuat deplasarea cu o viteză sub limita legală-40km/h. Arată faptul că a avut o conduită preventivă, a luat decizia potrivită la momentul respectiv.
Față de aspectele menționate, petenta solicită admiterea plângerii contravenționale.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 16.04.2013, sub nr._, petenta T. A. A. a solicitat instanței anularea procesului-verbal . nr._ din 05.04.2013 întocmit de intimatul I.P.J. B. și a măsurilor dispuse prin acesta, apreciind că este nelegal și netemeinic.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că prin procesul-verbal atacat a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, motivat de faptul că s-ar fi reținut că în data de 05.04.2013, ora 13.00, a condus autovehiculul Dacia cu numărul de înmatriculare_, fără a acorda prioritate unui pieton, care s-a angajat în traversare pe sensul său de mers, pe trecerea de pietoni din dreptul imobilului Banca Transilvania de pe . B..
A precizat petenta că în data respectivă se afla în trafic, circulând pe . cu . viteză de aproximativ 35-40 km/h, aflându-se pa banda a II-a de mers, pe prima bandă aflându-se o coloană de autovehicule parcate neregulamentar, la o distanță mai mică de 5 m de trecerea de pietoni. A arătat petenta că un pieton a coborât de pe trotuar, moment pe care nu l-a perceput vizual, deoarece vizibilitatea îi era obturată de autovehiculele parcate iar când a observat pietonul a frânat, în intenția de a-i acorda prioritate, pietonul oprindu-se și făcându-i semn să își continue deplasarea.
A mai arătat petenta că agenții de poliție care erau în misiune în trafic nu și-au îndeplinit obligația de a asigura condiții optime pentru desfășurarea circulației pentru toți participanții la trafic, respectiv au permis autovehiculelor parcate neregulamentar să contribuie la creșterea riscului de producere a accidentelor.
Petenta a precizat și că situația de fapt din procesul-verbal este superficial și părtinitor descrisă și că nu a pus în pericol niciun participant la trafic, ci a fost o situație conjuncturală, de consens între participanții la trafic.
A arătat petenta că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință faptul că are posibilitatea să motiveze dezacordul cu privire la sancțiunile ce i-au fost aplicate, fiind încălcate astfel prevederile art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001. De asemenea, a arătat petenta că în procesul-verbal este menționat ca martor al evenimentului numitul B. L., care însă nu a fost de față.
În drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr.2/2001, O.U.G. nr.195/2002, H.G. nr.1391/2006.
În dovedirea cererii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a înregistrării video efectuată de intimat și a depus la dosar, în copie, actul său de identitate, dovadă de circulație, procesul-verbal atacat, dovadă de comunicare, dovada achitării a jumătate din amendă (filele 7-9).
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.15 lit.i) din Legea nr.146/1997.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicitat respingerea plângerii formulate, ca neîntemeiată și menținerea procesul-verbal atacat și a sancțiunilor aplicate, proces-verbal care a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 05.04.2013 ora 13.00, petenta a condus autovehiculul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . B. și la trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător cu marcaj și indicator vizibil din dreptul imobilului Banca Transilvania, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe marcajul pietonal, de pe senul de mers al conducătorului auto, fapta săvârșită de aceasta fiind prevăzută de art.135 lit.h) din H.G. nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002.
A precizat intimatul că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului-verbal s-a făcut pe baza perceperii nemijlocite a faptei de către agentul constatator dar și în baza temeiul video a aparatului radar montat pe autospeciala din dotarea Poliției cu numărul de înmatriculare MAI-_, aparat verificat metrologic. A mai arătat intimatul că la momentul aducerii la cunoștință petentului a faptelor reținute și a sancțiunii aplicate, acesta a refuzat să semneze procesul-verbal, fapt confirmat de martorul asistent B. L..
A mai arătat intimatul că securitatea rutieră este un obiectiv important al organelor statului și că sancțiunea aplicată petentei este echitabilă și proporțională cu fapta sa, menită să descurajeze conduita ilicită a participanților la trafic, în scopul asigurării unui climat de siguranță rutieră.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.205 din Noul Cod de procedură civilă, H.G. nr.1391/2006, O.U.G. nr.195/2002 și O.G. nr.2/2001.
În combaterea plângerii formulate, intimatul a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator, planșă foto, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și suportul digital conținând înregistrarea efectuată de aparatul radar (filele 28-32, 40).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, petenta a reiterat motivele invocate în plângere, arătând că procesul-verbal atacat este netemeinic și nelegal. De asemenea, aceasta a arătat că decizia de frânare în intenția de acordare a priorității pietonului ar fi avut ca efect oprirea mașinii într-o zonă situată dincolo de trecerea de pietoni, astfel că a luat decizia de a-și continua deplasarea, decizie adecvată și corelată cu situația din trafic, care nu a pus pietonul în pericol sub niciun aspect. Petenta a precizat și faptul că, la momentul întocmirii procesului-verbal, i-a prezentat mai multe argumente agentului constatator, care însă nu se regăsesc în procesul-verbal atacat. În cuprinsul răspunsului la întâmpinare, petenta a inserat și planșe foto ale locului săvârșirii faptei, realizate de ea.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de părți la dosar în susținerea și combaterea plângerii, precum și proba cu înregistrarea video depusă de intimat la dosar.
Analizând procesul-verbal atacat, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
În data de 05.04.2013, ora 13, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. B. - Serviciul Rutier procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, prin care petentei T. A. A. i s-a aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 300 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.135 din H.G. nr.1391/2006, sancționată de art.100 alin.3 din H.G. nr.195/2002 (fila 8).
S-a reținut în cuprinsul procesului-verbal faptul că petenta în data de 05.04.2013 ora 13, pe . Transilvania a condus Dacia cu nr._ în mun. B. pe . trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului banca Transilvania, semnalizată prin indicator și marcaj, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare petrecerea pt. pietoni sensul său de mers.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentei, care a refuzat să semneze actul sancționator, fiind consemnat la rubrica „Alte mențiuni” că aceasta nu este de acord.
Având în vedere data comunicării procesului-verbal, 12.04.2013 (fila 8 verso) și data depunerii plângerii, 16.04.2013, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate. De asemenea, potrivit art.47, dispozițiile O.G. nr.2/2001 se completează cu dispozițiile Codului penale și ale Codului de procedură civilă, după caz.
Totodată, instanța reține și faptul că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul art.6, care reglementează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil (cauza I. P. c. României - cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 se include în sfera acuzației în materie penală, fiind aplicabile garanțiile specifice materiei penale prevăzute de art.6 din Convenție, printre care se numără și prezumția de nevinovăție. La includerea în sfera materiei penale, instanța europeană a avut în vedere, în esență, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare.
Analizând conținutul procesului-verbal de sancționare contravențională ce face obiectul prezentei cauze sub aspectul legalității sale, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din O.G. nr.2/2001, precum și mențiunile prevăzute de art.180 alin.1 din H.G. nr. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, instanța constată că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 135 lit.h) din H.G. nr.1391/2006 care prevăd Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța reține că sunt nefondate și le va înlătura.
Astfel, cu privire la indicarea de către agentul constatator a unui martor ocular care nu a fost de față la momentul producerii evenimentului rutier, instanța reține din cuprinsul procesului-verbal atacat că, petenta a refuzat semnarea actului sancționator, agentul constatator făcând aplicabilitatea prevederilor art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001, asigurând semnarea acestuia de către martorul asistent B. L.. Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Astfel, martorul B. L. a fost martor asistent la întocmirea procesului-verbal, rolul său fiind de a confirma faptul că persoana sancționată nu este de față, refuză (cum a fost și situația petentei) sau nu poate să semneze procesul-verbal, acesta nefiind o persoană care a observat modul de desfășurare a evenimentului rutier, pentru a putea fi catalogat drept martor ocular.
În ceea ce privește lipsa tuturor obiecțiunilor petentei din procesul-verbal, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni!, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Instanța subliniază că nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 privitoarea la formularea de obiecțiuni sunt sancționate cu nulitatea relativă a procesului-verbal, ceea ce implică dovedirea de către petentă a unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal, în condițiile art.175 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă și au ca scop respectarea dreptului la apărare al contravenientului.
În speță, din cuprinsul procesului-verbal atașat la dosar, instanța reține că la rubrica „Alte mențiuni” este consemnat „Nu sunt de acord”. În consecință, instanța apreciază că agentul constatator a respectat prevederile art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, i-a oferit petentei posibilitatea să formuleze obiecțiuni și le-a consemnat generic în actul sancționator.
Faptul că agentul nu a consemnat toate argumentele prezentate de petentă nu este un motiv care să atragă nulitatea procesului-verbal, deoarece dreptul la apărare al acesteia nu a fost afectat în niciun fel, aceasta având posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, drept pe care și l-a exercitat în mod efectiv iar în procedura în fața instanței să invoce toate obiecțiunile pe care le are de formulat și să administreze toate probele pe care le consideră necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petenta nu contestă faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonului, invocând însă că nu l-a văzut pe acesta la timp, din cauza autovehiculelor parcate neregulamentar pe banda I de mers, astfel că a luat decizia de a-și continua drumul, frânarea la timp nemaifiind posibilă.
Din probele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal atacat este pe deplin dovedită. Astfel cum rezultă din planșele foto depuse de intimat la dosar (filele 29, 30) extrase de pe înregistrarea video aflată pe suportul digital comunicat de intimată (fila 40), vizionată de către instanță în ședință publică în prezența petentei, coroborate cu raportul agentului constatator, care se afla de serviciu pe raza municipiului B. (fila 29), în data de 05.04.2013 ora 13.05, pe . B., în dreptul imobilului Banca Transilvani, petenta T. A. A. aflată la volanul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton, angajat în mod regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers, pe trecere de pietoni, semnalizată cu indicatoare și marcare.
De asemenea, instanța constată că fapta petentei a fost surprinsă cu cinemometrul de control rutier, tip AUTOVISION montat pe autospeciala din dotarea intimatului marca Dacia L. nr. MAI_, aparat tehnic verificat metrologic de către Institutul Român de Metrologie Legală conform Buletinului de verificare depus la dosar, apt să măsoare atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, agentul intimatei fiind atestat să utilizeze aparatul, conform atestatului depus la dosar (filele 31, 32).
În ceea ce privește motivele invocate de petentă, instanța constată că nu au aptitudinea de a duce la înlăturarea răspunderii contravenționale a acesteia. Referitor la faptul că nu a observat la timp pietonul din cauza autoturismelor parcate neregulamentar pe banda I, care i-au blocat vizibilitatea din înregistrarea video depusă la dosar, instanța reține că, într-adevăr pe banda I de mers erau mai multe autovehicule, însă nu se poate afirma despre acestea că erau parcate neregulamentar și cu siguranță nu se poate reține că îi blocau petentei vizibilitatea. Astfel, petenta, care circula cu viteză redusă (cum a susținut și aceasta) a rulat în linie dreaptă o distanță considerabilă, a observat că se apropie de trecerea de pietoni iar autoturismele parcate nu erau de dimensiuni mari pentru a se afirma că nu i-au permis să observe pietonul. De altfel, chiar dacă aceste autoturisme ar fi împiedicat-o să observe dacă un pieton era angajat sau nu în traversare, la apropierea de trecerea de pietoni petenta avea obligația să reducă viteza, tocmai pentru a avea posibilitatea să dea prioritate de trecere dacă era nevoie.
Din această înregistrare, instanța reține și faptul că pietonul era mult angajat în traversarea străzii, petenta trecând efectiv prin fața acestuia, fără a schița niciun gest că a conștientizat faptul că se apropie de o trecere de pietoni și că a observat pietonul, viteza acesteia fiind una constantă. Instanța reține și atitudinea contradictorie a petentei care, în plângere a precizat faptul că a frânat pentru a da posibilitatea petentului să traverseze, însă acesta i-a făcut semn să treacă iar ulterior, prin răspunsul la întâmpinare, a arătat că a luat decizia de a nu frâna, pentru a nu pune în pericol securitatea participanților la trafic, a sa și a pietonului.
Instanța nu poate da eficiență acestei afirmații a petentei că hotărârea de a nu frâna a avut un impact pozitiv asupra securității circulației rutiere, deoarece doar un noroc a făcut ca această conduită a sa să nu producă urmări mai grave. Totodată, instanța subliniază că regulile de circulație sunt făcute pentru a fi respectate de toți participanții la trafic, astfel cum acestea au fost edictate, nu de a fi lăsate la aprecierea fiecărui conducător auto, de a se supune acestora în funcție de preferințe.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că intimatul a reușit să dovedească, prin probe, vinovăția petentei cu privire la contravenția reținută în sarcina sa.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În speță, instanța reține că petentei T. A. A. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravențională în sumă de 300 lei, cuantumul acesteia respectând limitele prevăzute de art.100 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care fapta a fost săvârșită, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată. De asemenea, instanța are în vedere și faptul că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 care au fost nesocotite în cauză, au drept scop desfășurarea circulației pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal și că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele negative pe care le poate produce (evenimente rutiere cu soldate cu pierderi de vieți omenești și importante pagube materiale), fiind necesar a se atrage atenția petentului cu privire la fapta săvârșită.
Referitor la susținerea petentei că fapta sa nu a produs niciun pericol concret participanților la trafic, instanța subliniază că art.135 lit.h) din H.G. nr.1391/2006 reglementează o contravenție de pericol, în cazul acesteia urmarea constând într-un pericol pentru valorile sociale protejate prin legislația în materie rutieră. Prin urmare, simpla nesocotire a acestor prevederi are drept rezultat un pericol pentru siguranța traficului rutier, astfel că se impune angajarea răspunderii contravenționale, nefiind necesară producerea unui alt rezultat concret (în acest caz, răspunderea fiind atrasă pentru altă faptă).
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta T. A. A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petent T. A. A., domiciliată în Bacau, .. 9, ., . în contradictoriu intimat I. B., cu sediul în Bacau, ., J. B. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.09.2013.
Președinte, A. M. P. | ||
Grefier, E. B. |
Red./Tehnored./A.M.P./E.B.
4 ex./ 26.10.2013/26.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 716/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3830/2013.... → |
|---|
