Plângere contravenţională. Sentința nr. 1566/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1566/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 13193/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1566/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I. Ș.
Grefier G. P.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta S.C. S. T. S.R.L. împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 12.09.2012 de intimatul I.-I. TERITORIAL NR. 3.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 13.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.02.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 02.10.2012 sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 3anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.09.2012.
În motivarea plângerii, petenta a invocat nulitatea procesului-verbal având în vedere că acesta nu a fost comunicat în 30 de zile de la data constatării faptei și față de împrejurarea că agentul constatator nu i-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni sau să dovedească cu înscrisuri faptul că cele menționate în procesul-verbal nu corespund realității. Mai arată petenta că în mod greșit sancțiunea a fost aplicată persoanei juridice din moment ce culpa de a nu avea certificatul de competență profesională aparține persoanei fizice. De asemenea, procesul-verbal nu este semnat de nici un martor care să ateste dacă cele menționate corespund realității, consemnarea conform căreia de față nu era nicio persoană care să își asume calitatea de martor fiind normală având în vedere că procesul-verbal a fost întocmit în birou la 6 luni de la data efectuării controlului. Pe fond, petenta susține în esență că transportul nu se efectua în interesul său, ci în interesul persoanei fizice – conducătorul auto R. M., motiv pentru care acesta trebuia sancționat. De asemenea, se invocă jurisprudența CEDO în materie referitoare la prezumția de nevinovăție și la împrejurarea că materia contravențională se circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală”, concluzionându-se că, prin el însuși, procesul-verbal nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție garantată de Constituția României și de practica CEDO, instanțele și doctrina îmbrățișând această direcție.
În drept au fost invocate prevederile art.31 din OG nr.2/2001, art.24 din Constituția României și art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și al art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca temeinic și legal încheiat. Pe cale de excepție, intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată solicitând admiterea acesteia având în vedere că locul săvârșirii contravenției este localitatea Sascut (DN2-ju. Bacău), localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Bacău, aceasta fiind competentă potrivit art.32 alin.2 din OG nr.2/2001, fiind vorba de o competență teritorială exclusivă – art.1591 alin.4 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr.7677/26.11.2012, Judecătoria B. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Pe rolul Judecătoriei Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 17.12.2012.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal, conform art. 31 alin.1 din OG2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.09.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, în temeiul art.3 pct.14 și art.6 alin.1 și 2 lit.a din HG nr.69/2012, întrucât în data de 12.04.2012, ora 9:50, pe DN 2 în loc. Sascut, jud. Bacău, fiind oprit și verificat ansamblul auto_ /_, deținut și utilizat de S.C. S. T. S.R.L., condus de R. M., care efectua operațiuni de transport rutier pe ruta B.-B., în urma verificărilor s-a constatat că întreprinderea utilizează un conducător auto fără certificat de competență valabil.
Analizând din oficiu legalitatea procesului verbal în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, cuprinzând toate elementele esențiale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la susținerea petentei referitoare la nerespectarea art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, în sensul că nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța reține că potrivit deciziei nr. XXII/2007 date în soluționarea unui recurs în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, nulitate ce nu poate fi invocată decât dacă s-a fi pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Așadar, în condițiile în care la întocmirea procesului-verbal nu se aduce la cunoștință contravenientului dreptul său de a formula obiecțiuni sau nu se consemnează eventualele obiecțiuni formulate de petent, sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea relativă a actului constatator. Astfel doar în măsura în care petenta dovedește că i s-a creat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât anulând procesul-verbal, acesta va fi anulat de către instanța de judecată.
Or, având în vedere dispozițiile deciziei în interesul legii, nr. XXII/2007, instanța apreciază că și în situația în care petenta ar fi formulat obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal iar agentul constatator ar fi omis să le menționeze în cuprinsul acestuia, neconsemnarea obiecțiunilor nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, întrucât vătămarea suferită de către petentă poate fi înlăturată prin formularea obiecțiunilor și apărărilor împotriva procesului-verbal în fața instanței de judecată, ceea ce petenta a și făcut.
De asemenea, instanța reține că dreptul de a formula obiecțiuni se manifestă în situația în care contravenientul este de față la întocmirea actului de constatare și sancționare, împrejurare neîndeplinită în cauza de față, conducătorul auto neavând calitatea de reprezentant legal al societății petente, ci de prepus.
Referitor la momentul comunicării procesului-verbal, instanța reține că au fost respectate prevederile art.14 alin.1 din OG nr.2/2001, conform căruia „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”, iar nu de la data constatării faptei cum susține petenta, procesul-verbal de constatare a contravenției fiind comunicat petentei la data de 14.09.2012(fila 8), aplicarea sancțiunii având loc la data de 12.09.2012.
De asemenea, au fost respectate prevederile art.13 alin.1 din OG nr.2/2001, conform căruia „aplicarea(12.09.2012) sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei(12.04.2012)”
Neîntemeiate sunt și susținerile petentei referitoare la încălcarea art.19 din OG nr.2/2001, atâta timp cât agentul constatator a indicat motivul pentru care lipsa reprezentantului petentei de la întocmirea procesului-verbal nu este atestată de semnătura unui martor asistent(nu au fost identificate persoane în afara altor agenți constatatori care nu pot semna), fiind respectate dispozițiile art.19 alin.1-3 din OG nr.2/2001.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că, deși în lumina jurisprudenței CEDO, procedura contravențională este asimilată celei penale, totuși Convenția nu interzice incidența prezumțiilor câtă vreme, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și o limită rezonabilă până la care pot opera acestea, asigurându-se dreptul la apărare sub toate aspectele. Astfel, în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A. împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”
Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, revenindu-i petentului sarcina să răstoarne această prezumție cu caracter relativ. Or, petenta nu a produs nicio probă care să dovedească o situație de fapt contrară celei consemnate în actul de constatare și sancționare. Deși a invocat în cuprinsul plângerii faptul că șoferul R. M. nu efectua transport în interesul S.C. S. T. S.R.L., autospeciala cu remorca fiind închiriată acestei persoane, petenta nu a depus nici un înscris în susținerea acestor simple afirmații.
Cu înscrisurile depuse la dosar(fila 24), organul constatator a probat abaterea reținută în sarcina petentei.
Potrivit art.3 pct.14 și art.6 alin.1 și 2 lit.a din HG nr.69/2012, „următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat” și se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
În consecință, instanța reține că agentul constatator a realizat o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina petentei, actul normativ stabilind sancționarea operatorului de transport, iar nu a conducătorului auto și o justă individualizare a sancțiunii aplicate în raport de gradul de pericol social concret al contravenției comise(aplicând o sancțiune echivalentă cu minimul special prevăzut de actul normativ sancționator) și în raport de prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere toate aceste considerente și văzând prevederile art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. S. T. S.R.L., cu sediul în mun. B., ., județul B., împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 12.09.2012 de intimatul I.-I. TERITORIAL NR. 3, cu sediul în mun. București, sector 1, .. 38, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2013.
Președinte, R. I. Ș. | ||
Grefier, G. P. |
Tehn. Ș.R.I./P.G.
15.03./18.03.2013
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5886/2013.... | Succesiune. Sentința nr. 6296/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
