Plângere contravenţională. Sentința nr. 2140/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2140/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 14924/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR: 2140
Ședința publică din data de 11.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Dolgoș P. D.
Grefier V. C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de către petentul BANIȚA E. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților. Se reia dosarul la a doua strigare, iar la apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și având în vedere faptul că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 Cod procedură civilă a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 30.10.2012, ca urmare a trimiterii pe cale administrativă, petentul BANIȚA E. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/8.09.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 08.09.2012 se deplasa cu autoturismul proprietate personală, când un echipaj de poliție l-a oprit în trafic, în zona localității N. B. din județul B.. Petentul a mai arătat că i-au fost solicitate actele la control și i s-a întocmit procesul verbal contestat în care s-a reținut că nu a respectat limita legală de viteză.
Petentul a mai arătat că rubrica alte mențiuni a fost completată de agentul constatator, iar martorul asistent a fost înscris ulterior opririi sale.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură, intimată a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare a arătat că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit cu ajutorul mijlocului tehnic certificat și verificat metrologic marca Autovision Compact montat pe autospeciala de poliție înmatriculată sub nr._ . Intimata a mai arătat că petentul a consemnat la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa că am obiecțiuni, refuz să semnez.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU și OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: proces verbal de afișare a procesului verbal contestat fila 22, procesul verbal de constatare a contravenției fila 21, raport agent constatator fila 23, planșă foto fila 26, suport digital CD fila 27, atestat de operator fila 28 și buletin de verificare metrologică al aparatului care a efectuat înregistrarea fila 29.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 04 februarie 2913, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și suport digital CD.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/8.09.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280,00 lei și 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.49 alin.1 din HG OUG nr.195/2002 și sancționată de art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
S-a reținut că în ziua de 08.09.2012, ora 18,01, petentul a condus auto cu nr._ pe DN 2, loc. N. B., jud. B., având viteza de 71km/h.
Petentul a refuzat semnarea procesul verbal motivat de faptul că nu i s-a arătat înregistrarea video.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal . nr._/8.09.2012, în conformitate cu art.34 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.
În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de formula obiecțiuni și dacă aduce la cunoștință acest drept, atunci să le consemneze, instanța reține că și în această situație suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă, astfel cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, nu numai că petentul nu a invocat existența unei vătămări cauzate de neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni și a împrejurării că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, ci, mai mult decât atât, instanța apreciază că petentul avea posibilitatea să prezinte în fața instanței toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal.
Apărările petentului în sensul că a avut obiecțiuni dar nu au fost consemnate de către agent, nu sunt de natură a dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia agentul a oprit martorul asistent după legitimarea sa, apare ca neîntemeiată în condițiile în care rolul martorului asistent nu este acela de a certifica modul de desfășurarea a pretinsei fapte reținute în sarcina petentului, ci de a atesta modul în care a fost încheiat procesul verbal contestat, și anume că petentul a refuzat să-l semneze, cu respectarea prevederilor art. 19 din OG nr.2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că, potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art.101 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. b) pct.2 din OUG 195/2002, depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea a 3 puncte de penalizare.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
D. urmare, instanța apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În speță, instanța constată că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, însă nu a făcut nicio probă în sprijinul afirmației sale.
Din raportul agentului constatator, rezultă că în data de 8.09.2012 a fost planificat de serviciu pe DN2 cu auto Dacia cu nr._, iar din buletinului de verificare metrologică (fl.29) rezulta ca pe aceasta mașina este montat un radar de tip Autovizion, cu o valabilitate a verificării metrologice de un an, începând cu data de 4.04.2012.
De asemenea, agentul constatator este atestat sa desfășoare activități in calitate de operator radar, conform Atestatului nr. 008/1.09.2011(fl. 28).
Din planșele foto se vede clar că viteza cu care a circulat petentul este de 71 km/h, că măsurările nu au fost efectuate în condiții prohibite, iar autovehiculul vizat a fost pus clar în evidență, neexistând alte mașini în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului.
Prin urmare, întrucât petentul nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator și nu există alte elemente care să formeze convingerea instanței că procesul verbal atacat ar fi netemeinic sau nelegal, urmează să mențină procesul-verbal ca legal și temeinic.
Cu toate acestea, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea ce se aplica trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei, de scopul urmărit si de urmarea produsă.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Mai mult de atât, orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Raportat la operațiunea de individualizare judiciară a sancțiunii aplicate, instanța reține că obiectul oricărei plângeri contravenționale este reprezentat de verificarea îndeplinirii condițiilor de antrenare a acestui tip particular de răspundere, cu posibilitatea aprecierii pericolului social concret și a tuturor împrejurărilor de săvârșire a faptei.
Cu toate acestea, apreciind, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată petentului, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia circulației rutiere.
În aceste condiții, instanța, va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/8.09.2012 cu sancțiunea avertismentului, urmând să exonereze petentul de plata amenzii contravenționale și să mențină restul dispozițiilor procesului verbal menționat mai sus.
Va atrage petentului atenția că trebuie să conștientizeze riscurile majore la care se expune și expune ceilalți participanți la trafic prin depășirea limitelor legale de deplasare în localități și trebuie să manifeste pe viitor o grijă deosebită în ceea ce privește derularea unor atare activități.
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 Cod procedură civilă, instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. E. V., domiciliat în Focșani, ., ., județul B. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. .
Dispune în locuirea amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei, cu sancțiunea “avertisment”, aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._/8.09.2012.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestate ., nr._/8.09.2012.
Atrage atenția petentei asupra dispozițiilor art. 7 din OG 2 / 2001, în sensul de a respecta dispozițiile legale.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2013.
Președinte, Grefier,
Dolgoș P. D. V. C. A.
Red. DPD/ dact. V.C.A
28.03/29.03.2013
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 408/2013. Judecătoria BACĂU | Somaţie de plată. Sentința nr. 4633/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
