Plângere contravenţională. Sentința nr. 505/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 505/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 14598/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 505/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier L. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent U. V., și pe intimat I. B. - POLIȚIA MUNICIPIULUI B. - PV . nr._/9.10.2012 și . nr._ din 09.10.2012, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 18.01.2013, discuțiile fiind consemnate în încheierea din aceiași zi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 24.10.2012, petentul U. V., în contradictoriu cu intimata I.P.J. B.-POLIȚIA MUN. B., a solicitat anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 și . nr._ din 09.10.2012 și pe cale de consecință exonerarea petentului de la plata contravalorii amenzilor și cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în data de 09.10.2012 în urma unui control efectuat de un agent din cadrul Secției 1 Poliție încă din data de 02.10.2012, au fost încheiate două procese verbale în baza cărora a fost amendat, pe de o parte printr-un proces verbal, cu suma de 2000 de lei reținându-se că nu a luat măsuri pentru asigurarea obiectivului cu iluminat de securitate pe timp de noapte, iar pe de altă parte, prin alt proces verbal, a fost amendat cu suma de 2000 lei pentru că nu a luat măsuri de întocmire a planului de pază pe care să-l prezinte Secției de Poliție B. în vederea avizării.
În ceea ce privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012, sub aspectul nulității, petentul a arătat că temeiul juridic reținut ca fiind încălcat, respectiv art.3 alin.3 din Legea nr.333/2003, nu prevede o contravenție, ci o obligație.
Sub aspectul netemeiniciei, petentul a arătat că societatea pe care o administrează deține un sistem de pază organizat, având angajat personal propriu de pază, conform prevederilor art.2 alin.3 din lege, astfel încât nu se impunea obligativitatea deținerii iluminatului de securitate.
În ceea ce privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012, sub aspectul nulității, petentul a arătat că temeiul juridic reținut ca fiind încălcat, respectiv art.5 alin.1 și 3 din Legea nr.333/2003, nu prevede o contravenție, ci o obligație.
Sub aspectul netemeiniciei, petentul a arătat că în mod eronat a fost reținută în sarcina sa contravenția conform căreia nu ar fi luat măsuri de întocmire plan pază, în condițiile în care planul a fost întocmit și a și fost prezentat spre avizare. În ceea ce privește, întocmirea planului de pază și prezentarea acestuia spre avizare secției de poliție, petentul a arătat că aceste cerințe au fost îndeplinite, în condițiile în care a depus planul de pază la secția de poliție cu adresa de înaintare nr.869/12.05.2012, și pentru că secția de poliție nu i-a răspuns a considerat ca vizat în mod tacit planul de pază.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.333/2003.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 fila 8, și procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 fila 9, proces verbal din 02.10.2012 filele 10-15, înscris plan pază neaprobat cu număr înregistrare nr.869/12.05.2012 filele 16-29,43-49 adresă înaintare plan pază filele 30, 32, certificat înregistrare fiscală fila 33, contract de concesiune filele 34-42, contracte individuale de muncă șofer filele 5059, contracte individuale de muncă agent pază și atestat agent pază filele 60-77.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În apărare, Intimata I.P.J. B.-POLIȚIA MUN. B.-SECȚIA 1 POLIȚIE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, nelegală și menținerea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 și . nr._ din 09.10.2012 ca fiind legale și temeinice, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.
În motivare, intimata a arătat că la controlul efectuat în data de 02.10.2012 s-a constatat că nu s-au luat măsura asigurării cu iluminat deși s-a pus în vedere remedierea acestei deficiențe; cu privire la planul de pază nr.869/12.05.2012, intimata a arătat că în Registrele de intrare a corespondenței a Secției 1 Poliție de la data de 12.05.2012 și până la data întocmirii întâmpinării nu figurează intrat documentul sus-menționat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, cele ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în continuare OG nr.2/2001 și art.60 lit. c) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, în continuare Legea nr.333/2003.
În apărare, intimatul a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul, proces verbal din 03.10.2011 filele 80-83, proces verbal din 08.06.2012 fila 83, raport nr._/08.06.2012 fila 84, proces verbal din 02.10.2012 filele 85-87, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 filele 88-90, și procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 fila 91.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
La termenul din 18 ianuarie 2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 încheiat de către agentul constatator al intimatei I.P.J. B.-POLIȚIA MUN. B.-SECȚIA 1 POLIȚIE, petentul în calitate de administrator al . fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, constatându-se că în data de 02.10.2012, nu a luat măsuri de asigurare cu iluminat de securitate pe timp de noapte la punctul de lucru din . materiale construcții, de unde pe timp de noapte au fost sustrase bunuri faptă prevăzută de dispozițiile art. 3 alin.3 din Legea nr.333/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art.60 lit. a )și art.61 alin. 1 lit. b) din același act normativ.
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 încheiat de către agentul constatator al intimatei I.P.J. B.-POLIȚIA MUN. B.-SECȚIA 1 POLIȚIE, petentul în calitate de administrator al . fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, constatându-se că în data de 02.10.2012, la controlul efectuat nu a luat măsurile de întocmire a planului de pază pentru punctul de lucru din . materiale construcții, pe care să-l prezinte Secției 1 Poliție B. în vederea avizării, faptă prevăzută de dispozițiile art. 5 alin.1 și 3 din Legea nr.333/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art.60 lit. c )și art.61 alin. 1 lit. b) din același act normativ.
Procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 și . nr._ din 09.10.2012 nu au fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că reprezentantul . este de față, astfel că nu poate formula obiecțiuni și că a fost invitat la sediul poliției dar nu s-a prezentat. De asemenea, agentul constatator a menționat și motivul pentru care procesul verbal contestat nu este semnat de către un martor asistent, respectiv acela că la locul încheierii procesului verbal nu a putut fi identificată nicio persoană care să poată semna ca martor.
În drept, potrivit dispozițiilor art.3 alin.3 din Legea nr.333/2003 la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor; potrivit prevederilor art.60 lit. a )și art.61 alin. 1 lit. b) din același act normativ constituie contravenții neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (3) din Legea nr.333/2003 care se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1, 3 din Legea nr.333/2003 paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de pază. Prin planul de pază se stabilesc în principal: caracteristicile obiectivului păzit, în zona respectivă, numărul de posturi și amplasarea acestora, necesarul de personal pentru pază, amenajările, instalațiile și mijloacele tehnice de pază și de alarmare, consemnul posturilor, legătura și cooperarea cu alte organe cu atribuții de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și persoanelor și modul de acțiune în diferite situații. De asemenea, vor fi prevăzute și regulile de acces, potrivit dispozițiilor conducătorului unității, precum și documentele specifice serviciului de pază; potrivit prevederilor art.60 lit. c ) și art.61 alin. 1 lit. b) din același act normativ constituie contravenții neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3) din Legea nr.333/2003 care se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 și . nr._ din 09.10.2012, instanța reține că acestea au fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului în calitate de administrator al . fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesele-verbale contestate fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Cu privire la susținerea petentului potrivit căreia normele reținute ca fiind încălcate respectiv art.3 alin.3 și art.5 alin.1 și 3 din Legea nr.333/2003 nu consacră o contravenție ci stabilesc anumite obligații, ceea ce este de natură să ducă la nulitatea proceselor verbale contestate, apare ca neîntemeiată în condițiile în care deși normele sus-menționate stabilesc obligații cum în mod corect a indicat petentul, ulterior normele prevăzute la art. 60 lit. a), respectiv art.60 lit. c) din Legea nr.333/2003, consacră drept contravenții nerespectarea obligațiilor prevăzute la dispozițiile art.3 alin.3 și art.5 alin.1 și 3 din Legea nr.333/2003, aceste norme legale făcând corp comun, fiind norme interdependente.
Mai mult de atât, potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, neindicarea actului normativ care prevede fapta este prevăzută sub sancțiunii nulității condiționată de o vătămare, ori petentul nu a făcut dovada unei vătămări prin faptul că indicarea textului din actul normativ care prevede fapta drept contravenție a fost trecută la rubrica textului normativ care sancționează fapta, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea proceselor verbale contestate.
De asemenea, faptele, astfel cum sunt reținute de către agentul constatator sunt corect încadrate în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției fac dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia proceselor-verbale, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acestuia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a proceselor-verbale de contravenție legal întocmite, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din proceselor-verbale nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesele - verbale analizate reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei aplicată pentru o contravenție la regimul privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor și protecția persoanelor, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesele-verbale de contravenție, în măsura în care cuprind constatările personale ale agentului constatator, au forță probantă prin ele înseși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesele-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 și . nr._ din 09.10.2012 reprezintă un mijloc de probă și conțin constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012, susținerea petentului apare ca întemeiată, plângerea contravențională în raport de acest proces verbal urmând a fi admisă.
Astfel, în cadrul procesului verbal sus-menționat s-a reținut că petentul în calitate de administrator al . a luat măsuri de asigurare cu iluminat de securitate pe timp de noapte la punctul de lucru din . materiale construcții, de unde pe timp de noapte au fost sustrase bunuri.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea nr.333/2003, în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților, cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăți specializate. Unitățile grupate pe un anumit spațiu pot organiza, cu avizul poliției, paza în comun cu gardieni publici, pază proprie sau prin societățile specializate de pază. Conducătorii acestor unități stabilesc forma de pază, obligațiile și răspunderile fiecărui beneficiar, inclusiv cele privind întocmirea planului de pază. La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.
Astfel cum rezultă din procesul verbal din 02.10.2012 filele 10-15, contracte individuale de muncă agent pază și atestat agent pază filele 60-77, proces verbal din 03.10.2011 filele 80-83, proces verbal din 08.06.2012 fila 83, raport nr._/08.06.2012 fila 84, proces verbal din 02.10.2012 filele 85-87, la societatea administrată de petent punct de lucru . este asigurată pe timp de zi și pe timp de noapte cu 6 agenți de pază atestați profesional care lucrează în ture de câte 24 de ore câte 2 angajați.
Așadar, norma cadru prevede că administratorul societăți are obligația de a asigura cu iluminat de securitate pe timp de noapte, numai în măsura în care societatea nu poate asigura realizarea unui sistem de pază organizat, ori atât timp cât societatea are personal angajat și atestat și intimata prin procesele verbale de control confirmă existența paznicilor grupați în ture, plângerea petentului apare ca întemeiată.
Pentru aceste considerente, fiind înlăturată prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, fiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 09.10.2012 dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru care o va admite plângerea, și implicit va anula procesul verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.10.2012, în cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat.
Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.
În ceea ce privește susținerea conform căreia petentul a întocmit planul de pază și l-a depus sub nr.869/12.05.2012 la secția de poliție spre avizare și avizul l-a considerat tacit prin neprimirea niciunui răspuns, apare ca neîntemeiată în condițiile în care data sus-menționată nu are dată certă fiind doar un număr de ieșire din evidențele societății administrare de petent.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia, conținutul contravenției este dat de luarea de măsuri în vederea întocmirii planului de pază și luarea de măsuri în vederea vizării indiferent de rezultat, acesta îndeplinindu-și obligația de a-l întocmi și a-l depune spre avizare, iar faptul că intimata nu l-a avizat nu-i este imputabil, apare ca neîntemeiată în condițiile în care prin întocmirea planului de pază în sensul art.5 din Legea nr.333/2003 se înțelege redactarea acestuia și prezentarea acestuia spre vizare secției de poliție; așadar, doar atunci când planul de pază întocmit are viza secției de poliție competentă, atunci și doar atunci se poate afirma că societatea are plan de pază în afara vreunui contravenții.
Așadar, atât timp cât există un plan de pază întocmit fără dată certă și fără viza secției de poliție, nu se poate afirma că societatea comercială administrată de către petent are un plan de pază în sensul legii în condițiile în care cerințele legii sunt cumulative, și anume plan de pază întocmit în prealabil, care apoi trebuie să fie vizat de secția de poliție competentă, lucru nerealizat de către petent astfel cum rezultă din proces verbal din 03.10.2011 filele 80-83, proces verbal din 08.06.2012 fila 83, raport nr._/08.06.2012 fila 84, proces verbal din 02.10.2012 filele 85-87.
În consecință, cu toate că petentul a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petentul în calitate de administrator al . face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 60 lit. c) din Legea nr.333/2003, este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între 2.000 și 5.000 RON. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 2000 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 60 lit. c ) din Legea nr.333/2003 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite. Dispozițiile legale incidente urmăresc asigurarea siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existența materială a acestora, precum și a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viața, integritatea fizică sau sănătatea.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța reține că petentul în calitate de administrator al unei societăți comerciale, ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, și pe cale de consecință, scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Mai mult de atât, lipsa necesității reindividualizării sancțiunii contravenționale a amenzii, deși a fost orientată către minimul acesteia, rezidă și din antecedența contravențională a societății comerciale administrate de către petent, căreia i s-a pus în vedere în cel puțin trei rânduri să respecte dispozițiile imperative impuse de Legea nr.333/2003, în sensul de a întocmi un plan de pază pentru punctul de lucru din . rezultă din proces verbal din 03.10.2011 filele 80-83, proces verbal din 08.06.2012 fila 83, raport nr._/08.06.2012 fila 84, proces verbal din 02.10.2012 filele 85-87, procese verbale de control care s-au soldat cu întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012.
Așadar, reaua credință a petentului în calitate de administrator a societății comerciale în respectarea prevederilor imperative a Legii nr.333/2003 și perseverența contravențională se opun oricărui proces de reindividualizare a sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum maxim de 2000 de lei.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 2000 de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 09.10.2012 dedusă judecății este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
În temeiul art.275 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul U. V. domiciliat în localitatea Onești, județul bacău, ., nr.7, . în contradictoriu cu intimata I.P.J.B.-POLIȚIA MUNICIPIULUI B. cu sediul în B., ..2-4, județul B., împotriva proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 și . nr._ din 09.10.2012.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012 în cuantum de 2000 de lei.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.10.2012.
Respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E. LoredanaLaura G.
Red.Tehno.
E., LG, 29.01.2013
4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3570/2013. Judecătoria BACĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1820/2013. Judecătoria... → |
|---|
