Plângere contravenţională. Sentința nr. 5075/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5075/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 3825/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5075
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.06.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. I.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” acțiune formulată de petentul V. N. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU ( P.V. . NR._/28.02.2013).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta plângere potrivit dispozițiilor art. 32 alin.2 din OG 2/2001 și art. 94 pct. 4 NCPC.
În temeiul art. 244 NCPC instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și reține cauza spre soluționare.
:
INSTANȚA
Deliberând în secret potrivit dispozițiilor art. 395 C.pr.civ., asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._ la data de 5.03.2013, petentul V. N. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/28.02.2013.
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din OG 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 28.02.2013 se deplasa cu autoturismul său pe ., când a fost oprit de un echipaj de poliție cu motivul neacordării priorității de trecere a pietonilor. Arată petentul în plângere că la momentul în care a trecut peste trecere nu se afla nici un pieton pe trecere.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar în copie: procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/28.02.2013.
Petentul nu și-a întemeiat în drept plângerea contravențională.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale arătând că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe sensul de mers al conducătorului auto, determinându-i pe aceștia să se oprească din traversare pentru a nu fi accidentați. Măsura principală de sancționare luată împotriva petentului a fost sancționarea cu 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei și măsura tehnico administrativă de reținere a permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
La solicitarea instanței a fost depus materialul probator în temeiul căruia a fost încheiat procesul verbal (buletinul de verificare metrologică și suportul digital cu înregistrarea faptei contravenționale ).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.02.2013 petentul V. N. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei, echivalentul a 4 puncte amendă, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin.3, lit. b) din OUG nr.195/2002, luându-se și măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice.
S-a reținut de către agentul constatator că în data 28.02.2013, ora 10:34, petentul a condus autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare_, pe . din municipiul Bacău, cu direcția de mers către . trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător cu marcaj și indicator lizibil, din dreptul imobilului „Di Livio” (după intersecția cu sens giratoriu „autogară”) nu a acordat prioritate la trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe sensul de mers al conducătorului auto.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor care reglementează încheierea valabilă a acestuia.
Verificând temeiniciaprocesului verbal de contravenție instanța reține că potrivit art.100, alin.3, lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Instanța apreciază că, potrivit jurisprudenței CEDO (cauza A. c. României), în materie contravențională sarcina probei este relativă la miza procesului (gravitatea sancțiunii, ce înseamnă pierderea procesului pentru contravenient). Cu alte cuvinte, cu cât miza este mai mare, cu atât sarcina probei îi incumbă într-o măsură mai mare organului constatator, iar cu cât miza este mai mică, cu atât prevalează prezumția de legalitate a procesului verbal, cu condiția ca titularul contravenției sa aibă posibilitatea reală sa facă dovada contrară.
Astfel, necesitatea de a lua în considerare nu doar o concepție formală a noțiunii de „acuzație în materie penală” impune să se privească dincolo de aparențe și să se analizeze realitățile procedurii în litigiu. În aplicarea acestui principiu, în fiecare dintre cauzele deduse judecății, instanțele trebuie să mențină un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit prin instituirea unor prezumții de legalitate, autenticitate și veridicitate ale procesului – verbal, ce nu încalcă per se dispozițiile articolului 6 paragraf 2 al Convenției, și mijloacele utilizate, care să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare de către petenți și posibilitatea reală de a răsturna aceste prezumții, ce nu trebuie să se transforme în prezumții absolute.
Mai mult, potrivit aceleiași jurisprudențe, reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ține de dreptul de a conduce un vehicul care este de o mare utilitate pentru viața curentă a oricărei persoane sau pentru exercițiul unei activități profesionale și de aceea, are și un caracter punitiv și disuasiv (Malige c. France, 23.09.1998), ceea ce atrage aplicabilitatea art. 6, instanța urmând să aplice în speță toate garanțiile procedurale ce decurg din acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Pornind de la prezumția de nevinovăție reglementată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța apreciază că în cauză revine organului constatator sarcina dovedirii existenței faptei și a vinovăției petentului.
Analizând materialul probator, instanța constată că în sprijinul procesului verbal de contravenție s-a depus suportul digital cu înregistrarea abaterii.
În urma vizualizării suportului digital instanța constată că la momentul în care autoturismul marca FORD se află în dreptul trecerii de pietoni pe . traversarea sensului giratoriu aflat lângă autogara Bacău, (la ora 10:34:11 pe suportul digital) nu se află nici un pieton angajat în deplasare pe trecerea de pietoni. Mai mult vizibilitatea asupra autoturismului Ford cu nr. de înregistrare_ este obturată de autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_, iar vizibilitatea asupra pietonului care este în așteptare pe trotuarul din direcția de mers a conducătorului auto sancționat este obturată de botul unui autoturism parcat transversal pe trotuar precum și de o persoană de sex masculin în mișcare (la ora 10:34:13 pe suportul digital) pe longitudinea sensului de mers a conducătorului auto.
Având în vedere că instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției contravenientului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției petentului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea contravenientului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția contravenientului în legătură cu fapta imputată, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ea trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției contravenientului.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. înfăptuirea justiției în materie contravențională cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Față de aceste considerente instanța apreciază că există un dubiu care îi profită petentului, urmând să admită plângerea formulată și a anula procesul-verbal de constatare a contravenției, iar pe cale de consecință, va fi exonerat petentul de plata amenzii aplicate și înlăturată sancțiunea complementară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul V. N. C. domiciliat în Bacău, ..7, ., jud. Bacău în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU ( P.V. . NR._/28.02.2013).
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/28.02.2013, exonerând petentul de la plata amenzii contravenționale și pe cale de consecință restituirea permisului de conducere reținut.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
C. I.
GREFIER,
P. L.
P.N.E./P.L.- EX.4
4.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5713/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6841/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
