Pretenţii. Sentința nr. 6926/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6926/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 1629/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6926/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. B.
Grefier L. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile, ce are ca obiect pretenții, privind pe reclamant . ROMÂNIA SA și pe pârât M. GH. C., chemat în garanție G. S. M..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 01.11.2013, discuțiile fiind consemnate în încheierea din aceiași zi.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr_ la Judecătoria Bacău, E.ON E. ROMANIA SA , in calitate de reclamantă a chemat in judecata pe M. GH. C. in calitate de pârât solicitând obligarea pârâtului la plata sumei 4984,03 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată, a sumei de 966,52 lei reprezentând penalități și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că a furnizat pârâtului energie electrică în perioada martie 2010-septembrie 2012 în baza contractului cadru de furnizare a energiei electrice încheiat cu acesta. Reclamanta a mai arătat că pârâtul nu a contestat consumul aferent facturilor, astfel însușindu-și contravaloarea facturilor de energie electrică scadente la plată, precum și contravaloarea penalităților de întârziere. În continuare, reclamanta a învederat că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului comercial, conform art.720 ind. 1 C.proc.civ., însă pârâtul nu a dat curs acestei invitații.
În drept au fost invocate dispozițiile art.942,969,970,1073,1082,1086,1361 Cod civil, art.112,274 alin.1 C.proc.civ., art.35,36,56 Cod comercial,Hotărârea nr.1007/2004, Ordinul ANRE 5/2003.
În probațiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 468 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare (56-64) prin care a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii, precum și cerere reconvențională împotriva numitei G. M..
În motivare pârâtul a arătat în esență că din ianuarie 2006 nu mai este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului de la punctul de consum întrucât imobilul a fost partajat, cota de ½ revenindu-i fostei soții – G. M., iar cealaltă jumătate a imobilului a donat-o fiului său cu rezerva uzufructului viager în favoarea fostei soții. Întrucât G. M. este cea care a folosit în mod exclusiv imobilul, pârâtul a arătat că aceasta trebuia să achite contravaloarea energiei electrice. Pârâtul a mai arătat că G. M. a plătit facturile până în anul 2008, deși nu și-a îndeplinit obligația de a schimba numele din contractul de furnizare.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că și reclamanta are o parte de vină, contribuind la creșterea valorii creditului, deoarece aceasta avea posibilitatea și obligația de a întrerupe furnizarea energiei electrice.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea numitei G. Ș. M. să plătească contravaloare energiei electrice pretinsă de reclamantă deoarece aceasta este proprietara imobilului conform partajului ce a intervenit în anul 2006, fiind cea care folosește exclusiv acest imobil. Pârâtul a mai arătat că G. M. a plătit facturile până în anul 2008, deși nu și-a îndeplinit obligația de a schimba numele din contractul de furnizare.
În probatiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 468 lei și timbru judiciar de 3 lei.
La termenul din data de 19 aprilie 2013, instanța a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, invocată din oficiu, și a recalificat-o în cerere de chemare în garanție.
Chemata în garanție G. Ș. M., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Au fost depuse precizări de către reclamantă la data de 03.06.2013 ( filele 134-142) prin care a arătat că debitul solicitat este aferent punctului de consum din Orbeni ., .>
Instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, fiind depuse în copie: situația centralizată a datoriilor (fila 11), situația facturilor neîncasate (fila 12), centralizator calcul penalități (f.13), contract nr.782/1997 (f.14), invitație la conciliere directă (f.15-17), factura fiscala nr._, nr._,nr._, nr._,_,_,_,_,_,_,_ (filele 18-50), contract de furnizare a energiei electrice nr.3411/2003 (f.114-118). La solicitarea pârâtului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse în copie: contract nr.782/1997 (f.65),contract de partaj voluntar autentificat sub nr.99/10.01.2006 de BNP Z. E. (f. 66-67), sentința civilă nr.505/2004 a Judecătoriei Bacău, interogatoriul chematei în garanție (fila 122-123).
La termenul din data de 04 octombrie 2013, pârâtul a formulat cerere reconvențională împotriva reclamantei și a chematei în garanție, iar instanța în temeiul art. 119 alin.3 C.proc.civ. a dispus disjungerea acesteia și formarea unui dosar separat.
Din actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive instanța reține următoarele:
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere faptul că din anul 2006 nu mai este proprietarul imobilului la care se află punctul de consum, intervenind un contract de partaj voluntar între acesta și chemata în garanție, aceasta din urmă fiind cea care trebuie să achite contravaloarea energiei electrice la punctul de consum respectiv.
Art. 137 alin 1 Cod procedură civilă obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a excepțiilor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea, obligația legală a unei persoane fizice sau juridice de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de parte într-un proces trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat într-un raport juridic.
În speța desusă judecății, pârâtul are calitate procesuală pasivă în considerarea faptului că acesta este titularul contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.3411 din 2003 pentru punctul de consum situat în ., ., contract ce era în vigoare și își producea efectele în perioada martie2010-septembrie 2012. De asemenea, potrivit art. 969 C.civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art.973 C.civ. „convențiile n-au efect decât între părțile contractante”.
Față de cele anterior precizate, excepția sus amintită urmează a fi respinsă.
Cu privire la excepția lipsei de interes a acțiunii, instanța reține următoarele:
Interesul este definit ca fiind folosul practic pe care reclamantul îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare. Îndeplinirea acestei condiții se consideră a fi firească pentru că procedura judiciară nu poate fi pusă în mișcare dacă nu aduce părții niciun avantaj legal, material sau moral. Reclamantul este cel care trebuie în persoana sa, nu și în persoana pârâtului, să justifice interesul de a promova acțiunea civilă.
În cauză, instanța constată că, prin acțiunea formulată, reclamantul urmărește să obțină o hotărâre judecătorească prin care pârâtul să fie obligat la plata contravalorii energiei electrice furnizate. Astfel, instanța constată că reclamantul justifică un interes legitim, actual, personal și direct în promovarea prezentei acțiuni.
Asupra fondului cauzei
La data de 21.01.2003 a fost încheiat de către S.C. ELECTRICA S.A. (devenită S.C. E.ON E. ROMANIA S.A. – reclamanta din prezenta cauză) contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.3411 cu pârâtul M. Ghe C. pentru locul de consum situat în ., ., județul Bacău.
La data de 10 ianuarie 2006 pârâtul a încheiat cu chemata în garanție G. M. (fostă T.) un contract de partaj voluntar autentificat de BNP Z. E. sub nr.99, prin care i-a revenit acesteia din urmă cota de ½ din imobilul situat în ., ., cealaltă cotă de ½ fiind donată lui M. D. C., cu rezerva uzufructului viager în favoarea chematei în garanție.
În derularea raporturilor dintre părți, reclamanta a emis o . facturi fiscale pentru încasarea contravalorii energiei electrice furnizate pârâtului, facturi pe care acesta nu le-a contestat nici la sediul reclamantei, nici în cadrul prezentei acțiuni. În ceea ce privește executarea din partea reclamantei a obligațiilor ce-i revin în baza contractului, instanța constată că aceasta a emis facturile fiscale nr._, nr._,nr._, nr._,_,_,_,_,_,_,_ (filele 18-50), în valoare totală de 4984,03 lei.
Trebuie reținut că la data emiterii facturilor, contractul de furnizare încheiat cu pârâtul era in vigoare, acesta chiar recunoscând prin întâmpinare că nu a informat reclamanta cu privire la înstrăinarea imobilului deoarece această obligație revenea fostei soții (fila 61). Instanța constată că potrivit art. 14 din contract, pârâtul este cel care avea posibilitatea să rezilieze contractul, chemata în garanție fiind terț față de contractul încheiat de reclamantă cu pârâtul. Totodată, pârâtul a învederat că potrivit disp. art.65 din H.G. nr.1007/2004 „succesorii legali ai unor titluri de contracte de furnizare pot continua derularea acestor contracte cu obligația modificării numelui titularului în termen de șase luni de la obținerea titlului legal succesoral”. Instanța constată că aceste dispozițiile legale se referă la situația dobândirii unui imobil prin moștenire, nu și în cazul dobândirii acestuia prin partajarea unor bunuri comune din timpul căsătoriei, cum este cazul în prezenta speță. În schimb, potrivit art.87 lit.f din H.G. nr.1007/2004 „Consumatorul are următoarele obligații: f) să comunice în scris furnizorului orice modificare a elementelor care au stat la baza încheierii contractului de furnizare”.
S-a arătat și de către reclamantă că pârâtul nu a reziliat contractul de furnizare a energiei electrice.
Potrivit art.14 din contractul încheiat de părți, consumatorul poate solicita rezilierea contractului cu un preaviz de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii la furnizor, iar potrivit art.15, furnizorul poate solicita rezilierea contractului în caz de consum fraudulos, în condițiile art. 10 lit. c), în cazul pierderii de consumator a calității de deținător al spațiului pentru care se asigură furnizarea energiei electrice sau în alte situații prevăzute de lege.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă ca până la data de septembrie 2012 să fi încetat contractul încheiat de reclamantă cu pârâtul pentru vreuna din situațiile prevăzute la art.14 și 15 din contract.
În aceste condiții pârâtul trebuia să îndeplinească obligațiile din articolul 7, sub sancțiunea prevăzută la art.11 alin.1 lit.a din contract respectiv aceea de plată a unor penalități.
Pârâtul a arătat că din anul 2006 nu mai este proprietarul apartamentului pentru care a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice, însă cert este că singurul contract de furnizare a energiei electrice pentru locul de consum în litigiu în vigoare în perioada martie 2010-septembrie 2012 era cel încheiat cu pârâtul, care potrivit prevederilor contractuale este răspunzător pentru îndeplinirea obligațiilor sale. Chemata în garanție, prin răspunsul la întrebarea 4 din interogatoriul luat la solicitarea pârâtului, a arătat că pentru locul de consum menționat a încheiat un nou contract de furnizare a energiei electrice, însă nu a indicat nici un element al acestui contract precum data la care a fost încheiat ori numărul acestuia și nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art.6 alin.2 din NCCiv., actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011. prin urmare, raporturile juridice dintre prezentele părți sunt guvernate de dispozițiile Codului civil de la 1864.
Potrivit art. 969 C.civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Din analiza art. 1169 C.civ. care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească rezultă că reclamanta, care pretinde executarea unei obligații, trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul trebuie să facă dovada îndeplinirii obligației .
In speță, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâtul nu a făcut dovada executării obligației corelative.
Potrivit art. 152, al. 1 lit. a) din regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 „pentru intarzieri ale consumatorului la plata facturii aferente activitatii de furnizare a energiei electrice, furnizorul este indreptatit sa ia, succesiv urmatoarele masuri: a) aplicarea de penalitati „
Potrivit art. 11, pct. 1 si pct. 2 din ordinul ANRE nr. 5/21,02,2003 privind modificarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice „(1) Factura emisa pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitata in termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii si termenul de scadenta fiind inscrise pe factura.
(2) Neachitarea facturii de catre consumator in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalitati de intarziere, dupa cum urmeaza:
a) penalitatile sunt egale cu nivelul dobanzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare, stabilit conform reglementarilor legale in vigoare;
b) penalitatile se datoreaza incepand cu prima zi dupa data scadentei;
c) valoarea totala a penalitatilor nu poate depasi valoarea facturii.”
În speță, instanța reține că potrivit contractului încheiat de părți coroborat cu dispozițiile legale mentionate mai sus dar și cu facturile emise nr._, nr._,nr._, nr._,_,_,_,_,_,_,_ (filele 18-50), pârâtul datorează reclamantei suma de 5950,55 lei, din care suma de 4984,03 lei reprezintă contravaloare energie electrică furnizată, iar suma de 966,52 lei reprezentând penalități de întârziere.
În consecință, în considerarea celor anterior precizate, instanța urmează a admite cererea formulată și a obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 5950,55 lei, din care suma de 4984,03 lei reprezintă contravaloare energie electrică furnizată, iar suma de 966,52 lei reprezintă penalități de întârziere.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, potrivit art.60 alin.1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instanța reține că începând cu anul 2006 chemata în garanție a folosit exclusiv apartamentul situat în ., ., județul Bacău, conform contractului de partaj voluntar autentificat de BNP Z. E. sub nr.99, prin care i-a revenit acesteia din urmă cota de ½ din imobilul menționat, cealaltă cotă de ½ fiind donată lui M. D. C., cu rezerva uzufructului viager în favoarea chematei în garanție. Prin urmare, chemata în garanție, în calitate de proprietar, este cea căreia îi incumbă obligațiile față de furnizorii de servicii.
Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Instanța constată că în speță sunt îndeplinite condițiile acțiunii în restituire, respectiv:
a) Mărirea unui patrimoniu, prin dobândirea unei valori apreciabile în bani. Chemata în garanție din prezenta speță și-a mărit patrimoniul cu suma de 5950,55 lei ce reprezintă contravaloarea energiei electrice consumate în perioada martie 2010 - septembrie 2012 plus penalități și neachitată.
b) Micșorarea unui patrimoniu, ca o consecință a măririi altuia. Fiind admisă cererea de chemare în judecată, patrimoniul pârâtului s-a micșorat cu suma de 5950,55 lei la care a fost obligat către reclamantă, sumă ce reprezintă contravaloarea energiei electrice consumată de chemata în garanție.
c) Existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt. În speță, patrimoniul pârâtului s-a diminuat datorită neachitării contravalorii energiei electrice consumată de către chemata în garanție.
În speță sunt îndeplinite și celelalte condiții ale acțiunii în restituire, respectiv absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului chematei în garanție în detrimentul pârâtului, precum și absența unui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către pârât a pierderii suferite.
Având în vedere cele menționate anterior, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție G. Ș. M. la plata către pârât a sumei de 5950,55 lei, din care suma de 4984,03 lei reprezintă contravaloare energie electrică furnizată, iar suma de 966,52 lei reprezintă penalități de întârziere.
Față de admiterea cererii de chemare în judecată, în baza art.274 Cod proc. civ. va obliga pârâtul căzut în pretenții la plata către reclamantă a sumei de 471,04 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( taxa timbru și timbru judiciar).
Față de admiterea cererii de chemare în garanție și, având în vedere că pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 471,04 lei,reprezentând cheltuieli de judecată, instanța va obliga chemata în garanție la plata acestei sumei către pârât.
În baza art.274 Cod proc.civ. va obliga chemata în garanție căzută în pretenții la plata către pârât a sumei de 471,04 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( taxa timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în garanție).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei de interes a acțiunii invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă . ROMÂNIA SA cu sediul ales în Bacău, ., nr. 22, jud. Bacău în contradictoriu cu pârât M. GH. C. cu domiciliul în ., ., chemat în garanție G. S. M. cu domiciliul în com. Orbeni, ., ., ., jud. Bacău.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5950,55 lei, din care suma de 4984,03 lei reprezintă contravaloare energie electrică furnizată, iar suma de 966,52 lei reprezintă penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 471,04 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
Obligă chemata în garanție la plata către pârât a sumei de 5950,55 lei, reprezentând contravaloare energie electrică furnizată și penalități de întârziere, a sumei de 471,04 lei, reprezentând cheltuielile de judecată, sume la care a fost obligat pârâtul către reclamantă.
Obligă chemata în garanție la plata către pârât a sumei de 471 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,data de 12.11.2013.
Președinte, B. B. | ||
Grefier, L. G. |
B.B. 07 Ianuarie 2014
L.G. 15 Noiembrie 2013
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5081/2013.... | Actiune in regres. Sentința nr. 3202/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
