Rezoluţiune contract. Sentința nr. 7252/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7252/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 15216/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7252/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I. Ș.
Grefier G. P.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect rezoluțiune contract, acțiune formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta B. E..
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 20.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.11.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr._ /6.11.2012, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâta B. E. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere cu rezerva uzufructului viager autentificat sub nr.474 din 25.01.2000 și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a transmis pârâtei cu titlu de întreținere nuda proprietate asupra cotei de 20/32 din imobilul situat în mun. Bacău, ., ., jud. Bacău împreună cu dreptul de proprietate forțată asupra tuturor spațiilor din . viager. În contract, s-a stipulat ca în schimbul acestei transmisiuni pârâta să îi presteze întreținere viageră constând în hrană zilnică, îmbrăcăminte și încălțăminte, medicamente și tratament medical, ambulatoriu și spitalicesc, tot ce va fi necesar traiului zilnic, iar la deces o va înmormânta potrivit obiceiurilor locului. Pârâta de la data încheierii contractului a locuit alături de reclamantă, însă din cauza lipsurilor materiale ale acesteia a refuzat să îndeplinească obligația de întreținere pe care și-a asumat-o, reclamanta fiind întreținută de ceilalți fii ai săi și din propria pensie. Pârâta nu o ajuta să procure cele necesare unui trai decent, nu îi procura hrană, medicamente, nu o însoțea la medic și nici nu suporta cheltuielile efectuate cu investigațiile medicale periodice. De multe ori se iscau certuri din acest motiv. În anul 2005 pârâta a plecat din țară și nu a mai oferit nici un fel de sprijin moral și material, o contacta telefonic foarte rar și nu îi asigura întreținere, nu îi procura medicamentele necesare, hrană, îmbrăcăminte. De aproximativ 3 ani pârâta nu a mai luat legătura cu reclamanta și nu s-a mai interesat de situația sa, dimpotrivă a spus apropiaților că nu vrea să audă de ea și nici nu intenționează să își îndeplinească obligațiile stabilite în contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.2254 și urm. Cod civil.
Prin încheierea pronunțată la data de 14.03.2013, instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, a redus taxa judiciară de timbru datorată de la 2947,6 lei la 1473,8 lei și a eșalonat diferența în 6 rate lunare egale a câte 245,63 lei. Reclamanta a achitat diferența de taxă de timbru astfel: 260 lei(fila 66), 250 lei(fila 75), 250 lei(fila 81), 250 lei(fila 82), 250 lei(fila 83) și 250 lei(fila 159).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că a dobândit cota de 3/32 din apartament prin moștenire de la tatăl său B. G. decedat la data de 3.09.1998, conform certificatului de moștenitor nr.157/1999 și cota de 6/32 din același apartament a fost dobândită prin donație de la surorile sale B. G. și J. M.. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1462/8.09.2006 fratele său B. C. i-a vândut și cota sa indiviză de 3/32 din apartament. De la data încheierii contractului de întreținere a locuit alături de reclamantă și arespectat toate obligațiile asumate prin contract. În anul 2011 sora sa J. M. a plecat în Italia lăsând cei trei copii în grija reclamantei. Cu această ocazie și de comun acord reclamanta s-a mutat în locuința surorii J. M.. În anul 2002, la insistențele mamei și a surorilor, pârâta a plecat în Italia, de unde a trimis reclamantei bani și pachete pentru întreținerea sa. În perioada cât reclamanta locuia la sora J. M., pârâta a început renovarea apartamentului, în sensul că a înlocuit ușa de la intrare cu ușă metalică, a montat geamuri termopan, a montat gresie și faianță în bucătărie și în baie, a cumpărat mașină de spălat, frigider, aragaz, televizor, mobilă de bucătărie, canapea, mobilă sufragerie, șifonier, mobilă hol, a zugrăvit apartamentul, iar o cameră a zugrăvit-o în totalitate. De comun acord cu reclamanta a lăsat tot timpul o persoană, respectiv A. Terica, care i-a asigurat îngrijirea necesară, s-a deplasat cu reclamanta la medici și analize medicale, iar reclamanta a achitat toate cheltuielile necesare tratamentelor medicale. Ulterior a luat-o pe reclamantă în Italia, unde i-a efectuat controale medicale amănunțite, cheltuielile fiind suportate de pârâtă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-119 C.p.c.
B. G. și J. M. au formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâtei, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă la data de 27.03.2013.
La data de 27.03.2013, pârâta prin apărător a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție unită cu fondul cauzei la data de 15.05.2013.
În susținerea, respectiv combaterea cererii, părțile au depus înscrisuri și au solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu, răspunsurile părților fiind consemnate la filele 91-93 și 156-157 dosar, precum și a probei testimoniale, fiind audiați la solicitarea reclamantei martorii H. I. și C. E., iar la solicitarea pârâtei martorii A. Terica și R. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele 96-97, 98, 99-100 și 101 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr.474/25.01.2000(fila 8) reclamanta a transmis pârâtei, fiica sa, cu rezerva uzufructului viager nuda proprietate asupra cotei de 20/32 din apartamentul situat în mun. Bacău, ., ., jud. Bacău, în schimbul acestei transmisiuni pârâta obligându-se să asigure reclamantei îngrijirea și întreținerea pe tot restul vieții, cu tot ce va fi necesar unui trai decent și normal, iar la deces o va înmormânta potrivit obiceiurilor locului. În contract se precizează că întreținerea se va acorda la domiciliul reclamantei, unde va continua să locuiască, respectiv în apartamentul ce formează obiectul contractului, cu titlu enunțiativ îngrijirea constând în procurarea de hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, tratament medical, ambulatoriu și spitalicesc.
Având în vedere data încheierii contractului de întreținere și dispozițiile art.102 din Legea nr.71/2011, instanța reține că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile de drept material reglementate de Codul civil din 1864, în accepțiunea căruia contractul de întreținere era un contract nenumit, fiind aplicabile regulile generale obligaționale, așadar în materia rezoluțiunii contractului de întreținere prevederile art.1020-1021 cod civil 1864.
Acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere este patrimonială și prescriptibilă în cadrul termenului de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr.167/1958.
Termenul de prescripție se calculează de la momentul încetării îndeplinirii obligației de către debitorul întreținerii.
Deși inițial în cererea de chemare în judecată, reclamanta a precizat că din anul 2005 de când a plecat pârâta din țară aceasta nu i-a mai oferit nici un sprijin moral și material, tot în cerere menționează că de aproximativ 3 ani nu a mai luat legătura cu ea. Ulterior, la interogatoriu la întrebarea nr.1 consemnată la fila 91 dosar, reclamanta a arătat că de trei ani pârâta nu a mai dat nici un semn de viață, însă anterior a ajutat-o. Instanța reține că nu se poate stabili cu exactitate momentul de început al calculului termenului de prescripție în raport de poziția procesuală a reclamantei.
Așadar, există un dubiu în ceea ce privește determinarea momentului avut în vedere de reclamantă atunci când s-a referit la încetarea de către pârâtă a îndeplinirii obligației de întreținere, dubiu ce profită părții împotriva căreia s-a invocat excepția prescripției.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge excepția prescripției, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că rezoluțiunea contractului de întreținere intervine atunci când există o neexecutare culpabilă a obligațiilor din partea debitorului obligației de întreținere. În practică, s-a statuat în mod constant că atunci când neexecutarea este determinată de culpa creditorului, care refuză nejustificat primirea întreținerii sau, din motive personale, fără culpă din partea debitorului își stabilește domiciliul în altă localitate sau dacă neexecutarea întreținerii se datorează conduitei capricioase a creditorului, acțiunea în rezoluțiune urmează a fi respinsă.
În raport de întregul material administrat în cauză, instanța reține că încetarea de către pârâtă a executării obligației de întreținere asumate prin contractul de întreținere autentificat sub nr.474/25.01.2000 s-a datorat comportamentului nejustificat al reclamantei, determinat de nemulțumiri financiare, deși beneficia de pensie și de sprijin material constant din partea fiicelor și a fiului.
Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere răspunsurile reclamantei la interogatoriu, aceasta recunoscând faptul că din 2001 a locuit timp de trei ani în locuința fiicei J. M., plecată în Italia, de comun acord cu aceasta. De asemenea, reclamanta a recunoscut că pârâta trimitea din Italia bani și pachete, iar pe perioada locuirii la J. M. în apartamentul din . efectuat lucrări de renovare și a achiziționat bunuri noi. Reclamanta arată la întrebarea nr.11 că într-adevăr A. Terica venea și chiar a mers cu ea la doctor și în plus reclamanta precizează că ea se putea îngriji. La întrebarea nr.14, reclamanta recunoaște faptul că pârâta trimitea lunar 100 euro pentru ea și pentru fata pârâtei.
Martorul C. E., audiat la solicitarea reclamantei a arătat că după plecarea pârâtei în Italia aceasta îi trimitea reclamantei bani și pachete în fiecare lună, iar martora A. Terica a declarat că pârâta a rugat-o să o ajute pe reclamantă și până la sfârșitul anului 2011 s-a ocupat de reclamantă. Aceeași martoră a precizat că în septembrie 2011 pârâta a venit în țară și a renovat complet în apartament o cameră, iar la plecarea în Italia a lăsat mamei 50 de euro, reclamanta reproșându-i că i-a lăsat doar 50 de euro, în loc de 100 de euro. Chiar și după această discuție, pârâta a trimis bani mamei, inclusiv în ianuarie 2012, a precizat martora A. Terica. Aceeași martoră a declarat că reclamanta era nemulțumită că nu îi ajung banii. Martorul R. D. a declarat că a văzut-o pe pârâtă în anul 2011-2012 la spital atunci când reclamanta a fost internată.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.c., va obliga pe reclamantă să achite pârâtei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat conform chitanței nr.58/11.2013 eliberată de C.. Av. L. V.. Suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.137/20.11.2013 eliberată de C.. Av. G. I. nu poate fi acordată, la dosar neexistând împuternicire de reprezentare a pârâtei de către dna avocat G. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanta B. M., domiciliată în mun. Bacău, ., ., județul Bacău, în contradictoriu cu pârâta B. E., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat V. L., cu sediul în mun. Bacău, ., ., județul Bacău, ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamantă să achite pârâtei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2013.
Președinte, R. I. Ș. | ||
Grefier, G. P. |
Tehn. Ș.R.I./P.G.
22.12./23.12.2013
4 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3202/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5828/2013.... → |
|---|
