Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 83/2015. Judecătoria BAIA DE ARAMĂ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 83/2015 pronunțată de Judecătoria BAIA DE ARAMĂ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 83/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BAIA DE A.. JUDEȚULMEHEDINȚI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 83
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. U.
Grefier Anișoara B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamant . C. SRL și pe pârât S. D. M. S. PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns curator T. F. pentru pârâta S. D. M. S. PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a arătat că la dosar s-a depus onorariu curator, împuternicire avocațială, precizare reclamantă prin care arată că este de acord cu citarea pârâtei prin publicitate.
În baza disp. art. 131 C. rap. la art. 126 din Constituția României, art.1027 c.p.c. și art.107 c.p.c., instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Av.T. F. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune prev. de D.167/1958, iar pe fond obligarea să plătească doar debitul, nu și penalitățile, arătând că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, simpla mențiune pe facturi a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. civ., întrucât este un act unilateral de voință al reclamantei, neasumat de către pârâtă. În acest sens, Înalta Curte a arătat că acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 17.10.2014 sub nr._, reclamanta S.C. C&C MH C. S.R.L în contradictoriu cu pârâta S. D.M. S. Persoană Fizică Autorizată, în procedura prevăzută de art. 1.025 C.p.civ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 1578,12 lei reprezentând contravaloare facturi nr._/02.07.2008, nr._/12.07.2008, nr._/26.07.2008, nr._/16.08.2008, nr._/01.10.2008, nr._/25.02.2009, nr._/25.02.2009, nr._/25.02.2009 și nr._/13.09.2010 precum și penalități de 1% pentru fiecare zi întârziere calculate până la data de 10.10.2014 în sumă de 33.188,33 lei și în continuare până la plata efectivă, cheltuielile de judecată urmând să fie solicitate pe cale separată.
În fapt s-a arătat că în perioada 2008-2009, reclamanta a furnizat pârâtei produse, în valoare totală de 2278,55 lei, conform facturilor depuse și deși produsele au fost ridicate integral de pârâtă, aceasta nu a respectat termenul de plată, rămânând restantă cu plata sumei de 1705.00 lei, motiv pentru care a solicitat și obligarea la plată de penalități de 1% pe zi, astfel cum s-a menționat pe fiecare factură.
A mai arătat că pârâta a acceptat la plată factura prin semnarea și ștampilarea acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1028 din Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv documente clienți restante în perioada 01.01._14, facturile nr._/02.07.2008, nr._/12.07.2008, nr._/26.07.2008, nr._/16.08.2008, nr._/01.10.2008, nr._/25.02.2009, nr._/25.02.2009, nr._/25.02.2009 și nr._/13.09.2010 și sentința de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006.
Potrivit rezoluției instanței, din data de 20.10.2014, pârâtei i-a fost comunicat formularul de răspuns ( anexa 3 din Ordin nr. 359/C din 29 ianuarie 2013 pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă) și un exemplar formular de cerere și înscrisuri depuse de reclamantă, cu mențiunea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor să depună întâmpinare sau să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească, cu mențiunea că poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, conform art. 1.029 alin. 4 C.p.civ.
Analizând cererea reclamantei în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt și de drept:
Reclamanta S.C. C&C MH C. S.R.L a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească suma de suma de 1578,12 lei, reprezentând debit restant, potrivit facturilor depuse la f.8-16, precum și penalități în cotă de 1% pe fiecare zi de întârziere de la scadența înscrisă pe facturi și până la 10.10.2014.
La termenul din data de 19.03.2015, apărătorul pârâtei a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța apreciază că, întrucât livrarea de marfă și scadența plății sunt anterioare datei de 01.10.2011, actul normativ care se aplică speței este Codul civil de la 1864 și Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Conform art.1 din acest act normativ, dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, conform art.3, termenul de prescripție este de 3 ani iar conform art.7, prescripția începe să curgă când se naște dreptul la acțiune iar dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Conform art.16, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent și printr-un act începător de executare ; prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Potrivit art.18, instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris.
Având în vedere dispozițiile arătate mai sus, instanța reține că în cazul de față scadența plății și implicit data începerii curgerii termenului de prescripție este în termen de 5 zile de la data emiterii fiecărei facturi și nu există probe în dosar din care să rezulte că acest termen s-ar fi întrerupt.
Prin urmare, având în vedere că dreptul material la acțiune s-a născut la scadență, adică la împlinirea celor 5 zile de la data emiterii facturilor, iar termenul de prescripție este de 3 ani, instanța reține că la data formulării cererii în acest dosar, respectiv 17.10.2014, termenul de prescripție era deja împlinit cu privire la sumele datorate potrivit facturilor nr._/02.07.2008, nr._/12.07.2008, nr._/26.07.2008, nr._/16.08.2008, nr._/01.10.2008, nr._/25.02.2009, nr._/25.02.2009 și nr._/25.02.2009, în consecință dreptul la acțiune cu privire la aceste sume era stins prin prescripție, astfel că va admite în parte excepția și va respinge cererea cu privire la sumele datorate potrivit facturilor nr._/02.07.2008, nr._/12.07.2008, nr._/26.07.2008, nr._/16.08.2008, nr._/01.10.2008, nr._/25.02.2009, nr._/25.02.2009 și nr._/25.02.2009.
În privința factura nr._/13.09.2010 depusă de reclamantă la dosar instanța reține că prin sentința nr. 513/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul M. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței a reclamantei, fapt pentru care prezenta acțiune a fost demarată prin administratorul judiciar numit, respectiv Consultant Insolvență SPRL și Yna Consulting SPRL.
Potrivit art. 40 din Legea nr.85/2006 „ Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 36.
În atare situație, față de excepția invocată de pârâtă prin intermediul curatorului special, analizând factura nr._/13.09.2010 depusă de reclamantă la dosar, instanța reține că a fost suspendat termenul de prescripție a acțiunii cu privire la aceasta, motiv pentru care respinge excepția prescripție dreptului la acțiune.
Pe fond, analizând factura nr._/13.09.2010 instanța constată că aceasta nu poartă semnătura de primire și nici ștampila pârâtei, astfel că se apreciază că pârâta nu a înțeles să accepte factura.
În privința penalităților de întârziere de 1% solicitate de reclamantă cu motivația că această cotă este înscrisă pe facturile de livrare, instanța reține că facturile mai sus menționate nu au valoarea unui contract, neputându-se susține ca pârâta și-a manifestat acordul de voință în ce privește stabilirea și a unei clauze penale prin care părțile să cuantifice cu anticipație valoarea prejudiciului rezultat din neexecutarea la termen a obligațiilor ce incumbă debitoarei.
Întrucât reclamanta nu a dovedit acceptarea unei clauzei penale în acest sens, rezultă că facturile emise nu constituie un înscris în măsură să constituie temeiul acordării penalităților de întârziere, astfel că, din acest punct de vedere, reclamanta nu a făcut dovada unei creanțe certe, lichide si exigibile.
Astfel cum s-a statuat de practica instanțelor, în condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată, respectiv comanda urmată de executare, simpla mențiune pe facturi a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului întrucât este un act unilateral de voință al reclamantei, neasumat de către pârâtă. În acest sens, Înalta Curte a arătat că acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere, iar acest aspect este confirmat atât de doctrină, cât și de jurisprudență.
În consecință, instanța va admite în parte excepția dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate potrivit facturilor nr._/02.07.2008, nr._/12.07.2008, nr._/26.07.2008, nr._/16.08.2008, nr._/01.10.2008, nr._/25.02.2009, nr._/25.02.2009 și nr._/25.02.2009 și va respinge pe fond cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la suma de 130,20 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/13.09.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția dreptului material la acțiune.
Respinge cererea privind pe reclamanta . C. SRL, cu sediul în mun. Dr.Tr. S., ., nr.11, județul M., prin lichidator judiciar Consultant Insolvență SPRL, cu sediul procesual ales în localitatea Hinova, ., județul M., și YNA Consulting SPRL, cu sediul procesual ales în municipiul Dr. Tr. S., ., județul M. și pârâta S. D.M. S. Persoană Fizică Autorizată, cu sediul în comuna B., ., județul M.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Baia de A..
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2015, la sediul Judecătoriei Baia de A..
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-A. U. ANIȘOARA B.
Red.C.A.U./Tehn.A.B.
Ex.4/10.04.2015.
O.P.Date 2633
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 65/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 81/2015. Judecătoria BAIA... → |
|---|
