Rezoluţiune contract. Sentința nr. 84/2015. Judecătoria BAIA DE ARAMĂ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 84/2015 pronunțată de Judecătoria BAIA DE ARAMĂ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 84/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BAIA DE A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 84/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. B.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant G. N. și pe pârât E. V. LA FAM. E. C V., având ca obiect rezoluțiune contract .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează despre lipsa părților și despre aspectul că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.03.2015, fiind con semnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă cu prezenta sentință, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA:
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2014 sub nr._, reclamantul G. N., în contradictoriu cu pârâtul E. V., a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009 și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010 și repunerea părților în situația anterioară.
În motivare, susține reclamantul că prin contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009, a înstrăinat pârâtului, în schimbul întreținerii, imobilul situat în extravilanul satului Drăghești, ., în punctul „ Foifia”, având nr. cadastral_, reprezentând – terenul în suprafață de_ mp fânețe și o construcție C1, cu suprafața construită la sol în suprafață de 85,56 mp, în schimbul întreținerii.
Arată în continuare reclamantul că prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010 a înstrăinat imobilul situat în pct. „Valea M.” având nr. cadastral_, în suprafață de_ mp, în schimbul întreținerii.
Precizează reclamantul că, având în vedere că nu a avut copii, l-a impresionat pârâtul, acesta provenind dintr-o familie numeroasă de 8 frați, fiind plecat din ., a încheiat cu pârâtul cele două contracte în schimbul întreținerii pe care urma să o primească de la acesta.
După încheierea actului, pârâtul în anul 2012 a început să aibă o atitudine necorespunzătoare față de mine și soția mea, manifestând prin atitudine ofensatoare, prin ignoranță, prin neimplicarea în activitățile gospodărești, prin sustragerea din diverse bunuri și valorificate pentru diverse aspecte și sustragerea oilor, pe care le dețineam și cu care este în prezent plecat în satul Titerlești, oraș Baia de A., la aceeași familie de ciobani.
A concluzionat reclamantul că, din anul 2012 și până în prezent a sperat împreună cu soția sa, ca pârâtul să dobândească maturitate de a reveni la domiciliul lor, să-i ajute în gospodărie, să le procure medicamente sau alimente, să manifeste față de noi o atitudine de respect, un sprijin afectiv, să ne asigure întreținerea pe durata vieții și după decesul nostru să se ocupe de pomenile ulterioare, astfel că nu și-a achite obligațiile asumate prim încheierea contractelor, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1549, art. 2263 C.civ și art. 194 c.pr.civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei copii ale B. I. . număr, contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009 și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010 și a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul T. N., a probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului.
În procedura prealabilă, instanța prin rezoluția din data de 28.02.2014, a dispus comunicarea în scris reclamantului lipsurile cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că, sub sancțiunea anulării cererii, trebuie să se facă, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, completările necesare, respectiv să precizeze valoarea pretențiilor solicitate și să timbreze cererea potrivit acestei valori.
Prin rezoluția din data 18.03.2014, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a actelor anexate acesteia, pârâtului, pentru ca aceasta să depună întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii, sub sancțiunea decăderii, astfel cum se prevede în cuprinsul art. 201, alin. l C.pr.civ.
La data de 14.04.2014, pârâtul E. V. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să plătească îmbunătățirile aduse terenului din punctul numit „ Foifia” respectiv sporul de valoare adus acestuia.
De asemenea, a solicitat un drept de retenție asupra acestui teren până la data în care reclamantul va achita contravaloarea acestor îmbunătățiri aduse terenului și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martorii P. M., Gogîltan P. C. și G. H., a probei cu expertiză de specialitate și a probei cu interogatoriul reclamantului.
Pârâtul E. V. a precizat că renunță la audierea martorului Gogîltan P. C. propus prin întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 15.04.2014, instanța a dispus comunicarea întâmpinării, reclamantului căruia i s-a pus în vedere să depună răspuns la întâmpinare, în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării, reclamantul depunând răspuns la întâmpinare la data de 28.04.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 21.10.2014, instanța a desemnat expert în specialitatea construcții civile pe B. M., urmând ca acesta să identifice construcția cu destinație grajd de pe terenul din pct.” Fofia”; să identifice gardul ce împrejmuiește acest teren din pct.” Fofia”, așa cum a fost menționat în cererea reconvențională; să stabilească valoarea acestui în raport de valoarea de uzură și să stabilească în mod distinct valoarea materialelor și a construcției.
Au fost ascultații martorii T. P N., P. M. și G. H., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, iar expertul B. M. a înaintat la dosar raportul de expertiză.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul G. N., prin cererea de chemare în judecată, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul E. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009 și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010 și repunerea părților în situația anterioară.
Instanța reține că între reclamant și pârât sa încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009 și contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010.
Din contractele de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere rezultă că în schimbul bunurilor înstrăinate, întreținătorul, pârâtul din prezenta cauză are obligația să întrețină pe reclamant, asigurându-i locuință, încălzire, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos și tot ceea ce este necesar pentru un trai decent.
Instanța reține că reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractelor pentru că pârâtul în anul 2012 a început să aibă o atitudine ne corespunzătoare față de el și soția mea, manifestând prin atitudine ofensatoare, prin ignoranță, prin neimplicarea în activitățile gospodărești.
Din declarația martorului T. N. rezultă că părțile nu mai locuiesc împreună de un an și jumătate, adică din primăvara anului 2013 și că l-a văzut martorul pe pârât că a mers o singură dată la reclamant pentru a-și lua hainele. De asemenea din declarația martorului mai rezultă că reclamantul cu soția sunt singuri, se descurcă mai greu, ajutându-i și martorul.
De asemenea din declarația martorului aflată la fila 80 dosar rezultă că, părțile nu mai locuiesc împreună și de când acestea nu mai locuiesc împreună martorul nu l-a mai văzut pe pârât să meargă la reclamant.
Instanța reține că rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contratului.
Temeiul juridic al rezoluțiunii îl reprezintă reciprocitatea și interdependența obligațiilor asumate de părți prin contractele sinalagmatice, respectiv împrejurarea că obligația juridică asumată prin contract de o parte reprezintă cauza juridică a obligației asumate de cealaltă parte, astfel că neîndeplinirea de către una dintre părți a unei obligații în mod culpabil lipsește de suport juridic obligația juridică reciprocă.
Rezoluțiunea este o sancțiune care nu operează de drept, ci partea interesată trebuie să formuleze acțiune în rezoluțiune.
Pentru admisibilitatea acțiunii în rezoluțiune trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea putând fi chiar și parțială însă partea din obligație neexecutată trebuie să fie considerată esențială în momentul încheierii contractului, neexecutarea obligației să fie imputabilă părții care nu a îndeplinit-o și să nu se datoreze unei cauze independente de voința debitorului obligației neexecutate și partea care nu și-a executat obligația să fi fost pusă în întârziere în condițiile legii.
Reclamantul G. N., prin cererea de chemare în judecată, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul E. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009 și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010 și repunerea părților în situația anterioară.
Din contractele de vânzare a căror rezoluțiune se solicită rezultă că debitorul avea obligația să întrețină pe reclamant, asigurându-i locuință, încălzire, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos și tot ceea ce este necesar pentru un trai decent.
În raport de întregul probatoriul administrat în cauză inclusiv de declarațiile martorilor menționați, instanța apreciază că, rezultă în mod indubitabil că, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin cele două contracte și nu s-a făcut dovada vreunei cauze fortuite, independente de voința debitorului care să-l fi împiedicat în a-și executa obligațiile așa cum și le-a asumat prin contracte .
Având în vedere cele menționate instanța apreciază că sunt îndeplinite condile pentru a se dispune rezoluțiunea celor două contracte astfel că urmează să admită cererea formulată de reclamantul-pârât reconvențional G. N. în contradictoriu cu pârâtul – reclamant reconvențional E. C V. să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009 și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010 și ca efect al rezoluțiunii să dispune repunerea părților în situația anterioară.
În ceea ce privește cererea reconvențională instanța reține că la data de 14.04.2014, pârâtul E. V. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să plătească îmbunătățirile aduse terenului din punctul numit „ Foifia” respectiv sporul de valoare adus acestuia precum și un drept de retenție asupra acestui teren până la data în care reclamantul va achita contravaloarea acestor îmbunătățiri aduse terenului
În ceea ce privește capătul de cerere din cererea reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să plătească îmbunătățirile aduse terenului din punctul numit „ Foifia” instanța reține că din declarația martorului de la fila 80 rezultă că părțile se gospodăreau împreună, că martorul a participat la edificarea unui conac în punctul „ Foifia” și la muncă a fost chemat de pârât care nu i-a dat bani însă pârâtul i-a păzit oile pentru munca l-a care la ajutat. De asemenea din declarația aceluiași martor rezultă că pe același teren s-a edificat și un gard, din sârmă și stâlpi din salcâm. Mai rezultă din declarația martorului că fost făcută și o palancă.
Instanța mai reține că din declarația martorului aflată la fila 81 dosar, rezultă că, părțile au stat împreună se gospodăreau împreună, că martorul a participat la ridicarea unui gard, fiind chemat de E. V. și pentru munca depusă de martor pârâtul i-a adat produse și l-a ajutat la cosit. De asemenea din declarația martorului rezultă că pe terenul din pct. „ Foifia” s-a făcut și un gard de aproximativ 400-500 m din lănteți, scândură și pari, că terenul a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată care ulterior era distrusă în totalitate, iar ulterior după construcția gradului martorul a mai fost chemat de pârât la construirea unui zid și acoperiș între conac și grajdul nou ca un fel de polată.
În cauză a fost efectuată și o expertiză în specialitate construcții pentru a se identifica construcția cu destinație grad, de pe terenul din pct. „Foifia”, a se identifica gardul împrejmuitor al terenului și pentru a se stabili valoarea, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei la data de 02.12.2014 și din care rezultă că valoarea gardului este de 4240 lei, valoarea polatei este de 1075 lei și valoarea gardului este de 616 și respectiv 1365 lei.
Instanța reține că prin efectuarea construcțiilor și a gradului împrejmuitor, patrimoniul reclamantului-pârât reconvențional G. N. a crescu iar patrimoniul pârâtului-reclamant reconvențional E. V. s-a micșorat cu valoarea construcțiilor și a gardului împrejmuitor al terenului, valoare care potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză este de 7296 lei.
Având în vedere că pârâtul-reclamant reconvenționala solicitat prin cererea de la fila 139 suma de 9455 lei iar din raportului de expertiză, instanța apreciază că, valoarea construcțiilor și a împrejmuirii este de 7296 lei, va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional și va admite în parte capătul de cerere având ca obiect pretenții și va obliga reclamantul-pârât reconvențional G. N. să plătească pârâtului-reclamant reconvențional E. V. suma de 7296 lei, reprezentând contravaloare grajd, polată și gard.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantului asupra terenului, instanța reține că dreptul de retenție este un drept real de garanție, imperfect, în baza căruia cel care deține un bun mobil sau imobil care aparține altei persoane, pe care trebuie să îl restituie, are dreptul să refuze restituirea până la momentul în care persoana căreia îi aparține bunul îi va plăti sumele pe care cel care are în posesie bunul le-a efectuat pentru conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea bunului respectiv.
Dreptul de retenție fiind un drept real imperfect apare practic ca o modalitate de garanție pasivă, garanție pasivă care însă nu oferă posibilitatea urmăririi bunului în mâinile altei persoane, dreptul de retenție presupune faptul că cel care solicită instituirea unui astfel de drept asupra unui bun fie el și imobil să aibă în posesie bunul respectiv.
Din probatoriul administrat instanța apreciază că nu rezultă că bunul cu privire la care se solicită instituirea unui drept de retenție se află în posesia pârâtului-reclamant reconvențional E. V., astfel că va respinge capătul de cerere având ca obiect instituirea unui drept de retenție.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța va admite cererea formulată de reclamantul-pârât reconvențional G. N. în contradictoriu cu pârâtul – reclamant reconvențional E. C V., va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009 și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010, va dispune repunerea părților în situația anterioară, va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional în sensul că va admite în parte capătul de cerere având ca obiect pretenții și obligă reclamantul-pârât reconvențional G. N. să plătească pârâtului-reclamant reconvențional E. V. suma de 7296 lei, reprezentând contravaloare grajd, polată și gard și va respinge capătul de cerere având ca obiect instituirea unui drept de retenție.
În cea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că art. 452 din codul de procedură civilă prevede că „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.” iar art. 453 din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
Instanța reține că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată iar din actele dosarului și având în vedere că cererea reconvențională va fi admisă în parte, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei de 1049,70 și pentru diferență va obliga pârâtul-reclamant reconvențional E. V., să achite reclamantului-pârât reconvențional G. N. suma de 131,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul-pârât reconvențional G. N. domiciliat în comuna Isverna, ., în contradictoriu cu pârâtul – reclamant reconvențional E. C V. domiciliat în comuna Isverna, ..
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2102 la data de 04.08.2009 și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 494 la data de 01.03.2010.
Dispune repunerea părților în situația anterioară.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional.
Admite în parte capătul de cerere având ca obiect pretenții și obligă reclamantul-pârât reconvențional G. N. să plătească pârâtului-reclamant reconvențional E. V. suma de 7296 lei, reprezentând contravaloare grajd, polată și gard.
Respinge capătul de cerere având ca obiect instituirea unui drept de retenție.
Dispune compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei de 1049,70 și pentru diferență obligă pârâtul-reclamant reconvențional E. V., să achite reclamantului-pârât reconvențional G. N. suma de 131,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Baia de A..
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2014 la sediul Judecătoriei Baia de A..
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. B. D. B.
CIB/DB
OP.DATE 2633
EX.4/pag.5/22.04.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 79/2015. Judecătoria BAIA DE ARAMĂ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 188/2015.... → |
|---|
