Acţiune în constatare. Sentința nr. 9806/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9806/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 10012/182/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9806
Ședința publică din 3 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. E.-S.
Grefier: S. B.
Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul MISAROȘ R. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MUNICIPIUL BAIA M. REPREZENTAT PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
Instanța, constată că dezbaterea în fond a cauzei, a avut loc la termenul din 19.09.2013, când în încheierea ședinței publice ce face parte integrantă din prezenta sentință, au fost consemnate susținerile părților, cauza fiind lăsată în pronunțare pentru data de 26.09.2013, iar apoi pentru azi, când în urma deliberării s-a pronunțat, următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 1 septembrie 2011 sub dosar nr._ reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pe terenul în suprafață de 1846 mp, situat în Ferneziu, înscris în CF 193 Ferneziu sub nr. top 1312/1 și 1312/2 a edificat o casă de locuit compusă dintr-o cameră, hol, bucătărie, în valoare de 5000 lei, sens în care a dobândit un drept de proprietate asupra casei de locuit și a se dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit pe seama și în favoarea reclamantului, precum și a se constata că reclamantul a dobândit un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 1846 mp, situat în Ferneziu, înscris în CF 193 Ferneziu sub nr. top 1312/1 și 1312/2 pe toată durata existenței construcției.
În motivarea în fapt a cererii formulate reclamantul a arătat că încă din anul 1960 folosește terenul, fără a fi tulburat în folosință de la acea dată și până în prezent de nimeni.
S-a considerat de către reclamant că în conformitate cu dispozițiile art. 492 cod civil „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”. Textul de lege enunțat instituie o prezumție relativă de proprietate pe care constructorul poate să o înlăture prin proba contrară, dovedind dreptul de superficie.
Dreptul de superficie este un drept real cu conținut complex ce constă în dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcției edificate pe terenul proprietatea altei persoane și asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
Superficia se poate constitui prin consimțământul dedus din pasivitatea îndelungată (din anul 1960) a proprietarului terenului pe care a fost edificată construcția.
Folosința terenului pe care se află construcțiile se exercită în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
În drept au fost invocate prevederile art. 489 Cod civil, art. 22 din Legea 7/1996, Legea 18/1990.
În probațiune a fost administrată proba testimonială cu martorul R. D. și proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie.
Pârâtul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, prin reprezentant, pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat să se constate dobândirea dreptului de superficie asupra terenului proprietatea Statului R., înscris în C.F._ Baia M. (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 193 Ferneziu) nr. topo. 1312/1 si 1312/2 cu suprafața de 1864 mp.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză ( f. 72-75) pe acest teren este edificată o casă de locuit, la limita dintre cele două numere topografice, construcție cu privire la care reclamantul a susținut prin acțiunea introductivă că a edificat-o în anul 1960 dobândind dreptul de proprietate asupra acesteia cu titlu de construire si implicit dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 1864 mp. pe durata existentei construcției. Potrivit declarației martorului R. D., casa de locuit a fost construită de către părinții reclamantului, acesta din urmă procedând numai la refacerea acoperișului prin anii 1988 – 1989. Prin concluziile scrise reclamantul confirmă faptul că inițial pe terenul în cauză exista o casa edificată de părinții acestuia în anul 1960 însă a arătat că aceasta s-a surpat si a fost refăcută în anul 1992 de către reclamant.
Dreptul de superficie este un drept real principal care presupune dreptul de proprietate al unui terț asupra construcțiilor sau altor lucrări care se găsesc pe terenul care aparține unei alte persoane, teren pe care superficiarul are un drept de folosință.
Totodată dreptul de superficie reprezintă excepția de la regula instituită de prevederile art. 492 Cod civil, potrivit cărora orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ pe cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră.
Fată de conținutul juridic complex al dreptului de superficie, dovada constituirii acestui drept are ca efect răsturnarea prezumției simple instituită de art. 492 c.civ. si implicit dovada dreptului de proprietate al constructorului asupra construcției edificate pe terenul altei persoane.
In ceea ce privește temeiul dobândirii dreptului de superficie jurisprudența a apreciat că în sistemul de drept romanesc acest drept real nu se poate naște decât din lege, prescripție achizitivă, legat sau prin convenție.
Temeiul dobândirii dreptului de superficie invocat de reclamant este convenția, respectiv consimțământul tacit al proprietarului terenului dedus din pasivitatea acestuia raportat la faptul edificării construcției.
Instanța apreciază că reclamantul nu a dovedit existenta unei convenții cu proprietarul terenului având ca obiect constituirea dreptului de superficie. In speță nu s-a dovedit nici existenta unei decizii administrative de atribuire a terenului în folosință în scopul edificării casei de locuit ceea ce ar fi însemnat manifestarea expresă de voință a proprietarului terenului pentru constituirea dreptului de superficie dar nu se poate retine nici acordul tacit al acestuia dat fiind faptul că edificarea construcției s-a făcut fără eliberarea în prealabil a autorizației de construcție.
Din declarația martorului rezultă faptul că reclamantul nu este constructorul casei de locuit, (refacerea acoperișului neavând semnificația edificării acesteia) iar susținerile reclamantului formulate prin concluziile scrise nu se coroborează nici cu relatările martorului nici cu starea de fapt învederată de reclamant în motivarea acțiunii.
Distinct de acest aspect, faptul material al edificării unei construcții pe terenul altuia nu are ca efect dobândirea dreptului de proprietate asupra acesteia de către constructor deoarece astfel cum rezultă din prevederile art. 494 c.civ., constructorul pe terenul proprietatea altei persoane, chiar de bună credință fiind, nu dobândește decât un drept de creanță. Totodată din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 644 și art. 645 Cod civil, rezultă că edificarea unei construcții nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Pentru aceste considerente instanta va respinge actiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
hotărăște:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul MISAROS R., cu domiciliul în Baia M., ., jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Municipiul Baia M., reprezentat prin Primar, Baia M., .. 37
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica, azi 3 octombrie 2013.
președinte grefier
diana ene – solomciuc sonia botiș
Red.D.E.S./dact.S.B.
4 ex /06.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9069/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3344/2013.... → |
|---|
