Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1030/2013. Judecătoria BAIA MARE

Judecătoria BAIA MARE - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 1030/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 12211/182/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

JUDECĂTORIA BAIA M.

SECȚIA CIVILĂ„cod operator 4193”

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1030

Ședința publică din 1 februarie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M.-E. M.

GREFIER: M. T.

Pe rol este soluționarea cauzei privind pe reclamanta B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) și pe pârâtul M. I., având ca obiect acțiune in răspundere delictuală.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, dată la care în temeiul prevederilor art. 146 Cod procedură civilă coroborate cu art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea la 25.01.2013, apoi la 1.02.2013.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 9.10.2012, în dosar nr._, reclamanta B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. I., să fie obligat pârâtul să-i ramburseze reclamntei suma de 1.906,98 lei; să achite suma de 358,61 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 1.906,98 lei, calculată până la data de 03 octombrie 2012 inclusiv (data înregistrării acțiunii și până la dat achitării efective; să achite suma de 205,63 lei, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus.

Sumele a căror rambusare/achitare o solicită și care sunt evidențiate în factura proformă, reprezintă în principal despăgubiri civile în sarcina legală a pârâtului plătite de reclamantă, cheltuieli legate de plata acestora precum și dobânda legală aferentă.

În motivarea cererii s-a arătat că în data de 19.03.2009, pârâtul a provocat din vina sa, un accident de circulație în Spania, în timp ce conducea autovehiculul, înmatriculat sub nr._ .

În urma accidentului a fost avariat autovehiculul cu numărul de înmatriculare 745 CBP.

În data de 23.04.2009, B. Național Carte V. din Spania a avizat societatea reclamantă cu privire la accident solicitându-le să verifice situația asigurării autovehiculului_ . La avizarea de daună au fost anexate Procesul verbal întocmit de organele de poliție din Spania și Constatarea amiabilă de accident (anexa 2).

După primirea avizării, BAAR a deschis dosarul de daună cu referința BAAR/AD-MGA/09/E/_ și a verificat situația asigurării autovehiculului_, în baza de date CEDAM care este o bază de date comună a asigurătorilor administrată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Conform răspunsului primit, autovehiculul_ nu era asigurat la data producerii accidentului, (anexa 3).

Pentru a obține date cu privire la situația înmatriculării autovehiculului_ și cu privire la proprietarul/deținătorul acestuia, reclamanta s solicitat informații la Direcția Regim Permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor (D.R.P.C.I.V.) de la care s-a primit răspunsul anexat (anexa 4). Din acest document rezultă că proprietarul autovehiculului_, era societatea BCR Leasing IFN S.A. cu sediul în mun. București, Sect. 4, Piața A. I. nr. 8, . (în baza unui contract de leasing) era societatea R. 200 S.R.L. cu sediul social în ., . Năsăud.

Printr-o adresă e-mail din data de 21.05.2009, a solicitat proprietarului autovehiculului, societatea BCR Leasing IFN S.A., informații cu privire la asigurarea autovehiculului. La această solicitare proprietarul le-a comunicat că nu s-a identificat o asigurare pentru autovehicul la data accidentului (anexa 5).

În continuare, prin adresa AD_/21.05.2009 la care s-a revenit prin adresa AD_/30.06.2009, reclamanta a fost notificată cu privire la accident, pe utilizatorul autovehiculului (societatea R. 200 S.R.L.), solicitându-i informații cu privire la asigurarea autovehiculului (anexa 6). La aceste solicitări, nu s-a primit răspuns.

Prin adresa MGA00719/08.07.2009 la care s-a revenit prin adresa MGA01143/19.08.2009, reclamanta a notificat cu privire la accident, pe pârât solicitându-i informații cu privire la asigurarea autovehiculului. Prin aceeași adresă, pârâtul a fost notificat că, în cazul în care BAAR va fi obligat el însuși (în baza acordurilor încheiate cu celelalte birouri naționale) să despăgubească persoanele care au suferit prejudicii în urma accidentului de circulație provocat prin intermediul autovehiculului_, va întreprinde toate demersurile legale pentru a recupera de la persoanele responsabile despăgubirile pe care le va plăti precum și costurile legate de plata acestora. Nici la această solicitare nu s-a primit răspuns.

Având în vedere că în urma tuturor acestor demersuri nu s-a făcut dovada existenței unei asigurări RCA/Carte V. pentru autovehiculul_, valabilă la data producerii accidentului, în baza art. 48 alin 1 din Legea nr. 136/1995, încheierea asigurării pentru acest autovehicul era obligatorie (Art. 48 alin 1 din L 136/1995 are următorul conținut: Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a

pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire...); acest autovehicul avea la data respectivă locul obișnuit de staționare în România (era legal înmatriculat în România),

În baza „Acordului Multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre ale Spațiului Economic European și ale altor state" și a prevederilor „Regulamentului General al Consiliului Birourilor", B.A.A.R. a constatat că este obligat să-și angajeze răspunderea în garanție și a acceptat ca B. Național din Spania, să gestioneze cazul de daună și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate, conform legislației din Spania (anexa 8).

În data de 19.08.2009, B. Național din Spania a comunicat reclamantei că a soluționat pretențiile de despăgubire legate de accident, anexând și documentele justificative în acest sens (anexa 9) și i-a solicitat rambursarea sumei de 435,14 Eur reprezentând: 235,14 Eur despăgubiri pentru autovehiculul avariat; 200,00 Eur onorariul pentru gestionarea cazului de daună.

În data de 25.08.2009, prin adresele MGA01273 și MGA01274, reclamanta a notificat pe pârât și pe utilizator cu privire la plata despăgubirilor solicitate de B. Național din Spania (anexa 10). Prin aceleași notificări le-a acordat un termen pentru a se prezenta la sediul reclamantei în vederea soluționării pe cale amiabilă a cazului.

Deoarece nici pârâtul și nici utilizatorul autovehiculului, nu au dat curs solicitării reclamantei, în data de 13.10.2009, B.A.A.R a achitat către B. Național din Spania suma solicitată de 435,14 Eur, suportând și comisionul bancar în sumă de 10 Eur (anexa 11). Având în vedere cursul valutar de la data plății (1 eur = 4,284 lei), B.A.A.R. s-a înregistrat cu o cheltuială de 1.906,98 lei (1.007,34 lei despăgubiri pentru repararea autovehiculului avariat; 856,80 lei onorariul pentru gestionarea cazului de daună și 42,84 lei comision bancar).

Reglementarea legală a obligației B.A.A.R. de a interveni în acest caz ca garant al obligației de despăgubire.

Statutul juridic al B.A.A.R. Conform art. 25 alin. 3 din Legea nr .32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor — asigurătorii emitenți de documente internaționale de asigurare, Carte V., vor constitui B. A. de Autovehicule din România, în conformitate cu prevederile Convenției Internaționale Carte V.. B. A. de Autovehicule din România este o asociație profesională independentă și autonomă, care, în baza Convenției Internaționale Carte V., are rol de reglementare a activității asiguratorilor emitenți de documente internaționale de asigurare.”

Conferirea atributului de „Birou Național" în România pentru B.A.A.R.

Art.11 pct. 6 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România prevede că „B. asigurătorilor de Autovehicule din România este B. Național din România" iar pct. 5 al aceluiași articol definește B. Național ca fiind „organizație profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O., și care grupează societățile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto "

Reglementarea în domeniul liberei circulații a vehiculelor la nivelul U.E.

În vederea realizării obiectivului tratatului de constituire al U.E., acela de creare a unei piețe comune similare unei piețe interne care să aibă la bază principiul liberei circulații a bunurilor și a persoanelor în spațiul comunitar și în acest context, pentru a elimina orice bariere în calea liberei circulații a vehiculelor cu motor în spațiul intracomunitar, art. 2 alin.l din Directiva 72/166/CEE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 103/2002, în limba română 06/vol 1 pg. 10-12) (anexa 12), prevede că: „(1) Statele membre se abțin să efectueze verificări ale asigurării obligatorii de răspundere civilă a vehiculelor care în mod obișnuit provin de pe teritoriul unui alt stat membru. Aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește condițiile în care se va elimina acest control, respectiv: „(2) In ceea ce privește vehiculele care provin în mod obișnuit de pe teritoriul unui stat membru, dispozițiile prezentei directive, se aplică:

- după încheierea unei convenții între cele șase birouri naționale ale asigurătorilor prin care fiecare birou național garantează, în concordanță cu prevederile legislației sale interne în domeniul asigurărilor obligatorii, soluționarea cererilor de despăgubire rezultate în urma accidentelor provocate pe teritoriul său de vehicule care provin în mod obișnuit de pe teritoriul altui stat membru, indiferent dacă aceste vehiculele sunt asigurate sau nu;

- de la data stabilită de către Comisie după ce aceasta, în strânsă cooperare cu statele membre, s-a asigurat că o asemenea convenție a fost încheiată;

- pe durata acestei convenții"

Sintagma ,,teritoriul din care provine în mod obișnuit vehiculul" este definită de art. 1 pct. 4 din Directiva 72/166/CEE, ca fiind (printre altele) „- teritoriul statului în care este înmatriculat vehiculul. La ora actuală pentru a defini același concept se folosește sintagma „locul obișnuit de staționare al vehiculului" (a se vedea în acest sens și pct. 21 din preambulul Directivei 2005/14/CE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 149/2005, în limba română 06/vol 7 pg. 215) (anexa 13).

Punerea în aplicare a prevederilor Directivei 72/166/CEE.

Pentru punerea în aplicare a prevederilor Directivei 72/166/CEE, începând cu anul 1973 Birourile Naționale din cele 6 state membre ale Comunității Economice Europene la data respectivă, au încheiat între ele Acorduri Bilaterale care s-au constituit ca și convenții complementare la Convenția Tip Inter-birouri, convenție în baza căreia funcționează din anul 1951 Sistemul Internațional Carte V.. În anul 1991, birourile naționale au unificat textele convențiilor complementare și le-au înlocuit cu o convenție unică denumită „Convenția multilaterală de garantare", convenție care a fost ratificată la Madrid la 15 martie 1991 și a fost inclusă ca anexă în Directiva 91/323/CEE a Comisiei Europene (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/1991, pg. 25) (anexa 14). Conform art. 1 al acestei directive, statele membre ale CEE, se vor abține de la efectuarea controlului privind asigurarea de răspundere civilă (asigurarea RCA/Carte V.) pentru vehiculele care au „locul obișnuit de staționare" pe teritoriul european al unui alt stat membru sau pe teritoriul unuia dintre statele ale căror birouri naționale au semnat „Convenția multilaterală de Garantare".

Prevederile Convenției Multilaterale de Garantare.

În art.1 al Convenției, care definește câmpul de aplicare al acesteia, se precizează că:

-fiecare birou național semnatar acționează în contul tuturor asigurătorilor autorizați să practice în țara sa, asigurarea RCA/Carte V. (art. 1 lit. a);

-atunci când un vehicul care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui stat al cărui birou național a aderat la Convenție, intră pe teritoriul unui alt stat din această categorie, vehiculul respectiv se consideră asigurat, fie că proprietarul, deținătorul, utilizatorul sau conducătorul acestuia dețin o poliță de asigurare sau nu (art. 1 lit. d);

-fiecare birou gestionar (biroul gestionar este biroul pe teritoriul căruia s-a produs un accident de autovehicul — a se vedea art. 2 lit. f din Convenție), va gestiona toate cererile formulate în legătură cu un accident produs pe teritoriul său de competență de un vehicul dintre cele menționate anterior, în conformitate cu legislația din țara sa și cu prevederile poliței de asigurare pentru vehiculul respectiv, dacă o astfel de poliță există.

Cu privire la gestionarea cazurilor de daună și achitarea despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate, art. 3 al Convenției, prevede că:

-în momentul în care un birou gestionar este informat despre producerea unui accident pe teritoriul său de competență, care implică un vehicul care are locul obișnuit de staționare pe teritoriul unui alt birou semnatar al Convenției, va proceda de îndată la analizarea circumstanțelor producerii accidentului pentru a fi în măsură să soluționeze eventualele cereri de despăgubire legate de accidentul respectiv (art. 3 lit. a);

-biroul emitent (biroul emitent este biroul pe teritoriul căruia are locul obișnuit de staționare autovehicul implicat în accident — a se vedea art. 2 lit. g din Convenție), autorizează biroul gestionar să soluționeze toate cererile de despăgubire legate de accident, atât pe cale judiciară cît și pe cale extrajudiciară (art. 3 lit. b); activitatea de gestionare poate fi făcută direct de către biroul gestionar sau de persoane mandatate de acesta (art. 3 lit. c);

- biroul gestionar are competență exclusivă de interpretare și de aplicare a prevederilor legale din țara sa și de asemenea are competență exclusivă pentru a soluționa toate pretențiile de despăgubire legate de accident (art.3 lit. d);

După soluționarea cererilor de despăgubire și plata efectivă a despăgubirilor către persoanele prejudiciate, biroul gestionar va solicita asigurătorului vehiculului prin intermediul căruia s-a produs accidentul, dacă acest vehicul a fost asigurat la data respectivă, sau biroului emitent dacă vehiculul nu a fost asigurat, rambursarea sumelor plătite cu titlu de despăgubiri, a costurilor pentru serviciile necesare gestionării cazului de daună (constatări, expertize, cheltuieli de judecată, etc.) precum și plata unui onorariu de gestionare (sau taxă de gestiune) calculat la nivelul de 15% din sumele plătite cu titlu de despăgubiri (art. 5 lit. a și h din Convenție). Cuantumul taxei de gestiune este limitat între un nivel minim și unul maxim stabilit de Consiliul Birourilor (Consiliul Birourilor este o asociație a tuturor birourilor naționale, care manageriază Sistemul Internațional Carte V.). La ora actuală nivelul minim al taxei de gestiune este de 200 Eur iar cel maxim este de 3.500 Eur și a fost stabilit prin Decizia nr. 2 de Adunarea Generală a Consiliului Birourilor în ședința din anul 2003.

B. emitent este obligat să onoreze cererea de rambursare a biroului gestionar, în termen de două luni de la formularea acesteia (art. 5 lit. g din Convenție). Sumele solicitate de biroul gestionar vor fi plătite în moneda din țara acestui birou, libere de orice comisioane legate de plată, comisioane care vor fi suportate de biroul emitent (art. 5 lit. d din Convenție).

Situația actuală a Convenției Multilaterale de Garantare.

La Adunarea Generală a Consiliului Birourilor de la Rethymno din C. din 30 mai 2002, a fost încheiat „Acordul multilateral între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic European și ale altor state asociate" în conformitate cu principiile enunțate la art. 2 alin. 2 din Directiva 72/166/CEE, acord care în prima anexă reunește într-un singur document „Convenția Tip inter-Birouri" și „Convenția multilaterală de Garantare". Acest nou document a fost denumit „Regulamentul General al Consiliului Birourilor" (sau în limba engleză Internal Regulations) și a înlocuit cele două documente anterioare începând cu data de 1 august 2003 (în acest sens, a se vedea pct. 5 din preambulul Deciziei 2003/564/CE). Acordul împreună cu Regulamentul au fost publicate în jurnalul Oficial al U.E. ca anexe la Decizia 2003/564/CE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 192/2003, în limba română 06/vol 5 pg. 220 - 236) (anexa 15). In baza acestui nou Acord, birourile naționale semnatare se angajează să aplice în relațiile dintre ele, dispozițiile obligatorii prevăzute în Secțiunea I-a (art. 1-6) și dispozițiile specifice prevăzute în Secțiunea a IlI-a (art. 10 - 15) din Regulamentul General al Consiliului Birourilor(art.1 din Acord). Toate prevederile „Convenției multilaterale de Garantare" menționate anterior la punctul 5, se regăsesc în conținutul noului document, respectiv:

-Obligația de garantare de către birouri a plății despăgubirilor, bazată pe prezumția de asigurare - în alin 2 al Preambulului la Acord și în art. 10 al Regulamentului;

-Definirea locului obișnuit de staționare al unui vehicul - în art. 11 al Regulamentului;

-Mandatul reciproc de gestionare a daunelor pe care și-1 conferă reciproc birourile naționale - în art. 2 din Acord;

-Gestionarea cazurilor de daună, modalitatea de gestionare și competența biroului gestionar - în art. 3 al Regulamentului;

-Cererea de rambursare - în art. 5 al Regulamentului;

Semnarea Acordului multilateral.... de către B.A.A.R. în calitatea sa de Birou Național în România.

După integrarea României în Uniunea Europeană, B.A.A.R. a început (concomitent cu biroul național din Spania) procedura de semnare a „Acordul multilateral între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic European și ale altor state asociate", procedură care a fost finalizată la data de 08 martie 2007. Aderarea B.A.A.R. la acest acord s-a constituit în addendum-ul nr. 3 al Acordului (anexa 16). . Acordului pentru B.A.A.R., respectiv pentru vehiculele cu locul obișnuit de staționare în România, a avut loc însă numai la data de 01 august 2007, în baza Deciziei 2007/482/EC (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 180/2007, pg. 42) (anexa 17). Deci obligația de garantare a B.A.A.R. în condițiile Acordului, se angajează pentru prejudiciile cauzate prin accidente provocate începând cu data de 1 august 2008, pe teritoriul aflat în competența celorlalte birouri naționale semnatare, de vehicule care au locul obișnuit de staționare în România.

Reclamanta arată că prevederile Directivelor nr. 72/166/CEE și 91/323/CEE așa cum au fost modificate prin Directiva 2005/14/CEE, au fost preluate în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, care reprezintă o versiune consolidată a tuturor directivelor în acest domeniu și care a intrat în vigoare începând cu data de 27.10.2009 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 263 din 07.10.2009, pg. 11)

În concluzie, față de cele arătate la acest punct:

a.Pentru a putea fi puse în aplicare prevederile art. 2 alin. 2 din Directiva 72/166/CEE de către România (după integrarea sa în Uniunea Europeană), B.A.A.R. a fost obligat să semneze „Acordul multilateral între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic European și ale altor state asociate". Prin semnarea Acordului, B.A.A.R. a devenit garantul despăgubirii persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul celorlalte state ale căror birouri naționale sunt de asemenea semnatare ale acordului, de vehicule care au locul obișnuit de staționare în România, indiferent dacă acestea erau asigurate sau nu pentru RCA/Carte V. la data producerii accidentului.

b.B. național pe teritoriul căruia se produce accidentul (biroul gestionar), are competență deplină și exclusivă pentru aplicarea și interpretarea legii aplicabile precum și pentru soluționarea cererilor de despăgubire formulate de persoanele prejudiciate.

c.După plata despăgubirilor, dacă vehiculul prin intermediul căruia s-a produs accidentul era asigurat pentru RCA/Carte V., asigurătorul va rambursa biroului gestionar despăgubirile plătite de acesta, cheltuielile legate de plata despăgubirilor și taxa de gestiune, în baza obligației asumate prin contractul de asigurare iar în cazul în care vehiculul respectiv nu era asigurat, rambursarea se va face de către B.A.A.R. în baza obligației de garantare asumată prin semnarea Acordului.

In cazul în speță solicită instanței să constate că:

1.pârâtul, a provocat din vina sa în data de 19.03.2009, un accident de circulație în Spania, prin intermediul autovehiculului înmatriculat în România sub numărul_ ;

2.autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, care aveai locul obișnuit de staționare în România, nu era asigurat la data producerii accidentului, pentru R.C.A./Carte V., cu toate că în conformitate cu prevederile legale în vigoare, pentru acest autovehicul era obligatorie încheierea unei astfel de asigurări;

3.B.A.A.R., în calitatea sa de Birou național în România, a fost obligat să garanteze despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin intermediul acestui autovehicul în urma accidentului, chiar dacă acest autovehicul nu era asigurat;

4.B. Național din Spania, în calitate de birou gestionar, a soluționat pretențiile de despăgubire formulate în legătură cu accidentul și a transmis B.A.A.R. cererea de rambursare;

5.B.A.A.R. a onorat cererea de rambursare formulată, în condițiile prevăzute de Regulamentul General al Consiliului Birourilor, după ce în prealabil a notificat despre acest lucru pe pârât.

In drept cererea a fost întemeiată în principal pe prevederile art. 1669 - 1670 din C. civil (în vigoare la data la care s-a născut dreptul subiectiv al reclamantei) și pe prevederile legislației europene în materia răspunderii civile ce rezultă din folosirea autovehiculelor, citată mai sus.

In privința angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, solicită instanței să constate că aceasta a fost stabilită de B. Național din Spania în baza competenței conferite de prevederile art. 3 alin. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, prevederi care sunt în acord și cu prevederile art. 107 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat (în vigoare la data respectivă).

Dreptul reclamantei de a formula prezenta acțiune se bazează pe prevederile art. 1670 („ Cauționerul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra debitorului") și 1669 alin. 1 din C. civil („Cauționerul ce a plătit are regres contra debitorului principal, atunci când a garantat cu știința debitorului, cât și pe neștiința lui"). După cum se poate constata, în cazul în speță accidentul cauzator de prejudicii s-a produs în data de 19.03.2009, ulterior datei de intrare în vigoare a „Acordului multilateral între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic European și ale altor state

membre ale spațiului economic European și ale altor state asociate", iar autovehiculul_, condus de pârât nu era asigurat pentru RCA/Carte V. la data respectivă. In aceste condiții, B.A.A.R. a fost obligat, în baza garanției asumate prin semnarea Acordului..., să onoreze cererea de rambursare formulată de B. Național din Spania. Conform art. 1669 alin. 1 din C. civil, obligația debitorului principal, pârâtul din prezenta cauză, de a rambursa reclamantei plata făcută în numele său, există chiar și dacă aceasta nu cunoștea obligația de garantare asumată de B.A.A.R. prin semnarea acordului menționat.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind plata de către pârât a dobânzii legale și rambursarea cheltuielilor făcute pentru plata despăgubirilor (comision bancar), aceasta se bazează pe prevederile art. 1669 alin. 2 și 3 C. civil („Regresul se întinde atât asupra capitalului cât și asupra dobânzilor și a spezelor... " „Fidejusorul are regres și pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobândă... ").

În privința T.V.A. pe care a solicitat-o reclamanta, în sumă de 205,63 lei, aceasta se datorează bugetului de stat pentru operațiunea de recuperare, în baza prevederilor art. 127 și 137 alin. 3 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și deci reprezintă un prejudiciu viitor cert care potrivit art. 1385 alin. 2 din N.C.C. dă dreptul la reparație.

Modalitatea de calcul a dobânzii solicitate.

Pornind de la natura civilă a obligației de despăgubire în cadrul răspunderii delictuale și ținând seama de faptul că pentru nici una din părțile prezentului litigiu obligația nu este de natură comercială, calculul dobânzilor s-a făcut:

-Pentru intervalul 14 octombrie 2009 - 30 septembrie 2011, în baza art. 3 alin. 1, 3 și 4 din Ordonanța nr. 9/2000 („Dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României….În toate celelalte cazuri dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%".... Nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de care se stabilește dobânda legală, este cel din prima zi lucrătoare a anului, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs, și cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs.) ținând seama de nivelul dobânzii de referință stabilit de B.N.R. prin Circularele 21/2009; 1/2010; 22/2010; 1/2011 și 22/2011),

-Pentru intervalul 01 octombrie 2011 - 03 octombrie 2012, în baza art. 1 alin. 3 și a art. 3 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/24.08.2011

Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.... (2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.) ținând seama de nivelul dobânzii de referință stabilit de B.N.R. prin Circularele 32/2011; 37/2011; 1/2012, 5/2012 și 12/2012),astfel,

1.906,98 Ron * 9,5 % / 365 * 79 zile * 80% = 31,36 lei

1.906,98 Ron * 8 % / 365 * 181 zile * 80% = 60,52 lei

1.906,98 Ron * 6,25 % / 365 * 184 zile * 80% = 48,06 lei

1.906,98 Ron * 6,25% / 365 * 181 zile * 80% = 47,28 lei

1.906,98 Ron * 6,25 % / 365 * 91 zile * 80% = 23,77 lei

1.906,98 Ron * (6,25 % + 4%)/ 365 * 34 zile * 80% = 14,56 lei 1.906,98 Ron * (6 % + 4%)/ 365 * 64 zile * 80% = 26,74 lei 1.906,98 Ron * (5,75% + 4%)/ 365 * 28 zile * 80% = 11,41 lei 1.906,98 Ron * (5,5 % + 4%)/ 365 * 56 zile * 80% = 22,23 lei 1.906,98 Ron * (5,25 % + 4%/ 365 * 188 zile * 80% = 72,68 lei

S-a arătat că dobânda a fost calculată pentru 1085 zile, respectiv pentru intervalul: 14.10._12 inclusiv (cheltuiala a fost realizată de reclamantă la data de 13.10. 2009 - Anexa 11).

În probațiune reclamanta înțelege să-și dovedească acțiunea cu documentele la care a făcut referire în cuprinsul acțiunii (anexele 1 - 17) și solicită instanței încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse în probațiune și de asemenea solicită administrarea probei cu interogatoriul pârâtului

Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor privind taxa de timbru, timbru judiciar precum și a altor cheltuieli ce vor fi ocazionate de purtarea procesului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.1/1 din legea 136/1995: Birou Național este organizație profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O., și care grupează societățile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto; B. A. de Autovehicule din România - biroul național din România.

Dispozițiile art.1 pct.4 din Directiva Consiliului 72/166/CEE din 24 aprilie 1972, definesc teritoriul din care provine în mod obișnuit vehiculul ca fiind teritoriul statului în care este înmatriculat vehiculul.

În articolul 2 al aceluiași act normativ, se menționează:

(1) Statele membre se abțin să efectueze verificări ale asigurării obligatorii de răspundere civilă a vehiculelor care în mod obișnuit provin de pe teritoriul unui alt stat membru.

De asemenea, statele membre se abțin să efectueze verificări ale asigurării la vehiculele care în mod obișnuit provin de pe teritoriul unei țări terțe și care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul altui stat membru. Cu toate acestea, statele membre pot efectua verificări prin sondaj.

(2) În ceea ce privește vehiculele care provin în mod obișnuit de pe teritoriul unui stat membru, dispozițiile prezentei directive, cu excepția articolelor 3 și 4, se aplică:

Potrivit Deciziei Comisiei din 28 iulie 2003, privind aplicarea Directivei 72/166/CEE: la data de 30 mai 2002, a fost încheiată la Rethymno (C.) o „Convenție între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale Spațiului Economic European și ale altor state asociate”,în conformitate cu principiile enunțate la articolul 2 aliniatul 2 din Directiva 72/166/CEE. Prima anexă la convenția menționată anterior, reunește

într-un document unic toate dispozițiile „Convenției tip între birouri” și ale „Convenției multilaterale de garantare” (reglementări interne). Aceste reglementări interne înlocuiesc cele două convenții precedente începând cu 1 august 2003.

Potrivit articolului 2 al acestui Acord încheiat între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic European și ale altor state asociate: birourile subsemnate își conferă reciproc, în numele lor și al membrilor lor,competența de a soluționa pe cale amiabilă orice solicitări de despăgubire și de a primi notificările oricăror acte judiciare și extrajudiciare care ar putea antrena despăgubiri în urma unor accidente care fac obiectul regulamentului general menționat anterior.

În art.3 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor se prevede modalitatea gestionarea cererilor de despăgubire: În cazul în care un birou este informat cu privire la producerea unui accident pe teritoriul țǎrii în care este competent, în care este implicat un vehicul care provine dintr-o altă țară. Acesta trebuie să efectueze, fără a aștepta o cerere formală de despăgubire, o anchetă asupra împrejurărilor accidentului. B. comunică aceste informații, cât mai repede posibil, asigurătorului care a emis cartea verde sau polița de asigurare sau, după caz, biroului în cauză. Cu toate acestea, împotriva biroului nu se poate invoca niciun fel de neîndeplinire a acestor obligații. În cazul în care, pe parcursul acestei anchete, B. constată că asigurătorul vehiculului implicat este identificat și că există un corespondent al acestuia autorizat în conformitate cu prevederile din Articolul 4, biroul trimite fără întârziere informațiile acestui corespondent în vederea utilizării acestora în orice scop folositor. La primirea unei cereri de despăgubire ca urmare a unui accident, produs în condițiile descrise anterior, în cazul în care a fost autorizat un corespondent al asigurătorului, B. îi transmite această cerere de despăgubire fără întârziere în vederea gestionării și soluționării în conformitate cu dispozițiile articolului 4. În cazul în care nu există un astfel de corespondent, B. informează, de îndată, asigurătorul care a emis cartea verde sau polița de asigurare sau, după caz, biroul în cauză, cu privire la faptul că a primit o cerere de despăgubire și că o va investiga sau va asigura investigarea ei de către un agent a cărui identitate o comunică. B. este autorizat sǎ soluționeze amiabil orice cerere de despăgubire și să primească notificări cu privire la orice act judiciar sau extrajudiciar care ar putea antrena despăgubiri. Fiecare cerere de despăgubire trebuie tratată de către birou în mod autonom și în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile în țara în care s-a produs accidentul privind răspunderea, despăgubirea părților prejudiciate și asigurarea auto obligatorie, reprezentând cât mai bine interesele asigurătorului care a emis cartea verde sau polița de asigurare sau, după caz, ale biroului în cauză. Numai biroul este competent în toate problemele privind interpretarea legii aplicabile în țara în care s-a produs accidentul (chiar dacă aceasta face trimitere la dispozițiile legale din altă țară) și pentru soluționarea cererii de despăgubire. Sub rezerva acestei ultime dispoziții, biroul informează, la cererea expresă, asigurătorul sau biroul înainte de a lua o decizie definitivă. Cu toate acestea, în cazul în care soluționarea preconizată depășește condițiile sau limitele aplicabile în temeiul legii privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto în vigoare în țara în care s-a produs accidentul, dar este acoperită polița de asigurare, biroul trebuie să consulte asigurătorul cu privire la acea parte a cererii de despăgubire care depășește aceste condiții sau limite. Acordul acestuia asigurător nu este solicitat în cazul în care legea aplicabilă îi impune biroului obligația de a lua în considerare garanțiile contractuale care depășesc condițiile sau limitele prevăzute în legea privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto din țara în care s-a produs accidentul. B. nu poate decide singur, fără acordul scris al asigurătorului sau al biroului în cauză, să încredințeze gestionarea unei cereri de despăgubire unui agent care, pe baza obligațiilor contractuale, are un interes financiar legat de cererea de despăgubire în cauză. În cazul în care acționează în acest în absența consimțământului, dreptul la rambursare se reduce la jumătate din sumele pe care le-ar fi putut recupera în mod normal.

Modalitățile de rambursare sunt prevăzute art.5 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, astfel: După ce un birou sau agentul desemnat în acest scop soluționează toate cererile de despăgubire care decurg din același accident, acesta adresează în termen de maximum 1 an de la data ultimei plăți efectuate în favoarea unei părți prejudiciate, prin fax sau poștă electronică, membrul biroului care a emis cartea verde sau polița de asigurare sau, dup caz, biroului în cauză, o cerere de rambursare: sumele plătite cu titlu de despăgubire părților prejudiciate în baza unui acord amiabil sau al executării unei hotărâri judecătorești; sumele plătite pentru serviciile din exterior inerente gestionării și soluționării fiecărei cereri de despăgubire, precum și cheltuielile necesare în cadrul procedurii judiciare care, în circumstanțe similare ar fi fost de asemenea plătite de un asigurător stabilit în țara în care s-a produs accidentul; onorariul de gestiune care acoperă toate celelalte cheltuieli, calculate conform normelor aprobate de Consiliul Birourilor.

La data de 8 martie 2007, B. Asiguratorilor de Autovehicule din România a semnat Acordul Multilateral între B. Național al A. al Statelor Membre ale Spațiului Economic European și alte S. Asociate datat la 30 mai 2002.

La data de 19 martie 2009, pârâtul M. I. a provocat un accident de circulație, în timp ce conducea autovehiculul înmatriculat sub nr._, în Barcelona, Spania, potrivit fișei de accident întocmită, la data producerii accidentului, de VITALICIO SEGUROS.

În cuprinsul fișei accidentului întocmită la data producerii evenimentului rutier, s-a menționat că pârâtul în timp ce încerca să oprească a intrat în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare 7435 CSP, marca MERCEDES 1845 condus de numitul Lucio Usero Diaz. În urma accidentului, autoturismul cu numărul de înmatriculare a suferit daune la partea din față stânga, inclusiv 2 oglinzi.

Între Lucio Usero Diaz, conducătorul autovehiculului marca MERCEDES 1845 și pârâtul M. I. s-a încheiat o constatare amiabilă de accident, semnată de cei doi conducători auto.

În interogatoriul administrat în prezenta cauză, la cererea reclamantului, pârâtul nu a recunoscut faptul că ar fi provocat din culpa sa un accident de circulație în Spania, în timp ce conducea autovehiculul înmatriculat sub nr._ .

Această susținere a pârâtului este contrazisă de fișa accidentului întocmită la data producerii evenimentului rutier și de constatarea amiabilă de accident, semnată de acesta, în care se menționează faptul că pârâtul a fost implicat într-un accident, arătându-se și modalitatea de producerea a acestui accident.

B. Spaniol de Carte V. a solicitat reclamantului, prin adresa înaintată la data de 23.04.2009, ca, în conformitate cu dispozițiile art.13 din Secțiunea a III a din Regulamentele Interne, să comunice informații despre polița de asigurare și identitatea asiguratului, pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_, la data accidentului produs în Spania – 19.03.2009.

Conform răspunsului emis de Centrul de Informare CEDAM, o bază de date comună asigurătorilor, administrată de Comisia de Supraveghere a A., la data de 19.03,2009, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu era asigurat (f.21).

Potrivit fișei emise de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, autovehicul cu numărul de înmatriculare_, autovehicul_ se afla în proprietatea BCR LEASING IFN SA iar utilizator era societatea R. 2006 SRL.

Potrivit adresei emise de BCR LEASING IFN SA, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu a fost identificată încheiată nicio poliță RCA.

Reclamantul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) a solicitat pârâtului să comunice dacă pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ exista o poliță de asigurarea valabilă, la data la care acesta a fost implicat în accidentul de circulație – 19.03.2009. Pârâtul nu a comunicat acest răspuns reclamantei.

Deși, în interogatoriul administrat în cauză pârâtul a arătat că exista această poliță de asigurare, această afirmație este contrazisă de probele administrate în cauză. De altfel, nici pârâtul nu a depus la dosar această poliță de asigurare.

B. Spaniol de Carte V. a solicitat reclamantului, prin adresa înaintată la data de 23.04.2009, ca, în conformitate cu dispozițiile art.13 din Secțiunea a III a din Regulamentele Interne a solicitat reclamantului, să îi comunice dacă, raportat la dispozițiile art.13 din Regulamentele Interne, în cazul în care asigurătorul nu poate fi identificat, dauna suferită de autovehiculul cu numărul de înmatriculare 7435 CSP, marca MERCEDES 1845 condus de numitul Lucio Usero Diaz, poate fi gestionată de reclamat.

B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) a comunicat Biroului Carte V. Spania că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu era asigurat la data producerii accidentului, solicitându-le să i se comunice suma pe care reclamanta urma să o achite.

Prin adresa emisă de Oficiul Spaniol al A. de Autovehicule către reclamant, la data de 19.08.2009, se aducea la cunoștința reclamantului faptul că s-a soluționat dosarul de daună: 2009RO 004 6 (întocmit în Spania) și BAAR/AD-MGA/09/E/_ (întocmit în România). Suma solicitată de la reclamant a fost de 435,14 euro, astfel: 235,14 despăgubire și taxă de gestiune: 200 euro.

VITALICIO SEGUROS, societatea la care era asigurat de autovehiculul cu numărul de înmatriculare 7435 CSP, marca MERCEDES 1845, a declarat la 22 iunie 2009, faptul că a primit de la B. A. Auto din Spania, suma de 235,14 euro, sumă corespunzătoare indemnizației pentru toate daunele și prejudiciile suferite cu ocazia accidentului de circulație produs la data de 19.03.2009, în urma coliziunii cu vehiculul cu numărul de înmatriculare_, în Spania. Societatea VITALICIO SEGUROS a substituit pe B.A.A.R în toate drepturile și acțiunile care le reveneau contra persoanei care a cauzat daunele pentru a cere alte despăgubiri în urma acestui accident și pentru suma primită sub formă de indemnizație.

Autovehiculul cu numărul de înmatriculare 7435 CSP, marca MERCEDES 1845 a suferit mai multe avarii în urma accidentului de circulație produs de pârât, reparate de societatea USERO DIAZ LUCIO, care a emis factura proformă, în data de 20.03.2009, pentru suma de 335,92 euro, fără TVA. În această factură sau reținut avarii produse la: bară oglindă, carcasă oglindă (2), geamul oglinzii (2).

Art.998-999 cod civil consacră principiul răspunderii civile delictuale – răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.

Astfel, „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudicii, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat al repara”, iar „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce l-a cauzat prin fapta sa, dar și de acela pe care l-a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.

Condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția, sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Astfel, existența unei fapte ilicite este îndeplinită prin producerea de către pârât a unui accident de circulație, în data de 19.03.2009, în Spania.

Existența prejudiciului este dovedită prin faptul că, în urma accidentului a fost avariat vehiculul cu numărul de înmatriculare 7435 CSP, marca MERCEDES 1845 condus de numitul Lucio Usero Diaz.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este dovedită prin faptul că în urma acestui accident, vehiculul cu numărul de mai sus a suferit un prejudiciu în valoare de 435,14 euro (235,14 despăgubire și taxă de gestiune: 200 euro).

Vinovăția (culpa) pârâtului M. I. în producerea accidentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză.

Pârâtului M. I. i s-a solicitat de către reclamantă să achite suma de 435,14 euro, reprezentând total despăgubiri și cheltuieli legate de plata despăgubirilor, urmare a accidentului în care a fost implicat. Pârâtul nu s-a conformat acestor obligații.

Potrivit extrasului de cont din 13.10.2009, emis de ING, reclamantul a achitat Oficiului Spaniol al A. de Autovehicule suma de 445,14 euro, adică 1906,98 lei.

Având în vedere faptul că pârâtul nu a achitat despăgubirea pentru accidentul în care a fost implicat, această despăgubire a fost achitată de reclamantă.

Reclamanta s-a subrogat în drepturile Biroului A. Auto din Spania, care a achitat VITALICIO SEGUROS, societatea la care era asigurat de autovehiculul cu numărul de înmatriculare 7435 CSP, marca MERCEDES 1845, despăgubirea datorată.

Pentru motivele mai sus expuse, va admite acțiunea formulată de reclamanta B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, în contradictoriu cu pârâtul M. I.. Va obliga pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume de bani: 1906,98 lei, reprezentând despăgubiri; 58,61 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 1906,98 lei, calculată de la data de 14 octombrie 2009 și până la 30 septembrie 2011, dobânda legală aferentă sumei de 1906,98 lei, de la data formulării acțiunii -4 octombrie 2012 și până la data achitării acestei sume; 205,63 lei reprezentând TVA datorat bugetului de stat de către reclamantă;

În temeiul art.174 C.p.c, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 323,09 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, ..40-40 bis, ., București în contradictoriu cu pârâtul M. I., domiciliat în Baia M., ./22, jud. Maramureș.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume de bani:

- 1906,98 lei, reprezentând despăgubiri;

- 58,61 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 1906,98 lei, calculată de la data de 14 octombrie 2009 și până la 30 septembrie 2011;

- dobânda legală aferentă sumei de 1906,98 lei, de la data formulării acțiunii -4 octombrie 2012 și până la data achitării acestei sume;

- 205,63 lei reprezentând TVA datorat bugetului de stat de către reclamantă;

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 323,09 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 1 februarie 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

M. E. M. M. T.

Red.jud.M.E.M

Data red.27.03.2013

Dact. M.T.

Ex.4

← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3003/2013. Judecătoria...		Contestaţie la executare. Încheierea nr. 9328/2013.... →

Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1030/2013. Judecătoria BAIA MARE

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1030/2013. Judecătoria BAIA MARE