Anulare act. Hotărâre din 11-12-2013, Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 11212/182/2013
R.„cod operator – 4193”
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. _
Ședința publică din 11 decembrie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: E. M. S.
GREFIER: I. M. I.
Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții M. Ș. V., CNP_ și M. C. M., CNP_, ambii cu domiciliul în Baia M., .. 1, Județul Maramureș, introdusă în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, Sector 2, înmatriculat în Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO12564356, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, în reprezentarea reclamanților lipsă, avocat Palenciar C. din cadrul Baroului Maramureș, pentru pârâta lipsă, se prezintă în substituirea domnului avocat N. Țâgârlaș C., din cadrul Baroului Maramureș, doamna avocat N. S., care depune împuternicire de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată cu părțile legal citate.
Punându-i-se în vedere reprezentantei pârâtei să indice sediul actual al pârâtei, aceasta arată că nu cunoaște noul sediu al pârâtei.
În conformitate cu dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j, art. 95 pct. 1, art. 101 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 99 alin. 2 din același Cod, instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia M., raportat la obiectul material al celor două acte juridice deduse judecății, a căror valoare este 70.000 CHF și 23.000 CHF, corespunzătoare împrumuturilor acordate reclamanților, cu echivalentul în moneda națională de la data introducerii cererii de chemare în judecată, acela de 253.253,00 lei, respectiv 83.211,70 lei (1 CHF=3,6179 lei, la data de 10.09. 2013).
Instanța acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra excepției invocate.
Reprezentanta reclamanților arată că valoarea clauzei contractuale privind comisionul de risc este cea care determină competența instanței, iar această valoare a fost indicată în cerere, fiind de 18.459,12 CHF (12.363,94 plus 6.095,18 C.), cu echivalent 66.783,00 lei, astfel că, în baza art. 94 pct. 1 lit. j) Cod procedură civilă, competența aparține Judecătoriei Baia M..
Reprezentanta pârâtei pune aceleași concluzii.
Instanța reține cauza spre soluționare sub aspectul excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Baia M., de soluționare a prezentei cauze.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 10.09.2013, sub nr._, reclamanții M. Ș. V. și M. C. M., în contradictoriu cu pârâta ., au solicitat cele ce urmează:
- constatarea ca fiind abuzive și nule de drept clauzele prevăzute în convenția de credit nr._/DS din 22.03.2007, intervenită între ., în calitate de creditoare – împrumutătoare, pe de o parte, și numiții M. Ș. V. și soția sa M. C. M., în calitate de împrumutați pe de altă parte, la pct. 3 lit. d), pct. 5 lit. a), din secțiunea Condiții speciale și cele de la pct. 3.5, pct. 8.1 lit. c) și lit. d) precum și secțiunea 10 din Condițiile generale, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a convenției de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept și derulării convenției de credit în continuare fără existența clauzelor constatate a fi nule de drept;
- constatarea ca fiind abuzive și nule de drept clauzele prevăzute în convenția de credit nr._/DS din 16.08.2007, intervenită între ., în calitate de creditoare – împrumutătoare, pe de o parte, și numiții M. Ș. V. și soția sa M. C. M., în calitate de împrumutați pe de altă parte, la pct. 3 lit. d), pct. 5 lit. a), din secțiunea Condiții speciale și cele de la pct. 3.5, pct. 8.1 lit. c) și lit. d) precum și secțiunea 10 din Condițiile generale, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a convenției de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept și derulării convenției de credit în continuare fără existența clauzelor constatate a fi nule de drept;
- obligarea pârâtei să restituie împrumutaților reclamanți M. Ș. V. și soția sa M. C. M., suma încasată în CHF sau contravaloarea în lei la paritatea leu/CHF din ziua plății, cu titlu de comision de risc, pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractelor de credit și până la data îndeplinirii obligației băncii de restituire integrală și efectivă a comisionului de risc;
- obligarea pârâtei de a menține dobânda fixă de 4,25% p.a., potrivit art. 3 lit. a) din secțiunea condiții speciale a convențiilor de credit pe durata derulării acestora;
- obligarea pârâtei să emită un nou plan de rambursare a creditului prin eliminarea costurilor relative la comisionul de risc și exonerând împrumutații de obligația plății pe viitor a comisionului de risc, stabilirea dobânzii fixe de 4,25% p.a. potrivit art. 3 lit. a) din secțiunea condiții speciale pe durata derulării convențiilor de credit.
S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat punctul de vedere a reclamanților cu privire la caracterul abuziv al clauzelor enunțate, înscrise în Convențiile de credit nr._/DS din 22.03.2007 și nr._/DS din 16.08.2007, analizându-se acele clauze în raport de dispozițiile Legii nr. 193/2000 și ale Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993, după ce s-a subliniat incidența acestei legi față de calitatea părților din Convențiile de credit, aceea de consumator, cu privire la reclamanți și aceea de comerciant, în ce privește pe societatea pârâtă.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993 și ale art. 451-453 Cod procedură civilă.
S-a propus proba cu înscrisuri, atașându-se la cerere actele juridice la care se referă, precum și proba cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta . a depus întâmpinare, în termenul acordat în acest scop (f. 79-93), prin care a expus propriul său punct de vedere, asupra acelorași clauze contractuale, sens în care a făcut trimitere la practica judiciară apreciată relevantă.
În preambulul întâmpinării, pârâta a învederat aprecierea sa în sensul că instanța sesizată de reclamant are competența de a soluționa cererea acestuia.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea ce le-a fost comunicată.
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 și art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a judecătoriei, față de valoarea obiectului actelui juridic dedus judecății, părțile arătând concluziile lor asupra excepției, astfel cum s-a consemnat în partea introductivă a hotărârii.
Examinând excepția invocată din oficiu, față de valoarea contractelor deduse judecății și raportat la dispozițiile de procedură privitoare la competență, instanța reține cele ce urmează:
Reclamanții au sesizat Judecătoria Baia M. cu o cerere unică, având două capete principale de cerere, întemeiate pe titluri diferite și având cauze aflate în strânsă legătură.
Prin primul capăt de cerere, reclamanții au solicitat a se constata ca fiind abuzive și nule de drept clauzele înscrise la pct. 3 lit. d) și pct. 5 lit. a), din Condițiile speciale ale Contractului de credit nr._/DS/22.03.2007 și clauzele înscrise la pct. 3.5, pct. 8.1 lit. c) și lit. d) și secțiunea 10 din Condițiile generale ale aceluiași Contract de credit.
În cadrul aceluiași capăt de cerere s-a solicitat restituirea sumei încasate de pârâtă cu titlu de comision de risc, precum și obligarea pârâtei de a menține dobânda fixă de 4,25% p.a. și de a emite un nou plan de rambursare a creditului prin eliminarea costurilor relative la comisionului de risc, exonerarea împrumutaților la obligația plății pe viitor a comisionului de risc și stabilirea dobânzii fixe de 4,25% p.a.
Prin cel de-al doilea capăt de cerere se solicită a se constata că sunt abuzive și nule de drept clauzele înscrise la pct. 3 lit. d) și pct. 5 lit. a), din secțiunea Condiții speciale ale Contractului de credit nr._/DS/16.08.2007 și clauzele înscrise la pct. 3.5, pct. 8.1 lit. c) și lit. d) și secțiunea 10 din Condițiile generale ale aceluiași Contract de credit.
Și în cadrul acestui capăt de cerere s-au formulat cererile accesorii enunțate în cadrul primului capăt de cerere.
Clauzele cu privire la care s-a cerut a se constata că au un caracter abuziv au un conținut juridic identic, mai puțin diferențele ce se vor expune în continuare, și anume:
- dreptul Băncii de revizuire a ratei dobânzii curente (4,25% p.a.) și obligația împrumutatului de a plăti rata dobânzii astfel modificate de la data comunicării (pct. 3 lit. d) Condiții speciale);
- dreptul Băncii la un comision de risc, de 0,1% (0,15%), aplicat la soldul creditului și obligația împrumutatului de a-l plăti lunar, în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit (pct. 5 lit. a) Condiții speciale);
- costul creditului prin referire la comisionul de risc, la care s-a obligat împrumutatul conform primei Convenții de credit și la care poate fi obligat împrumutatul, conform celei de-a doua Convenții de credit (pct. 3.5 Condiții generale);
- dreptul Băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate de împrumutat conform Convenției, în cazurile unor situații neprevăzute care, în opinia Băncii, fie fac să devină improbabil că împrumutatul își poate îndeplini obligațiile asumate prin Convenție, fie creează opinia Băncii că nu mai este garantat corespunzător creditul acordat (pct. 8 lit. c-d) Condiții generale);
- costurile suplimentare sunt prevăzute la Secțiunea 10 a Condițiilor generale.
Pentru a se stabili dacă clauzele enunțate au caracter abuziv, Legea nr. 193/2000 impune verificarea acestora sub aspectul echilibrului contractual.
Astfel, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși, sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Drepturile și obligațiile ce se nasc din contractul de credit bancar constituie înseși efectele acestuia, astfel încât, clauzele contractului se analizează în raport de aceste efecte, ce nu pot fi privite decât în integralitatea lor, iar nu printr-o fracționare a acestora, după cum sunt produse de una sau de alta dintre clauzele actului, numai în această modalitate putându-se verifica dacă anumite prevederi ale contractului sunt de natură să producă un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților din contract.
Conform art. 101 alin. 1-2 Cod procedură civilă:
În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.
Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Raportat la textele legale evocate, instanța apreciază că valoarea obiectului principal al actului juridic dedus judecății este cea care determină competența materială de soluționare a cererii întemeiate pe actul respectiv, iar nu valoarea obiectului uneia dintre clauzele actului, clauzele deduse judecății neputând avea o existență de sine stătătoare ci numai împreună cu clauzele prin care se stabilesc drepturile și obligațiile principale ale părților actului.
La aceeași concluzie se ajunge și analizând scopul acțiunii reclamanților, prin care se tinde la restrângerea acelor efecte ale contractului prin care se creează drepturile împrumutătorului, atât pentru trecut, cât și pentru viitor, aceștia solicitând a le fi restituite sumele încasate de societatea bancară cu titlu de comision de risc.
Așadar, rezultatul final urmărit de reclamanți este diminuarea conținutului obligațiilor ce le revin potrivit contractului de credit, în integralitatea lui, constând atât în prestația de restituire a sumei împrumutate, cât și prestația de a plăti accesoriile acestei sume.
Contractul de credit nr._/DS/22.03.2007 are ca obiect principal împrumutul sumei de 70.000 CHF, acordat reclamanților de către societatea pârâtă, echivalentul în moneda națională a acestei sume fiind, la data introducerii cererii (10.09.2013), cel de 253.253,00 lei (1 CHF=3,6179 lei).
Contractul de credit nr._/DS/16.08.2007 are ca obiect principal împrumutul sumei de 23.000 CHF, acordat reclamanților de către aceeași pârâtă, echivalentul în moneda națională, la aceeași dată și la aceeași paritate, fiind de 83.211,70 lei.
Cauza capătului de cerere întemeiat pe acest contract este în strânsă legătură cu cauza primului capăt de cerere, întrucât reclamanții invocă aceleași argumente atunci când expun motivele de fapt ale celor două capete de cerere și invocă același temei de drept.
Conform art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă:
Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
Tribunalele judecă:
1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
Conform art. 99 alin. 2 din același Cod:
În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Aplicând textele legale citate la situația de fapt expusă, instanța reține că reclamanții au învestit o instanță necompetentă material după valoarea cererii introductive, în ce privește primul capăt de cerere, competența aparținând, în contextul legal enunțat, tribunalului, căruia îi revine competența de soluționare și a celui de-al doilea capăt de cerere, pentru asigurarea unei bune înfăptuiri a justiției, prin evitarea pronunțării unor soluții diferite în pricini ale căror cauze se află în strânsă legătură.
Conform art. 113 pct. 8 Cod procedură civilă, competența teritorială aparține Tribunalului Maramureș.
Raportat la considerentele ce precedă, în baza art. 132 Cod procedură civilă, urmează a fi admisă excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu în condițiile art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța declinând competența de soluționare în favoarea instanței stabilite conform prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.
Declină în favoarea Tribunalului Maramureș competența de soluționare a cererilor reclamanților M. Ș. V., CNP_ și M. C. M., CNP_, ambii cu domiciliul în Baia M., .. 1, Județul Maramureș, introdusă în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, Sector 2, înmatriculat în Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO12564356.
Hotărârea nu este supusă nici unei căi de atac.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2013.
PREȘEDINTE :GREFIER :
E. M. S. I. M. I.
Ex. 2.
Red. / Dact. / EMS
17 decembrie 2013
R.„cod operator – 4193”
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
din 17 decembrie 2013
C ă t r e
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A COMERCIALĂ
În vederea soluționării cauzei civile privind pe reclamanții M. Ș. V. și M. C. M. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect constatare nulitate act,
Alăturat prezentei vă înaintăm dosarul acestei instanțe, având în vedere că prin Sentința civilă nr._/11 decembrie 2013 s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.
PREȘEDINTE :GREFIER:
E. M. S. I. M. I.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3183/2013.... | Evacuare. Sentința nr. 2493/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
