Plângere contravenţională. Sentința nr. 1581/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1581/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 6820/182/2012
ROMÂNIA Cod operator 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ Secția civilă
JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1581
Ședința publică din 13 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ș.
Grefier: M. T.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 31.05.2012 și în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că:
Dezbaterile cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 06 februarie 2013, iar la acea dată, pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în data de 05.06.2012, sub dosar nr._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 21 mai 2012 ca fiind netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii sale, petenta a arătat că în data de 21.05.2012 autoutilitara marca M., cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, a fost oprită în trafic de către agenții de control din cadrul I.P.J. Maramureș, serviciul rutier, care au constatat că șoferul nu putea prezenta copia licenței de transport valabilă, fiind încălcate prevederile art. 3 și 4 din H.G. nr. 69/2012, sancționate conform art. 6 al. 1 din același act normativ, în cazul de față sancțiunea fiind de 14.000 lei.
Cu aceeași ocazie s-a întocmit și Procesul verbal de reținere a plăcuțelor numărului de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, fiind aplicată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului pe o perioadă de 6 luni.
Este adevărat că la data controlului șoferul autoutilitarei nu a putut prezenta copia conformă a licenței de transport valabilă. Copia conformă pe care o avea asupra lui era valabilă până la data de 11.05.2012. Toată documentația era depusă în vederea obținerii unei noi copii conforme a licenței, valabilă pentru perioada următoare. Copia conformă a licenței a fost obținută chiar a doua zi, la data de 22.05.2012.
Autoutilitara avea licență de transport, fiind autorizată să efectueze transport rutier public de mărfuri în trafic internațional pe teritoriul Uniunii Europene, valabilă din 16.01.2008 până la 15.01.2013.
Intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii formulate, ca nefondată, arătând că petenta a fost sancționată contravențional pentru faptul că la data de 21.05.2012, ora 1035, pe DN 1C, prin localitatea Lăpușel, în calitate de operator de transport rutier public de mărfuri a efectuat transport de mărfuri cu autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_ condus de către numitul D. I., fără a deține copie conformă a licenței de transport valabilă.
Fapta petentei a fost încadrată juridic în mod corect la art. 3 pct. 4 din Hotărârea nr. 69 din 01 februarie 2012, privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului CE nr. 1.071/2009 al Parlamentului Eruropean și al Consiliului din 21.10.2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului CE nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului CE nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului CE nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2001 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, care prevede: Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului CE nr. 1.071/2009, ale Regulamentului CE nr. 1.072/2009, ale Regulamentului CE nr. 1.073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
4. efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copia conformă a licenței de transport, copia conformă a licenței comunitare sau copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz, iar sancțiunea amenzii în cuantum de 14.000 lei a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și solicită a fi menținută.
Procesul verbal de constatare a contravenției atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege la întocmirea actelor de constatare contravenției conform art. 16 și următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la situația de fapt și de drept reținută în cuprinsul său, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare, în condițiile art. 1169 – 1170 cod civil de către petent, aceste contravenții fiind constatate în mod direct de către agentul constatator.
Cu privire la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema, în sensul că organul administrativ ar avea obligația ca, pe lângă constatările personale, să prezinte în instanță și alte probe din care să rezulte vino0văția persoanei sancționate, dimpotrivă Curtea a considerat benefic pentru degrevarea instanțelor de judecată procedeul utilizat de statele membre de a dezincrimina anumite fapte așa cum s-a pronunțat și în cauza Ozturk vs Germania.
Consideră că prezumția de vinovăție ar fi încălcată numai dacă judecătorul învestit cu soluționarea plângerii formulate împotriva unui act de constatare și sancționare ar fi privat de o veritabilă putere de apreciere asupra fondului, prin instituirea unei prezumții de legalitate absolută a actului administrativ așa cum Curtea a apreciat în cauza Salabiaku vs Franța.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
În drept a invocat prevederile art. 115 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal atacat cu prezenta plângere, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 14.000 lei, dispunându-se totodată măsura complementară a suspendării dreptului de utilizare autovehiculului pentru 6 luni, reținându-se că la data controlului, aceasta efectua transporturi rutiere de marfa cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără să dețină copie conformă a licenței de transport valabilă pentru autovehiculul în cauză, faptă ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art.3 pct. 4 din H.G. nr.69/2012.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma controlului efectuat pe teren, și a verificărilor efectuate la asupra autovehicului aparținând petentei, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, din această perspectivă și în baza art.1169 Cod civil, revenindu-i petentei obligația de a propune si solicita administrarea de probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.
În plus, referitor la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. În raport de principiile stabilite de C.E.D.O. în bogata sa jurisprudență, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut, pe de-o parte, statelor semnatare ale Convenției dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), - fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie – iar pe de altă parte, în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină prevederilor Convenției.
Mergând pe aceeași linie logică, instanța apreciază că, în principiu, ori de câte ori fapta este constatată personal de agentul constatator, procesul verbal întocmit de acesta se bucură de o prezumție simplă de temeinicie până la proba contrară.
În cazul analizat, instanța apreciază că petenta, prin probatoriul solicitat a fi administrat în cauză, nu a reușit să facă dovada contrarie aspectelor menționate în procesul verbal de contravenție, și să înlăture astfel, prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură acest proces verbal, ba, mai mult, aceasta a recunoscut săvârșirea faptei, însă a solicitat schimbarea sancțiunii contravenționale aplicate din amendă în avertisment.
Instanța reține că potrivit art. 3, pct.4 din H.G. nr.69/2012, privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări„următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
4. efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copia conformă a licenței de transport, copia conformă a licenței comunitare sau copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz;”
Totodată potrivit art.6 alin.1 și 2 din același act normativ, „contravențiile prevăzute la art. 3, se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei iar sancțiunile contravenționale se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 1 - 9, 11, 14 și 18 – 32”;
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcuta faptelor în procesul-verbal, instanța constată că fapta de natură contravențională a fost corect reținută în sarcina petentei.
În privința individualizării sancțiunii aplicate petentei, respectiv amenda în sumă de_ lei, respectiv minimul special prevăzut de legiuitor, se consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, astfel că aceasta va fi menținută, neexistând nici un motiv pentru a înlocui amenda aplicată cu sancțiunea avertisment.
Mai mult, instanța pentru a hotărî astfel, a avut în vedere, pe de o parte, că fapta săvârșită de petentă a fost catalogată de legiuitor ca o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, ceea ce ar presupune înlăturarea, de jure, în privința ei a posibilității înlocuirii cu avertisment, iar pe de altă parte, că deși petentei i-au fost acordate 2 termene de judecată, pentru a face dovada susținerilor sale din plângere, potrivit cărora la data controlului efectuase deja demersurile în vederea obținerii unei noi copii conforme, aspect ce putea fi avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, aceasta nu a depus niciun înscris în acest sens.
În privința sancțiunii complementare aplicate instanța constată că măsură dispusă de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal este corectă, având în vedere lipsa copiei conforme în cazul autovehiculului depistat în trafic, care să-i permită petentei efectuarea de transporturi cu acesta.
Pentru toate motivele ce preced, instanța considerând nefondată plângerea formulată de petentă, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, o va respinge, ca atare, potrivit dispozitivului.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. T. S.R.L, cu sediul în Brebeni, nr. 50, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în localitatea Baia M., ..37, județul Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, întocmit în data de 21 mai 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
D. Ș. M. T.
Red. D.Ș.
Dact. M.T.
4 ex./15 martie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2108/2013.... → |
|---|
