Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 7383/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA B. M.
Dosar nr._ Cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 16 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. P.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol este soluționarea plângerii la contravenție formulate de petenta . IFN SA, în contradictoriu cu intimatul M. B. M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, împotriva procesului - verbal de contravenție nr. 1659 încheiat în data de 24.05.2013 de către agentul constatator din cadrul intimatului.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 10 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în vederea deliberării, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi, 16 decembrie 2013.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de 14.06.2013, sub nr._, petenta . IFN SA a chemat în judecată pe intimatul M. B. M. – Direcția Poliția Locală, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal nr. 1659 încheiat în data de 24.05.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta arată că în data de 29.05.2013 a primit procesul verbal nr. 1659 încheiat în data de 24.05.2013 prin care s-a reținut faptul că la data de 04.03.2013, conducătorul auto cu numărul de înmatriculare_ a parcat fără tichet sau abonament de parcare/cu tichet nemarcat, în parcarea publică cu plată . . B. M., fapta reținută fiind reținută ca fiind săvârșită de petentă constituind contravenție conform dispozițiilor art. 1 lit. a) din HCL 24/2013 privind regimul parcărilor publice cu plată din B. M..
Petenta a învederat instanței că este o societate de leasing care desfășoară operațiuni în baza cărora se transmite dreptul de folosință și ulterior de proprietate asupra unui bun utilizatorului, cu care se încheie în acest sens un contract de leasing, iar pentru bunul cu numărul de înmatriculare_ s-a încheiat contractul de leasing financiar cu nr._/VIATRIX-1-002 cu ., cu privire la autoturismul cu numărul de înmatriculare_, iar la data de 07.06.2012, prin factura fiscală nr._, acest autovehicul a fost transmis în proprietatea ., apreciind astfel că procesul verbal întocmit este lovit de nulitate absolută, fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și alin. 6 din OG 2/2001 deoarece nu a fost emis pe numele contravenientului real, nu au fost indicate număr de înmatriculare în registrul comerțului, codul fiscal și datele de identificare ale reprezentantului său legal, arătându-se, de asemenea, că dacă intimatul ar fi luat legătura cu petenta, ar fi cunoscut cine este proprietarul autovehiculului și implicit, cine a săvârșit contravenția, de asemenea, au fost nerespectate prevederile art. 19 din OG 2/2001, nefiind indicat numele martorului asistent.
În drept, petenta a invocat prevederile OG 2/2001, art. 453 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată cu amendă în baza art. 1 lit. a) din HCL 24/2013 pentru parcarea fără tichet în parcarea cu plată „. . B. M. a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ la data de 04.03.2013.
Intimatul a apreciat actul de constatare ca fiind legal și temeinic întocmit, întrucât agentul constatator a întocmit procesul verbal în urma controlului efectuat pe teren, persoana responsabilă fiind consemnată ca urmare a verificărilor efectuate în evidența instituțiilor abilitate, proprietarul autoturismului fiind identificat ca fiind . IFN SA, apreciind că petenta are, potrivit art. 3 alin. 2 din OG 2/2001, calitatea de subiect activ al contravenției, referitor la susținerea petentei potrivit căreia la data săvârșirii contravenției nu mai era proprietarul autovehiculului, intimatul arătând că potrivit art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul 1501/2006, proprietarii de vehicule sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului în proprietatea altei persoane.
Intimatul a învederat, de asemenea, instanței că deși la dosar a fost depus un contract de leasing prin care autoturismul a fost dat în folosință altei persoane și ulterior transferat în proprietatea utilizatorului la data de 07.06.2013, acest aspect nu are relevanță, atâta timp cât, dacă autoturismul a fost predat cu orice titlu altei persoane, petenta are la dispoziție calea acțiunii în despăgubiri pentru eventuale pagube, raportat la dispozițiile HCL,l potrivit căreia sunt responsabili pentru parcarea fără drept proprietarii autovehiculelor.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Pe baza tuturor probelor administrate, pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1659 încheiat în data de 24.05.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 80 lei pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit. a din H.C.L. nr. 24/2013, privind reglementarea activității de control regimul în parcările publice cu plată, proprietatea Municipiului B. M., administrate de Serviciul Public Ambient U..
La descrierea faptei agentul constatator a menționat că la data de 04.03.2013, ora 10:28 petenta a săvârșit următoarele „conducătorul auto cu numărul de înmatriculare_ a parcat fără tichet sau abonament de parcare/cu tichet nemarcat, în parcarea publică cu plată „. . B. M.. Inștiințarea 3621.”
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal atacat instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia care să poată fi invocată și din oficiu.
Nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.6 din O.G. nr. 2/2001 invocată de petenta prin plângere, nu se sancționează cu nulitate absoluta a procesului-verbal, întrucât nulitățile absolute sunt expres prevăzute în actul normativ invocat, astfel ca sancțiunea care intervine pentru neindicarea reprezentantului legal al persoanei juridice nu poate fi decât nulitate relativa.
Retine instanța că, pentru a opera nulitatea relativă care să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție, trebuia ca petentei să-i fi fost cauzată o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, acesteia revenindu-i sarcina de a face dovada unei astfel de vătămării, ceea ce în speță petenta nu a făcut.
Cu privire la lipsa datelor de identificare a unui martor, instanța reține din analiza procesului verbal atacat, că agentul constatator a indicat în cuprinsul acestuia motivele pentru care a fost întocmit astfel, fiind menționat că la data întocmirii procesului verbal toți cei de față au refuzat să se implice, din acest motiv nu a avut pe cine trece martor.
În plus, nerespectarea prevederilor art.19 din O.G. nr. 2/2001, nu se sancționează cu nulitatea absolută a actului astfel întocmit, ci cu cea relativă, care poate opera numai în condițiile dovedirii unei vătămări, conform art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, aplicabil prin prisma art. 47 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce nu este cazul în prezenta plângere, lipsind dovada unei astfel de vătămări și ea neputând fi extrasă din împrejurări.
În consecință, procesul verbal atacat apare ca fiind legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma controlului efectuat pe teren, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, din această perspectivă și în baza art. 249 Cod procedură civilă, revenindu-i petentei obligația de a propune si solicita administrarea de probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, însă sub acest aspect instanța urmează să purceadă la analiză și din perspectiva respectării Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Potrivit art. 1 lit. a din H.C.L. nr. 24/2013, privind reglementarea activității de control regimul în parcările publice cu plată, proprietatea Municipiului B. M., administrate de Serviciul Public Ambient U. revine utilizatorilor parcărilor publice cu plată din M. B. M., persoane fizice și juridice, obligația de a parca vehicule/autovehicule numai în baza unui tichet/abonament/mesaj telefonic valabil pentru parcarea respectivă nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă, potrivit art. 3 din același act normativ.
Fapta mai sus enumerată constituie însă contravenție, potrivit dispozițiilor art. 3 din norma incriminatoare, doar în situația în care persoana depistată că a încălcat prevederile hotărârii de consiliu local, nu a achitat tariful majorat, în cuantum de 20 lei, instituit prin art. 2, în termen de 48 de la afișarea de către agentul constatator a înștiințării privind posibilitatea achitării acestuia, pe parbrizul autovehiculului.
Totodată la alin. 2 al articolului 2 din H.C.L. nr. 24/2013 s-a prevăzut în mod expres că în cazul în care nu se pot obține datele utilizatorului de la proprietarul/deținătorul legal, procesul verbal de contravenție va fi întocmit direct pe proprietarul/deținătorul legal al vehiculului/autovehiculului, fiind prevăzută astfel prin voința autorității publice locale obligația pentru agentul constatator de a solicita datele utilizatorului parcării publice de la proprietarul/deținătorul legal al autovehiculului parcat cu nerespectarea hotărârii mai sus menționate, doar în cazul imposibilității obținerii unor astfel de date privind utilizatorul procesul verbal de contravenție va fi întocmit direct pe proprietarul/deținătorul legal al vehiculului/autovehiculului.
În speță, intimatul nu a făcut dovada demersurilor efectuate pe lângă petentă în calitatea acesteia de proprietar/deținătorul legal al autovehiculului parcat cu nerespectarea dispozițiilor H.C.L. B. M. nr. 24/2013, deși în descrierea faptei se arată că autovehiculul a fost parcat de conducătorul auto al acestuia, în speță o persoană fizică, sau a imposibilității obținerii unor astfel de date, deși o atare sarcină îi revenea potrivit art. 2 alin 2 din hotărârea anterior menționată, motiv pentru care instanța reține că în mod greșit și cu nerespectarea respectivelor prevederi, procesul verbal a fost întocmit direct pe numele persoanei care figura în evidențe ca fiind cel pe care este înmatriculat autovehiculul parcat.
Pe de altă parte, instanța reține faptul că, așa cum este incriminată fapta contravențională reținută în sarcina petentei, aceasta există și poate fi sancționată ca atare numai în măsura în care persoana care parchează autoturismul fără a deține tichet sau abonament valabil nu se conformează mențiunilor din înștiințarea pentru plata taxei de penalizare conform cărora "din acest moment aveți posibilitatea în termen de 48 ore să achitați suma de 20 de lei fără penalizări, în cazul neachitării în termenul prevăzut mai sus urmând a se încheia proces verbal de contravenție"; din fotografiile depuse la dosarul cauzei rezultând doar că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ i s-a atașat la ștergător o hârtie dreptunghiulară de culoare albă, al cărei conținut nu este dovedit, precum nu s-a făcut dovada nici a comunicării efective către persoana care a parcat autoturismul arătat mai sus a respectivului document numit "înștiințare pentru plata taxei de penalizare", atâta timp cât legislația în vigoare nu reglementează ca modalitate de comunicare "atașarea la ștergător"; putându-se lua în calcul, de asemenea, posibilitatea ca respectivul document să nu fie găsit la ștergător de către persoana care a parcat autoturismul eventual neregulamentar; de asemenea, din fotografiile depuse la doar așa cum acestea au fost realizate, nu rezultă cu certitudine locul săvârșirii contravenției.
În raport de argumentele de fapt si de drept expuse anterior, ținând cont și de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constatând netemeinicia procesului verbal atacat, reieșită din faptul că petenta a fost în mod greșit sancționată pentru fapta imputată, instanța va admite plângerea contravențională dedusă judecății, și pe cale de consecință, va dispune anularea procesul verbal de contravenție atacat, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 80 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține însă că, în cauză, petenta nu a făcut dovada efectuării unor asemenea cheltuieli, astfel că urmează a respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. cu sediul în București, sector 1, .-25, ._, J40/_/1999, în contradictoriu cu intimatul M. B. M., prin DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ B. M., cu sediul în B. M., ., jud. Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1659 încheiat în data de 24.05.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului.
Dispune anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției 1659 încheiat în data de 24.05.2013.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria B. M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. P. A. S. P.
Red. C.C.P./dact. A.S.P.
4 ex./24.04.2014
Dosar_
HOT:
16.12.2013
Admite plângerea formulată de petenta S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. cu sediul în București, sector 1, .-25, ._, J40/_/1999, în contradictoriu cu intimatul M. B. M., prin DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ B. M., cu sediul în B. M., ., jud. Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1659 încheiat în data de 24.05.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului.
Dispune anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției 1659 încheiat în data de 24.05.2013.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria B. M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9053/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3758/2013. Judecătoria... → |
|---|
