Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 9372/182/2013
ROMÂNIA Cod operator - 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol este judecarea plângerii la contravenție formulate de petentul G. B. D. în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, împotriva Procesului-verbal de contravenție . nr._ din 30.07.2013.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 18 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în vederea deliberării, în temeiul art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 noiembrie 2013.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în dosarul nr._, G. B. D. în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună, în principal, anularea Procesului-verbal de contravenție . nr._ din 09.05.2013 și a sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 160 lei, și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale aplicate, cu cea a avertismentului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că prin actul contestat a fost amendat cu suma de 160 lei, pentru faptul că la data de 30.07.2012, orele 1450, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în localitatea Baia M., pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni.
Menționează faptul că, la data de 30.07.2013, a fost oprit pe . M. de către agentul constatator A. Darius, acesta aducându-i la cunoștință că nu a acordat traversarea la trecerea de pietoni.
Susține că la momentul când a ajuns la trecerea de pietoni din parcare, i-a ieșit un autoturism în față și a fost în imposibilitate de a vedea trecerea de pietoni, însă când a trecut pe trecerea de pietoni cu autoturismul, nu se afla nici un pieton angajat în traversare.
Petentul a solicitat anularea procesului verbal pe considerentul că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii la contravenție, ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției, ca fiind legal și temeinic.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, pentru aceea că la data de 30.07.2013, ora 14,47, în calitate de conducător auto a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe . Baia M., iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare pe sensul său de mers, contravenția fiind înregistrată de aparatul video radar verificat și omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române cu nr. de înmatriculare MAI_, pe caseta T 499 .
Cu privire la legalitatea și temeinicia actului de constatare, intimatul a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate și menținerea Procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 30.07.2013, ca fiind legal și temeinic.
Apreciază că fapta petentului a fost încadrată juridic în mod corect la art. 135 lit. h) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, iar sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei, a fost în mod corect individualizată, a cărei menține o solicită, având în vedere evoluția negativă a dinamicii accidentelor rutiere din ultima perioadă de timp în județul Maramureș, cu creșteri alarmante a numărului de accidente cu victime, urmare a nerespectării dispozițiilor legale cu privire la acordarea priorității pietonilor prin locurile marcate și semnalizate.
Învederează instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege Ia întocmirea actelor de constatare a contravenției conform art. 16 si următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Susține că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la situația de fapt și de drept reținută în cuprinsul său, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare, în condițiile art. 1169-1170 din Codul civil, de către petent, aceste contravenții fiind constatate în mod direct de către organul constatator.
Din analiza art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, privind regimul juridic al contravențiilor, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută ne este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare. - Cauza Salabiaku c. Franței din 07.10.1988 -.
Forța probantă a proceselor verbale de constatare a contravențiilor este lăsată Ia latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanțele de judecată învestite cu soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de constatare a contravențiilor au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. - Cauza Bosoni c. Franței din 07.09.1999 -
Dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare și ale Regulamentului pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar nerespectarea regulilor impuse de aceste acte normative au implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instruirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală.
În temeiul art. 36 alin. (2) din O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, privind regimul juridic al contravențiilor, care prevede: în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, solicită ca în cazul în care plângerea formulată de către petent va fi respinsă, să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 196 alin. (1), art. 205-206, art. 249, art. 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri. La dosar a fost depusă înregistrarea video a faptei pe suport dvd.
Analizând actele și probele de la dosar, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat în data de 30.07.2013 de agentul din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 135/h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, dispunându-se totodată aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice.
Agentul din cadrul intimatului a reținut că petentul a condus autovehiculul înmatriculat sub nr._, în localitatea Baia-M., ora 14:47 pe . a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii prin loc permis și semnalizat corespunzător pe sensul său de mers. S-a mentinonat că fapta a fost înregistrată video.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr.2/2001 și ale art. 105 din O.U.G. nr.195/2002, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit art. 135/h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii, pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Petentul a refuzat semnarea procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia „acuzației” aduse petentului prin procesul verbal, instanța constată că fapta reținută în sarcina sa există și prezintă elementele constitutive din actul normativ de incriminare, în cauză nefăcându-se dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Potrivit cauzei M. H. împotriva României (Decizia dată cererii 7034/07 și altor 16 cereri), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut faptul că, sancțiunile prevăzute de Codul rutier roman au un caracter preventiv, punitiv și disuasiv, astfel că garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală, printre care se numără și dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile procedurilor referitoare la contestarea procesului verbal ce au atras sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare sau suspendarea dreptului de a conduce. Aceasta însă nu împiedică statele membre să recunoască existența unei prezumții de legalitate și temeinicie a proceselor verbale, fără de care ar fi imposibilă pedepsirea încălcării legislației rutiere.
Ca atare, instanța trebuie să verifice în contextul răsturnării sarcinii probei, dacă I. a făcut dovada acuzației aduse petentului. Astfel cum s-a arătat mai sus, agentul constatator a respectat prevederile legale în materie iar fapta a fost înregistrată cu mijloace tehnice verificate metrologic, astfel, că toate garanțiile prevăzute de lege în materie au fost respetate. Din înregistrarea video a faptei a rezultat că autoturismul condus de petent, înmatriculat sub nr._ NU a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare (momentul 14:47:34). Așadar, agentul constatator nu a interpretat eronat conduita petentuluii în trafic, iar acesta din urmă a încălcat prevederile art. 135/h din HG 1391/2006, sancționarea sa fiind justificată.
În acest context, constatând că din probațiunea ce a stat la baza întocmirii procesului verbal, a rezultat că petentul se face vinovat de încălcarea dispozițiilor din codul rutier, instanta constată că motivele de nulitate invocate, sunt neîntemeiate, impunându-se a se constata că fapta contravențională reținută în sarcina petentului există.
Instanța constată că apărările formulate de către petent, potrivit cărora nu a putut vedea trecerea de pietoni din cauza unui alt autoturism, nu sunt confirmate de înregistrarea video a faptei, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea unuei cauze exoneratoare de răspundere contravențională-conform art. 11 din OG 2/2001.
Din perspectiva individualizării sancțiunilor, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că, că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu pericolul social al faptelor, iar petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări care să atragă diminuarea pericolului social al faptei.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională conform dispozitivului hotărârii.
Raportat la împrejurarea că dispozițiile art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 privind cheltuielile judiciare datorate în situația respingerii plângerii contravenționale, au fost abrogate prin OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instanța va respinge solicitarea intimatului I. Maramureș de obligare a petentului la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea formulată de petentul G. B.-D., cu domiciliul procesual ales în municipiul Baia M., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în municipiul Baia M., .. 37, județul Maramureș, având ca obiect plângere contravențională.
Respinge cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu drept de cerere de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Baia M..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. M. M. M.
red. I.-C.M./tehn. M.M.
4 ex./22.08.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3133/2013. Judecătoria BAIA... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2013.... → |
|---|
