Plângere contravenţională. Sentința nr. 3505/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3505/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 10099/182/2012
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA B. M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3505/2013
Ședința publică din 29 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. Ș.
Grefier M. L. O.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta U. I. G. în contradictoriu cu intimatul M. B. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, împotriva procesului verbal de contravenție . nr.1310/30.07.2012.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013,fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,parte integrantă din prezenta,când instanța,în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea pentru 22.03.2013 iar apoi pentru data de 29.03.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 17.08.2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr._, petenta U. I. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. B. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr.1310/30.07.2012.
În motivare, petenta a arătat că există o stare asimilată celei de caz fortuit în conformitate cu art.11 alin.1 din OG 2/2001.
Arată că a staționat voluntar în fața domiciliului pentru a duce în casă cumpărăturile, deoarece nu poate intra în propria curte, bordura trotuarului având o înălțime de aproximativ de 30 de cm, iar garda mașinii de la sol de 20 cm, fiindu-i imposibil să intre în curte. Administratorul drumului cu executanții de la Primăria B. M. nu i-au făcut rampa de acces, cum era inițial amenajată, ci au pus borduri, blocându-i accesul în curtea casei. Executantul a refuzat să modifice bordura astfel că petenta nu poate opri, staționa sau parca la domiciliul său, iar cel mai apropiat loc de parcare este la aproximativ 350 m.
Arată că art. 142. lit. f din Regulamentul din OUG 195/2002 prevede interzicerea opririi voluntare în intersecții precum și zona de preselecție la o distanța mai mică de 25 de m de colțul intersecției, ori aceasta a staționat la o distanță de aproximativ 150 de m față de intersecție. Petenta mai arată că nu a obstrucționat circulația celorlalte autovehicule.
În drept, invocă disp. Art.11 alin.1 și 5 din OG 2/2001, art.3 alin.1 și 2, art.142, lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art.15 lit. i din Legea nr.146/1997.
La data de 23.10.2012, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul arată că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în temeiul art.167 alin. 1 lit.d și art. 99 alin. 1 pct. 3 din OUG nr.195/2002 pentru că a oprit voluntar auto Renault de culoare galbenă pe banda de protecție de pe . intersecției semaforizate cu .> Intimatul arată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Arată că procesul-verbal a fost în mod temeinic întocmit, iar sancțiunea amenzii a fost corect individualizată.
În drept, a invocat OUG nr.195/2002 și Ordonanța 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La data de 31.01.2013, petenta a depus răspuns la întâmpinare și înscrisuri (f.20-22).
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr. 1310/30.07.2012 petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 140 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 142 lit.f din ROUG 195/2002, reținându-se că în data de 30.07.2012, ora 20:19, a oprit voluntar auto marca Peugeot de culoare galbenă cu nr. de înmatriculare_ pe banda de preselecție pe . intersecției semaforizate cu . celorlalte autovehicule care circulau regulamentar.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității, instanța constată că acesta respectă dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât acesta conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar petenta nu a invocat motive de nulitate relativă.
Instanța reține că în cauză nu sunt întrunite condițiile cazului fortuit prevăzut de art. 11 din OG 2/2001, astfel încât caracterul contravențional al faptei nu este înlăturat. Petenta nu a făcut dovada unei împrejurări de fapt imprevizibile si de neînlăturat care împiedică, în mod obiectiv si fără nicio culpă, respectarea normelor legale incidente în speță și care să justifice exonerarea de răspundere.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție relativă însă, care poate fi răsturnată prin proba contrară.
În același sens, instanța are în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contraventională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
În cauză, se constată că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Instanța reține că petenta a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni. Mai mult, din planșa foto depusă la fila 17 din dosar, rezultă că starea de fapt redată în actul constatator corespunde realității.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei prin procesul-verbal contestat, instanța reține că potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sanctiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Pe de altă parte, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită aceasta. Astfel cum rezultă din schița depusă de petentă la dosar (f.23), petenta este proprietara imobilului în fața căruia a fost parcat autoturismul. Totodată, conform planșei foto (f.17) se constată că, circulația autovehiculelor putea fi efectuată pe lângă autoturismul parcat. Având în vedere și faptul că nu s-a făcut dovada că petenta a săvârșit și alte abateri de acest gen, instanta apreciază că în cauză se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, această sancțiune fiind suficientă și aptă să prevină, în viitor, săvârșirea unor noi fapte contravenționale de către petentă.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertismentului, atrăgându-i atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea formulată de petenta U. I. G., cu domiciliul în B. M., ., jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul M. B. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în B. M., ., jud. Maramureș.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr. 1310/30.07.2012, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D. Ș. M. L. O.
Red. / D.Ș.dact. / L.O. 4 ex / 07.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3339/2013. Judecătoria... → |
|---|
