Plângere contravenţională. Sentința nr. 5779/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5779/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 7681/182/2012
ROMÂNIA Cod operator 4123 TRIBUNALUL MARAMUREȘ Secția civilă JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5779
Ședința publică din 22 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ș.
Grefier: M. T.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul ȘIMON R., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 16.06.2012 și în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterile cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din 15 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în data de 25 iunie 2012, sub dosar nr._, petentul, Șimon R., a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, anularea procesului verbal . nr._ din data de 16.06.2012, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii, în cuantum de 300 lei, cu cea a avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii sale, petentul a arătat că fapta reținută în sarcina sa nu există, iar martorul semnatar al procesului verbal nu a fost de față.
În data de 15.06.2012, ora 2250, s-a reținut în procesul verbal că a fost prezent în Baia M., pe . imobilului cu nr. 7 și că a tulburat liniștea publică, întrucât a consumat băuturi alcoolice. Arată că a ajuns în locul indicat cu aproximativ zece minute înainte de sosirea echipajului de poliție. Acolo erau două persoane pe care le-a salutat și a stat puțin de vorbă cu ele. Polițiștii au spus că a fost făcută o sesizare privind tulburarea liniștii publice și, cu toate că el le-a spus că nu a făcut gălăgie, l-au întrebat dacă semnează procesul verbal, care nu era încă întocmit. La refuzul său, polițiștii au plecat, notând într-un carnețel numele lui. Arată că la fața locului nu se afla numitul C. R., martorul semnatar al procesului verbal.
În probațiune depune înscrisuri.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 25 și 23 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru aceea că la data de 15 iunie 2012, ora 2250, aflându-se pe . localitatea Baia M., în dreptul imobilului nr. 7, a deranjat prin strigăte și larmă liniștea locuitorilor. Petentul a fost surprins de către agentul constatator consumând băuturi alcoolice în loc public, respectiv bere.
Cu privire la legalitatea și temeinicia actului de constatare, solicită a se dispune respingerea ca nefondată a plângerii formulate, și să fie menținut ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 15.06.2012.
Faptele petentului au fost încadrate juridic în mod corect la art. 3 pct. 25 și 23 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar sancțiunea amenzii, în cuantum de 200 lei, pentru prima faptă contravențională și a amenzii în cuantum de 100 lei pentru a doua faptă contravențională au fost în mod corect individualizate și solicită a fi menținute.
Procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său și se bucurâ de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare, în condițiile art. 1169 – 1170 Cod civil.
Procesul verbal de constatare a contravenției atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege la întocmirea actelor de constatare a contravenției conform art. 16 și următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema, în sensul că organul administrativ ar avea obligația ca, pe lângă constatările personale, să prezinte în instanță și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate, dimpotrivă, Curtea a considerat benefic pentru degrevarea instanțelor de judecată procedeul utilizat de statele membre de a dezincrimina anumite fapte așa cum s-a pronunțat și în cauza Ozturk vs Germania .
Consideră că prezumția de nevinovăție ar fi încălcată numai dacă judecătorul investit cu soluționarea plângerii formulate împotriva unui act de constatare și sancționare, ar fi privat de o veritabilă putere de apreciere asupra fondului, prin instituirea unei prezumții de legalitate absolută a actului administrativ, așa cum Curtea a apreciat în cauza Salabiaku vs Franța .
În drept, invocă prev. art. 115 și urm. din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune depune înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției P.A., nr._, întocmit în data de 16 iunie 2012, de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 300 lei, pentru prima faptă imputată fiindu-i aplicată amendă în cuantum de 200 lei, iar pentru a doua faptă reținută în sarcina sa, amendă în cuantum de 100 lei.
Pentru a se aplica aceste sancțiuni, s-a reținut că au fost încălcate de petent dispozițiile art.. 3 pct. 25 cele ale art.3 pct.23 din Legea nr. 61/1991, prima faptă reținută în sarcina acestuia fiind aceea că a tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă iar cea de-a doua că a consumat bere la pet de 2 litri.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, prima fapta fiind constatată de acesta cu ajutorul înregistrării aparatului video radar iar a doua în mod direct.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să purceadă la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate în mod nemijlocit de agentul constatator, aspect reiterat de intimat prin întâmpinare, astfel încât se pune problema incidenței prezumției relative de veridicitate a procesului verbal în baza constatării directe a faptei de către agentul constatator, însă, în cauză, petentul a refuzat semnarea procesului verbal astfel cum a fost întocmit de agentul constatator, iar prin motivarea plângerii a contestat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Instanța constată că, în speța, intimatul nu a produs o altă probă privind comiterea faptei imputate de către petent, martorul C. R., semnatar al procesului verbal, audiat în mod nemijlocit de instanță, arătând că nu a semnat procesul verbal prezentat de instanță și de asemenea că nu a asistat când vreo persoană săvârșea fapte de natura celor menționate în cuprinsul procesului verbal, și aduse la cunoștință de instanță.
Cu privire la cel de-al doilea martor propus de intimat, F. M., instanța a constatat în baza dispozițiilor art. 188 alin.3 Cod proc. civ. imposibilitatea audierii acestuia după mai multe termene acordate în cauză în vederea audierii acestuia.
Având în vedere cele mai sus menționate, și probatoriul administrat în cauză, reținând din evaluarea judiciară a acestuia, că instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă, privind faptele reținute în sarcina petentului, în lipsa vinovăției neexistând contravenție și ca atare nefiind posibilă aplicarea unei sancțiuni, instanța, în baza dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, urmează să admită plângerea contravențională formulată, găsind întemeiată argumentația adusă de petent și, în consecință, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..A., nr._, întocmit în data de 16 iunie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea formulată de petentul S. R., cu domiciliul în Baia M., ..39/40, județul Maramureș în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în localitatea Baia M., ..37, județul Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..A., nr._, întocmit în data de 16 iunie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Dispune anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..A., nr._, întocmit în data de 16 iunie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 mai 2013.
Președinte, Grefier,
D. Ș. M. T.
Red. D.Ș.
Dact. M.T.
5 ex./22 Iunie 2013
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 15-10-2013,... → |
|---|
