Plângere contravenţională. Sentința nr. 690/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 690/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 8340/182/2012
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 690
Ședința publică din 25 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. Ș.
Grefier L. O.
Pe rol este soluționarea cauzei privind pe petentul N. Ș. C. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/29.06.2012.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 11 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, în vederea deliberării, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 18 ianuarie 2013, iar apoi pentru astăzi, 25 ianuarie 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 9 iulie 2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr._, petentul N. Ș. C. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit în data de 29.06.2012 și în subsidiar, menținerea procesului - verbal și a sancțiunii principale a amenzii contravenționale, însă cu revocarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehiculul pentru o perioadă de 90 de zile.
În motivare, petentul arată că nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, semnând doar de primire procesul - verbal, nefiind de acord cu conținutul acestuia.
Prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală).
În lumina jurisprudenței CEDO (cauza A. c. României Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Kaubec c. Slovaciei) acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO.
În acest sens, procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu poate face dovada deplină prin el însuși a existenței faptei a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces - verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Arată că beneficiază de prezumția de nevinovăție, petentul nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatei iar orice îndoială profită petentului potrivit principiului „in dubio pro reo".
Precizează că petentul a fost surprins de aparatul radar aflat în regim staționar, circulând cu o viteză de 103km/h, viteză pentru care eroarea tolerată a cinemometrelor este de ±3% reprezentând 3,09 km/h, rezultă în mod fără echivoc faptul că nu se poate stabili cu exactitate dacă viteza maximă admisă a fost depășită cu mai mult de 50 km/h (103 km/h - 3,09 km/h = 99,91 km/h).
În subsidiar, arată că instanța poate cenzura sancțiunile complementare aplicate de către agenții constatatori, în cazul în care aceștia nu au ținut cont la aplicarea sancțiunilor de circumstanțele reale ale faptei respectiv circumstanțele personale ale contravenientului.
În ceea ce privește împrejurările în care a fost săvârșită fapta, arată faptul că petentul a fost surprins de aparatul cinemometru la ieșirea din localitate, într-o zonă în care nu existau treceri de pieton, iar traficul la ora săvârșirii a fost extrem de redus.
În ceea ce privește urmarea produsă, evidențiază faptul că petentul prin fapta reținută în sarcina sa nu a adus niciun prejudiciu statului și nici altor persoane fizice sau juridice.
În drept, își întemeiază prezenta plângere pe prevederile art. 31 alin. 1 din O.G.nr. 2/2001.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f.8-9).
La data de 12.10.2012, intimatul a depus întâmpinare, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea plângerii formulate, ca nefondată.
În motivare, arată că fapta petentului a fost încadrată juridic în mod corect la art. 48 din OUG 195/2002, iar sancțiunea amenzii în cuantum de 630 lei a fost în mod corect individualizată.
În ceea ce privește susținerile petentului din plângerea formulată cu privire la toleranța aparatului video radar, consideră că este nefondată raportat la răspunsul Biroului de Metrologie.
Procesul verbal de constatare a contravenției atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege la întocmirea actelor de constatare a contravenției conform art.16 și următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Arată că procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la situația de fapt și de drept reținută în cuprinsul său, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poale fi combătută prin administrarea probei contrare, în condițiile art. 1169-1170 Cod Civil, de către petent, aceste contravenții fiind constatate în mod direct de către organul constatator.
În drept, invocă prevederile art. 115 și urm. din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune, a depus procesul-verbal în original, CD (f.17), atestat operator radar (f.18), buletin de verificare metrologică (f.19), certificat aprobare de model (f.20), adresă INM (f.21)
La data de 12.10.2012, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din plângere.
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/29.06.2012 petentului i s-a aplicat o sanctiune de 9 puncte amendă, în cuantum de 630 lei, precum și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, pentru încălcarea dispozitiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, retinându-se că la data de 29.06.2012, ora 16:55, în Seini, a condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare MM_ cu viteza de 103 km/h (+53), fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto_, pe HD XNA2.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal sub aspectul legalității, instanta constată că acesta respectă dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât acesta contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator, fiind totodată semnat și de către petent fără obiecțiuni.
Potrivit art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte amenda), precum și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cauza de față, din înregistrarea-video depusă la dosar de către intimat (CD atașat dosarului la fila 17), rezultă că aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contraventie contestat corespund realității, petentul rulând cu autoturismul având numărul de înmatriculare MM_, în jurul orei 16:55, cu viteza de 103 km/h prin localitate.
Instanta constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului petentului este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică nr._/26.04.2012 (f. 19). De asemenea, Biroul Român de Metrologie Legală a emis și un certificat aprobare de model aparat radar (f.20). Privitor la utilizarea acestui aparat de control, se remarcă faptul că agentul constatator este autorizat de către intimat să-l folosească conform atestatului eliberat în acest sens (f.18).
Din răspunsul furnizat de Biroul Român de Metrologie Legală (f.21), rezultă că pentru cinemometrele care lucrează în regim stationar eroarea tolerata este de +/- 3 % pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. De asemenea, această eroare se ia in calcul la verificarea metrologică a aparatului radar, astfel încât după această verificare masurătorile sunt legale si asupra lor nu se poate interveni, așadar nu se adaugă si nu se scade nicio eroare. Prin urmare, instanța va înlătura susținerile petentului privind eroarea aparatului radar ca neîntemeiate.
Instanta retine că art. 6 CEDO, invocat de către petent în cuprinsul plângerii, nu conferă impunitate contravenientilor, ci garantii ale unui proces echitabil. Astfel, în cauza de față, întreg probatoriul administrat confirmă săvârsirea contraventiei de către petent, « prezumtia de nevinovatie » invocată de petent fiind răsturnată prin probele administrate. Petentului i-a fost oferită posibilitatea de a-si sustine cauza si de a solicita probe, astfel încât acesta a beneficiat de toate garantiile unui proces echitabil. Ca atare, nu se poate retine incalcarea art. 6 CEDO, petentul avand posibilitatea dovedirii situatiei de fapt contrare celei care rezultă din înscrisurile de la dosar.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal, instanța apreciază că acestea sunt legale si proportionale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectând prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege, iar sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile este prevăzută de textul normativ incident în spetă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanta apreciază că procesul-verbal de contraventie a fost în mod legal si temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petent urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul N. Ș. C., cu domiciliul procesual ales în Satu M., .. 20, birou 4, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M., .. 37, jud. Maramureș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.06.2012 întocmit de către intimat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. Ș. M. L. O.
Red. / D.Ș.dact. / L.O. 4 ex / 19.03.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BAIA MARE | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
