Pretenţii. Sentința nr. 3184/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3184/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 11935/182/2010
ROMÂNIA cod operator - 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3184
Ședința publică din 21 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. R. A.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanta M. C. C. (fostă S.) în contradictoriu cu pârâții S. G. I. și S. S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 7 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, în vederea deliberării, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 14 martie 2013 și pentru astăzi, 21 martie 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. la data de 15.07.2010, ulterior disjunsă la data de 21.10.2013 și înregistrată sub dosar nr._ al Judecătoriei Baia M., reclamanta M. C. C. (fostă S.) în contradictoriu cu pârâții S. G. I. și S. S. a solicitat să se constate că reclamanta are un drept de creanță în sumă de 18.000 lei, reprezentând îmbunătățirile constructive și sporul de valoare adus apartamentului proprietatea pârâților; să se constate că reclamanta are un drept de retenție asupra imobilului situat în Baia M., ., nr. 9/9, până la achitarea integrală a sumei pretinse cu titlu de drept de creanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că sub durata căsătoriei la imobilul proprietatea pârâților s-au efectuat modificări constructive și lucrări de amenajare, constând în: instalație electrică, instalație de încălzire, instalații sanitare, înlocuirea tâmplăriei cu geamuri termopan; montat gresie, faianță în bucătărie, hol, baie; înlocuit uși cu uși din lemn de stejar; montat parchet multistratificat; lucrări de închidere și amenajare a balconului; montat tavane din rigips, zugrăvit apartament.
S-a arătat că toate aceste lucrări s-au făcut cu contribuția nemijlocită a reclamantei, situație în care neacordarea acestei sume ar duce la îmbogățirea fără just temei a proprietarilor apartamentului.
În sensul celor arătate mai sus, reclamanta a solicitat constatarea unui drept de retenție, ca mijloc specific de garantare a obligației pe care o au proprietarii apartamentului.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1196 Cod procedură civilă, art. 997 și următoarele Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată și inadmisibilă a cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâții au arătat că într-adevăr corespunde realității că reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul S. G. I., sentința de desfacere a căsătoriei rămânând definitivă și irevocabilă la data de 20.08.2010, prin decizia de respingere a apelului dată de Tribunalul Maramureș. Foștii soți, sub durata căsătoriei, în cei 17 ani de conviețuire, au efectuat lucrări de amenajare la imobilul care constituia domiciliul comun, dar acesta nu a înregistrat un spor de valoare prin aceste lucrări, ele fiind impuse de uzura normală a bunului, determinată de folosința în comun a acestuia.
Aceste lucrări au fost suportate în proporție covârșitoare de către pârâtul S. G. I., care a muncit în Anglia, de unde a trimis reclamantei, constant, sume considerabile de bani. Acesta a contractat un credit împovărător în Anglia, a cărui rate le-a plătit exclusiv și le plătește și în prezent. Urmare a acestui împrumut, pârâtul a trimis reclamantei, în anul 2008 suma de 8.000 de lire sterline. Așadar, amenajările care s-au făcut, s-au datorat contribuției majoritare a pârâtului, reclamanta neavând loc de muncă sau având un salariu modest.
Arată că prin cererea adresată instanței, reclamanta a cerut să se constate că are un drept de creanță în valoare de 18.000 lei asupra bunului comun, reprezentat de sporul de valoare adus apartamentului proprietatea pârâților, fără a face vreo referire în motivarea cererii dacă a folosit pentru comunitate sume proprii, pentru a putea cere constatarea unui drept de creanță asupra comunității de bunuri, motiv pentru care apreciază ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
În drept, pârâții au invocat art. 115 și următoarele cod procedură civilă, art. 274, art. 673 indice 5 Cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 13.10.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat instanței să constate că are un drept de creanță de aproximativ 18.000 lei, reprezentând cota de ½ parte din valoarea îmbunătățirilor constructive și sporului de valoare adus apartamentului proprietatea reclamanților situat în Baia M., ., nr. 9/9, înscris în C.F._ Baia M. nr. top. 4257/13, 4258/4 și 4256/9 și să dispună achitarea integrală a acestei sume de către pârâți.
În ședința publică din data de 10.11.2011, pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat instanței să dispună respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei și cerere reconvențională, prin care au solicitat instanței să constate că au un drept de creanță în cuantum de 5.100 lei, reprezentând contravaloarea taxelor și cheltuielilor curente, aferente apartamentului din Baia M., . nr. 9/9, taxe neachitate de reclamantă pe perioada iulie 2008 – mai 2011.
Sub aspectul întâmpinării, pârâții au arătat că natura relațiilor de rudenie dintre părți este cunoscută, pârâtul fiind fostul soț al reclamantei, acesta fiind plecat în Anglia încă din anii 1997-1998. Pe toată perioada muncii sale în Anglia, unde lucrează și în prezent a trimis sume considerabile de bani familiei sale, fiind cel care a plătit, în cea mai mare măsură și cheltuielile făcute cu amenajarea apartamentului. Aceste „lucrări constructive” au fost impuse de uzura normală a bunului, determinată de folosința în comun a acestuia, de către reclamantă și pârâtă, contribuția minimă a reclamantei fiind absorbită în folosința imobilului în perioada 1993-2011, motive pentru care apreciază că se impune respingerea acțiunii ca nefondată.
Sub aspect reconvențional, pârâții apreciază că cererea lor este admisibilă raportat la faptul că după intentarea procesului de divorț (în aceeași postură de reclamantă) reclamanta din prezenta cauză a refuzat să mai participe la cheltuielile curente, deși a locuit neîntrerupt în perioada 1993-2011 în imobil. Pârâții apreciază că acest comportament constituie un fapt juridic ilicit, astfel cum prevede art. 1349 Cod civil: „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale celorlalte persoane”, acestea fiind dispozițiile legale pe care își întemeiază cererea. Modalitatea de apreciere a cuantumul creanței a fost următoarea: o valoare medie de 300 lei lunar (reprezentând taxe comunale, RDS, gaz, curent, impozit pe apartament) x 34 luni = 10.500 lei: 2 = 5.100 lei.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 115, art. 132 Cod procedură civilă, art. 1349 și următoarele Cod civil.
Pentru soluționarea cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții civile.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr_ din data de 07 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr_, definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr 130/A din 24 iunie 2010, a fost desfăcută căsătoria încheiată la data de 06.11.1993 între reclamantă și pârâtul S. G. I.. Domiciliul comun al celor doi soți a fost în imobilul situat Baia M., . 9/9, județul Maramureș, proprietate pe cote părți a pârâților S. G. I. și S. S..
Din probele administrate – proba testimonială și înscrisuri – rezultă că în perioada căsătoriei soții S. prin contribuția comună au efectuat lucrări/îmbunătățiri la apartament. Ambii soți au muncit în străinătate, pârâtul S. o perioadă îndelungată, timp în care a trimis reclamantei sume de bani (f. 13 – 47). Și reclamanta a muncit o perioadă de timp în străinătate. Martorii audiați au declarat că din banii trimiși de reclamantă au fost efectuate îmbunătățirile la apartamentul din . cea care s-a implicat efectiv în organizarea lucrărilor de amenajare a apartamentului. Martora Corjeuțean Maia a declarat că din banii trimiși de reclamantă din străinătate s-au efectuat următoarele îmbunătățiri: s-a montat gresie, faianță, parchet, au fost înlocuite ușile și geamurile, a fost montat tavan fals, a fost înlocuită mobila în tot apartamentul, au fost schimbate instalația sanitară și instalația electrică, s-a montat instalația de încălzire (f. 70). Martorul Noțigan A. a declarat de asemenea, că din contribuția comună a celor doi soți au fost realizate toate îmbunătățirile la apartament, acesta fiind complet modernizat și amenajat (f. 83 – 84). Efectuarea lucrărilor la apartament este confirmată și prin declarația martorului Noțigan I. V. (f. 95 -96).
Pârâta S. S. a recunoscut în interogatoriul luat că s-au efectuat îmbunătățiri la apartament în perioada căsătoriei părților (f. 94).
Reclamanta în răspunsurile la interogatoriu a arătat că ambii soți au muncit împreună în Anglia, pârâtul realizând un venit lunar mai mare decât reclamanta cu 200 € (f. 92).
Rezultă din probele administrate că ambii soți au obținut venituri în perioada căsătoriei și au contribuit la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire la apartament. Ambii soți au contribuit financiar, iar reclamanta s-a implicat și în organizarea și supravegherea activităților prestate de echipele de muncitori. Nu s-a contestat că soții au avut o contribuție comună și egală la realizarea îmbunătățirilor efectuate în timpul căsătoriei, nefiind răsturnată prezumția de participare egală de 50% a fiecărui soț.
Noțiunea de bunuri dobândite în timpul căsătoriei desemnează atât lucrurile – obiect de drepturi și obligații patrimoniale, cât și drepturile patrimoniale și acțiunile privind lucrurile și drepturile patrimoniale, drepturi patrimoniale fiind și dreptul de creanță.
Prin urmare, dreptul de creanță fiind un bun dobândit în timpul căsătoriei, reclamanta este îndreptățită la jumătate din valoarea investițiilor efectuate la apartament.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză îmbunătățirile efectuate la apartament, luând în considerare și uzura, au o valoare de_ lei. Expertul a arătat că lucrările efectuate au fost lucrări necesare, bunul neînregistrând un sport de valoare cu aceste îmbunătățiri.
În temeiul art 30 alin 1 și 3 cod familiei se va constata că reclamanta are un drept de creanță de ½ parte din valoarea îmbunătățirilor de_ lei, respectiv este îndreptățită la suma de 8490 lei.
Cererea privind dreptul de retenție. În temeiul dreptului de retenție cel ce deține un bun mobil sau imobil al altei persoane și este obligat să restituie acel bun, are dreptul să rețină lucrul respectiv până ce creditorul titular al bunului achită sumele pe care detentorul le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea și îmbunătățirile acelui bun. Raportat la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea invoca un drept de retenție astfel cum au fost prezentate anterior, se constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, reclamanta nu este deținător al apartamentului, astfel încât cererea formulată va fi respinsă.
Cererea reconvențională. Reclamanții reconvenționali au solicitat să se constate că au împotriva reclamantei pârâte reconvențional un drept de creanță în sumă de 5100 lei reprezentând contravaloarea taxelor și cheltuielilor curente aferente apartamentului din . pentru perioada iulie 2008 – mai 2011.
Reclamanții reconvențional au indicat o valoare medie lunară a acestor cheltuieli, valoare ce nu a fost contestată de reclamanta pârâtă reconvențional (f. 101).
Pârâta reconvențional în răspunsul la întrebarea nr 11 din interogatoriu a recunoscut că nu a mai contribuit în ultimul an la plata cheltuielilor și utilităților la apartament, fiind evacuată din apartament din luna mai 2011 (f. 92). Martora Corjeuțean Maia a declarat că pârâta are datorii la toți vecinii întrucât de doi ani, de când părțile sunt în proces, reclamanta nu a mai plătit cheltuielile de întreținere, cheltuieli care anterior erau achitate de reclamantă.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 28 iunie 2011 de executor judecătoresc S. A., reclamanta nu s-a opus evacuării din apartamentul de pe . sentinței civile nr 4758/18.05.2011 a Judecătoriei Baia M., solicitând un termen de 5 zile pentru a se muta (f. 168). Prin urmare, reclamanta pârâtă reconvențional a locuit în apartamentul de pe . data de 05 iulie 2011.
Reclamanta pârâtă reconvențional datorează cota parte din sumele achitate cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru apartamentul în care a locuit, aceasta folosind și beneficiind de serviciile achitate cu titlu de taxe și cheltuieli de întreținere. Prin urmare, pentru perioada mai 2009 – mai 2011 reclamanta pârâtă reconvențional va fi obligată să plătească reclamanților reconvențional suma de 3750 lei. La stabilirea perioadei s-a avut în vedere declarația martorei Corjeuțean Maia care a declarat că de doi ani reclamanta nu a mai contribuit la cheltuielile de întreținere, și în raport de data declarației martorei, 12 mai 2011, s-a stabilit și perioada pentru care reclamanta nu a mai contribuit la cheltuieli, declarațiile reclamantei și ale pârâtei S. S. cuprinse în interogatoriu cu privire la plata cheltuielilor de întreținere fiind apreciate ca subiective.
Pentru cheltuielile de întreținere solicitate pentru perioada iulie 2008 – octombrie 2008 în sumă de 600 lei, în temeiul art 3 și art 7 din Decret 167/1958, va fi admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, la data formulării cererii reconvenționale, 10.11.2011, fiind împlinit termenul de 3 ani în care reclamanții reconvențional puteau obține obligarea reclamantei la plata sumei de 600 lei.
Pentru suma de 900 lei reprezentând taxe și cheltuieli de întreținere pentru perioada noiembrie 2008 – aprilie 2009 cererea va fi respinsă ca neîntemeiată motivat de faptul că nu s-a făcut dovada de către reclamanții reconvenționali că în această perioadă pârâta reconvențional nu a contribuit la cheltuielile de întreținere. Dimpotrivă, așa cum s-a arătat anterior, aceasta până în luna mai 2009 a achitat cheltuielile de întreținere și taxele pentru apartament, acestea din urmă datorate în principal de proprietarul bunului.
Părțile au făcut dovada cheltuielilor de judecată astfel: reclamanta suma de 500 lei cu titlu onorariu expert (f. 123), pârâții pentru suma de 463 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f. 109). Reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1191 lei și a onorariului expert în sumă de 500 lei.
În temeiul art 276 cod procedură civilă, proporțional cu pretențiile admise, vor fi compensate cheltuielile de judecată până la suma de 314 lei.
În temeiul art 18 din OUG 51/2008 pârâții vor fi obligați la plata către Stat a sumei de 806,40 lei reprezentând suma parțială din taxa judiciară de timbru și onorariul expert pentru care reclamanta a beneficiat de scutire – 620,40 lei – taxa judiciară timbru și 500 lei – onorariu expert), urmând ca suma de 570,60 lei – taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor respinse din cererea principală, să rămână în sarcina Statului (art 19 alin 1 din OUG 51/2008).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta M. C. C. domiciliată în localitatea Săbișa nr 135, ., în contradictoriu cu pârâții S. G. I. și S. S. domiciliați în Baia M., . nr 9/9, județul Maramureș.
Constată că reclamanta M. C. C. are un drept de creanță de ½ parte din suma de_ lei reprezentând îmbunătățiri aduse apartamentului situat în Baia M., . nr 9/9, județul Maramureș.
Obligă pârâții S. G. I. și S. S. să plătească reclamantei M. C. C. suma de 8490 lei.
Respinge cererea privind dreptul de retenție al reclamantei asupra imobilului situat în Baia M., . nr 9/9, județul Maramureș.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvențional S. G. I. și S. S. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional M. C. C..
Obligă reclamanta pârâtă reconvențional M. C. C. să plătească pârâților reclamanți reconvențional S. G. I. și S. S. suma de 3750 lei reprezentând contravaloarea taxelor și cheltuielilor curente la apartamentul situat în Baia M., . nr 9/9, județul Maramureș pentru perioada mai 2009 – mai 2011.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma solicitată cu titlu de taxe și cheltuieli curente în perioada iulie 2008 – octombrie 2008 și respinge ca prescrisă cererea reconvențională cu privire la suma de 600 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională pentru suma de 900 lei.
Compensează cheltuielile de judecată până la suma de 314 lei.
Obligă pârâții S. G. I. și S. S. la plata către Stat a sumei de 806,40 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și a onorariului expert.
Celelalte sume acordate cu titlu de ajutor public judiciar rămân în sarcina Statului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 Martie 2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. R. A. M. M.
Red. A.R.A.
Tehnored A.R.A./M.M.
5 ex./04 Iunie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5245/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8890/2013.... → |
|---|
