Plângere contravenţională. Sentința nr. 142/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 1348/185/2012
Dosar nr._ plângere contravențională
Operator de date cu caracter personal 5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr. 142
Ședința publică din 25 februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - R. V.-O., judecător
Grefier - P. E.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul V. C. I., din . de Mijloc, județul V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în Rm. V., ., nr.95, județul V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul V. C. I. și martorul P. F. C., lipsit intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V..
Procedura completă.
În temeiul art.104 al.10 din Hotărârea nr.387/2005, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul referă asupra cauzei și învederează că Postul de Poliție Zătreni, prin adresa nr.M/_ din 21.02.2013, a înaintat procesul-verbal întocmit cu ocazia executării mandatului de aducere emis pe numele martorului P. F. C..
S-a audiat martorul P. F. C., sub prestare de jurământ, în baza art.192, 193 al.1, 196 al.1,2, 4, art. 197-200 C.pr.civ., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar, după citire și semnare. În baza art. 196 al.3 C.pr.civ., rămâne în sala de judecată, la dispoziția instanței, până la sfârșitul cercetării.
Petentul V. C. I., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Neexistând cereri prealabile sau probe de administrat, instanța constată că pricina este în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la fondul cauzei.
Petentul V. C. I., având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/17.11.2012.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține:
La data de 29.11.2012 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul V. C. I., domiciliat în . de Mijloc, județul V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în Rm. V., ., nr.95, județul V., prin care a solicitat anularea procesului-verbal și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea cererii, petentul a învederat că cele consemnate în procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea, întrucât a prezentat documentele la momentul controlului, respectiv asigurarea în original și cartea de identitate în copie. În continuare, arată că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate întrucât este întocmit fără semnătura unui martor care să ateste faptele pentru care a fost sancționat, dat fiind că acel martor nu a asistat efectiv, ci a fost pus să semneze de către agentul constatator în biroul acestuia, fiind paznic la azilul de bătrâni din Zătreni.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, copie C.I. petent, proces-verbal . nr._/17.11.2012, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, chitanța . nr._/15.06.2012, poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA.
Conform dispozițiilor art.36 din OG nr.2/2001, art.1 alin.2) din OG nr.32/1995, plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001.
Legal citat, la data de 12.12.2012, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerii plângerii ca nefondată, arătând, în esență, că nu există nici un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr.2/2001.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 și urm. din C.pr.civ., iar în conformitate cu prevederile art.242 alin.2) C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Sub aspect probatorial, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, fiind audiat martorul M. G..
De asemenea, în completarea materialului probator, intimatului a înaintat materialul probator care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție . nr._/17.11.2012
În contextul disp. art. art. 33 din OG nr.2/2001, instanța a dispus audierea martorului P. F. C., menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/17.11.2012 petentul V. C. I. fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 420 lei, de către intimatul I.P.J. V., în cuprinsul procesului verbal reținându-se că, la data de 17.11.2012, ora 23.10 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DJ67B, din direcția D. spre Târgu J., pe raza comunei Zătreni, fără a avea asupra sa cartea de identitate și asigurarea obligatorie civilă,
Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.147 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 și este sancționată de art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002.
Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție ., nr._/17.11.2012 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal ante-menționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru a concluziona astfel, instanța are în vedere natura juridică duală a procesului verbal de constatare a contravenției, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din OG nr. 2/2001) prevederile art. 105 C.pr.civ.
În considerarea celor expuse, instanța reține faptul că procesul verbal nr._/17.11.2012 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Solicitarea petentului de a constata că procesul verbal este lovit de nulitate pentru că este semnat de un martor asistent care nu a asistat efectiv la constatarea contravenției, nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind vorba de o nulitate relativă care intervine, în condițiile art.105 C.pr.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului, iar contravenientul nu a făcut în cauză, dovada unei astfel de vătămări.
Față de cele mai sus expuse, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal nr._/17.11.2012, instanța reține următoarele:
Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.
Totodată, instanța își va circumscrie analiza și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care, apreciază că, pentru a califica dacă sancțiunea aplicată petentului intră în noțiunea autonomă de „acuzație în materie penală”, elementul esențial, determinant, pentru o astfel de calificare este caracterul preventiv și sancționator, deci scopul sancțiunii amenzii aplicate.
Astfel, în pofida cuantumului relativ redus al amenzii, atât timp cât aceasta reprezintă un mijloc de constrângere a petentului, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte de natura celei ce îi este imputată, instanța concluzionează că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală în sensul Convenției.
Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței par. 28, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordanta cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede ca instanța de judecata verifica legalitate si temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare, instanța nu pornește de la ideea preconceputa ca persoana sancționata contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
Astfel, situația de fapt reținuta de agentul sancționator nu a fost infirmata prin administrarea probei testimoniale, deoarece instanța de judecată față de conținutul întâmpinării formulate de intimată, prin care menționează că se opune audierii martorilor rude cu petentul în grad prohibit de lege și constatând cu ocazia audierii că martorul M. G., este fratele petentului, va înlătura declarația acestuia.
Procesul verbal nu stabilește si vinovăția petentului, ci aceasta va fi stabilita in urma unui proces civil, pe baza probelor administrate, si pornind de la situația de fapt constatata personal de agentul instrumentator, în condițiile respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.
În cauza Gaucher c Frantei, Curtea Europeana a stabilit, î motivarea deciziei de inadmisibilitate a plângerii, că este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, dar simpla negare a comiterii contravenției nu este suficientă pentru a-l exonera de răspundere, acesta neaducând nicio dovadă sau indiciu pertinent care să confere veridicitate acestei afirmații.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, a decis CEDO in cauza A. c României. În acest context Curtea menționează ca prezumțiile de fapt (precum cea de temeinicie a procesului verbal) sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de convenție, în măsura în care statul respecta limitele rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Vostberga taxi Aktiebolag și Vulic c Suediei).
Limitele rezonabile ale prezumției de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, tocmai pentru că se întemeiază pe fapte și împrejurări constate obiectiv, au fost respectate în această cauză, dar și dreptului la apărare al petentului.
Acesta din urma a avut posibilitatea de a propune probe în cursul judecații și de a formula toate apărările pe care le-a considerat de cuviință împotriva actului sancționator.
Așadar, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție ., nr._/17.11.2012 este susținut probator, în timp ce afirmațiile petentului nu pot fi reținute ca exoneratoare de răspundere.
Fapta petentului, astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal ., nr._/17.11.2012 și confirmată prin probatoriul administrat în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. art.147 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 iar amenda este corect stabilită în limitele prevăzute de art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de către petentul V. C. I., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către petentul V. C. I., domiciliat în . de Mijloc, județul V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în Rm. V., ., nr.95, județul V..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 25 februarie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte, Grefier,
Red. R.V.O.
Tehnored. P.E.
4 ex./21.03.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 144/2013. Judecătoria... → |
|---|
