Pretenţii. Sentința nr. 636/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 636/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 568/185/2013
Dosar nr._ pretenții
Operator de date cu caracter personal 5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr.636
Ședința publică din 04 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - A. D., judecător
Grefier - I. A.
Pe rol este soluționarea cererii de pretenții formulate de reclamanta R. M., din orașul Bălcești, ., județul V., împotriva pârâtei S. I., din aceeași localitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător ales, avocat I. A., pârâta și martora P. A. M..
Procedura completă.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând totodată că pârâta a depus prin serviciul arhivă și registratură note de ședință, iar parchetul local a comunicat spre consultare dosarul penal nr.1359/P/2012.
S-au audiat martora P. A. M., sub prestare de jurământ, conform prevederilor art.311-324 C.proc.civ., declarația dată fiind consemnată tehnic, semnată și depuse la dosar.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, depune spre anexare chitanța nr.41 din 13.11.2013, privind plata onorariului de avocat, și programul postului de televiziune Canal D din data de 10.09.2012.
Nemaifiind cererii de formulat sau probe de produs, cercetarea judecătorească se declară terminată, acordându-se cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii formulate și obligarea pârâtei la pata despăgubirilor civile, reprezentând contravaloarea zilelor în care nu a putut munci în gospodărie, precum și la plata daunelor morale în cuantumul indicat. Din probele administrate a rezultat că, în ziua de 10.09.2012, reclamanta s-a deplasat pentru a tăia niște coceni în punctul ,,Fundurari”, tot acolo având și vitele priponite, dar pe un teren al nașului său. În jurul orei 1830, a observat-o pe pârâtă că a tras țărușul cu care era priponită vițeaua sa și a început să o conducă către altă zonă, iar atunci când a intervenit a refuzat să i-l restituie. Mai mult, apropiindu-se de acesta pentru a i lua țărușul, pârâta a lovit-o cu el peste picioare, precum și în zona capului, cauzându-i leziunile menționate în certificatul medico-legal, act prin care s-a stabilit de altfel că acestea s-au produs prin lovire cu corpuri dure. Mai susține că săvârșirea faptei reiese din declarațiile martorilor G. M. care a văzut-o cu sânge în zona capului, respectiv P. A. M., care a transportat-o cu mașina la serviciul de ambulanță pentru acordarea primului ajutor, iar ora de derulare a evenimentului a fost confirmată indirect inclusiv de depoziția martorului R. G., care vine în contradicție pe acest aspect cu cea a martorei N. V.. Legat de filmul pe care pârâta a susținut că l-a vizionat la familia N., arată că acesta s-a difuzat în realitate la ora 2000, conform programului prezentat, astfel că apărarea formulată se impune a fi înlăturată. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta, având cuvântul, solicită respingerea cererii reclamantei, întrucât în ziua respectivă nu a fost în punctul „Fundurari”, de dimineață fiind plecată la un proces la Râmnicu V., iar după-amiază, la ora la care se susține că a avut loc conflictul, se afla în gospodăria vecinei sale N. V. împreună cu care a urmărit un film, fapt confirmat de această martoră, dar și de R. G.. Mai mult, animalele sale nu au fost duse în acea zi în câmp, ci lăsate acasă, de hrănirea și îngrijirea lor până la întoarcere ocupându-se numita R. F..
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 17.05.2013, reclamanta R. M., domiciliată în orașul Bălcești, ., județul V., a chemat în judecată pe pârâta S. I., cu același domiciliu, pentru ca prin hotărârea pronunțată să fie a obligată să-i repare prejudiciul material și moral cauzat ca urmare a comiterii faptei de agresiune, plătindu-i compensații pecuniare în sumă de 600 lei și, respectiv 2.000 lei. Totodată, a pretins returnarea cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a susținut că, în seara zilei de 10.09.2012, în jurul orei 1830, în timp ce se afla la tăiat de coceni în punctul ,,Fundurar”, pârâta s-a dus și i-a dezlegat o mânzată priponită pe terenul nașului său, pe care a direcționat-o spre altă zonă.
Mai mult, când s-a apropiat pentru a-i lua țărușul metalic din mână, refuzat să i-l restituie, a lovit-o cu acesta peste picioare și în zona capului, umplând-o de sânge, după care, speriată fiind, l-a aruncat și s-a ascuns în niște trestie din apropiere.
În continuare a evidențiat că a reușit cu mare greutate să ajungă la locuința lui G. M. pe care l-a rugat să-i aducă vitele din câmp, pentru ca mai apoi să fie transportată cu mașina de fiica vecinei sale, și anume P. M., la policlinica din oraș în vederea acordarea ajutorului medical de urgență, unde a primit de altfel calmante și i s-au pansat rănile prezentate.
A mai menționat că, în momentul în care s-a urcat în mașină, pârâta trecea pe drum și, întrebată de aceasta din urmă de ce a lovit-o, a negat că ar fi fost în punctul toponimic amintit, deși nimeni nu-l adusese în discuție.
De asemenea, pentru obținerea certificatului medico-legal s-a deplasat ulterior în municipiul Râmnicu V. și a depus împotriva pârâtei inclusiv plângere penală, finalizată prin ordonanța din 15.04.2013, în baza căreia s-a dispus sancționarea cu amendă administrativă, considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În sfârșit, a precizat că s-a aflat în imposibilitatea efectuării unor investigații mai amănunțite cu privire la traumatismele suferite întrucât soțul său, foarte afectat de cele întâmplate, a trecut printr-un preinfarct, decedând la puțin timp, iar din cauza durerilor nu a mai lucrat o perioadă îndelungată, situație în care a trebuit să angajeze mai mulți lucrători pentru efectuarea muncilor agricole de sezon, remunerându-i cu câte 50 lei pe zi.
În concret, fapta pârâtei i-a produs un prejudiciu material de 600 lei, constând în contravaloarea medicamentelor procurate, cheltuieli de transport și cu persoanele luate la muncă, taxe medico-legale de examinare, dar și un prejudiciu moral pentru care se impune indemnizarea cu suma totală de 2.000 lei, având în vedere gravitatea vătămării, durata indisponibilizării, gradul de mediatizare a conflictului în localitate și teama insuflată a reiterării violențelor.
În drept s-au evocat prevederile art.1357, 1381 și urm. C.civ.
Pentru corectă învestire, cererea s-a timbrat potrivit reglementărilor normative în materie (filele 28-30 dosar).
În dovedire s-au depus, în copie, certificat medico-legal, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, uzându-se și de celelalte înscrisuri existente în dosarul aferent nr.1359/P/2012 al parchetului local, acrivat spre observare, respectiv o pagină preluată de pe internet cu programul postului de televiziune Kanal D din 10.09.2012 (filele 7, 8, 42 dosar).
Totodată s-a propus și încuviințat proba testimonială concretizată în audierea a doi martori (filele 32, 40 dosar).
În apărare, în cadrul fazei prealabile a procesului, conformându-se exigențelor prescrise de art.208 alin.1 C.proc.civ., pârâta a răspuns cu întâmpinarea de la fila 15 dosar prin care a negat categoric acuzațiile aduse, afirmând că reclamanta s-a folosit practic de declarațiile mincinoase ale unor martori și chiar a complotat cu prietena sa D. M. pentru a-i înscena o fapta nereală, leziunile exhibate datorându-se căzăturilor, aceasta obișnuind frecvent să consume băuturi alcoolice.
Pe de altă parte, pretinsa altercație a fost confirmată doar de vecina D. M. și de fiica acesteia, P. A. M., declarațiile date venind în contradicție cu cele relatate de ceilalți martori din care rezultă că în după-amiază acelei zile a stat prin gospodăria lor, neavând cum să ajungă în punctul ,,Fundurar” și să revină atât de repede acasă, iar denumirea locului a specificat-o în împrejurările descrise pentru că aici obișnuia să-și scoată vitele la pășunat.
În încheiere a dezaprobat pretențiile de despăgubire, cu explicația concluzivă că nu se face vinovată de săvârșirea faptei imputate, reclamanta executându-și destul de des și de mai mulți ani muncile agricole cu diverse persoane.
În sprijinul poziției sale procesuale a uzat, în manieră similară, de depozițiile unor martori (filele 31, 32 dosar).
Din examinarea coroborată a ansamblului doveditor, instanța reține în fapt că, în după-amiaza zilei de 10.09.2012, în jurul orei 1830, nemulțumită că reclamanta își priponise o mânzată pe terenul cu lucernă aparținând numitului G. M., pârâta i-a dezlegat-o și, luată la întrebări, i-a aplicat acesteia cu țărușul tras din pământ mai multe lovituri peste mâini, picioare și la nivelul capului, cazându-i leziuni traumatice pentru vindecarea cărora a avut nevoie de aproximativ 8 zile de îngrijiri medicale.
Sesizat cu plângere penală, parchetul de circumscripție a dispus prin ordonanța din 16.01.2013 scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 C.pen. pentru lipsa pericolului social și aplicarea unei amenzi administrative în doză de 600 lei, soluție neatacată la procurorul ierarhic superior.
Infirmată de depozițiile martorilor G. M. și P. A. M., precum și de concluzionările cuprinse de certificatul medico-legal referitoare la mecanismul de producere a leziunilor traumatice, adică prin lovire și nu cădere, cel puțin activată, varianta avansată de pârâtă, în sensul că nu a agresat-o pe reclamantă în după-amiaza zilei respective, la ora evocată aflându-se în locuința familiei N. pentru a viziona un film de largă audiență, nu avea cum să primească eficiență juridică.
Certamente, martorii sus nominalizați nu au asistat la desfășurarea conflictului, aspect de care s-a și prevalat ori profitat pârâta, mărturisirile făcute de aceștia relativ la identitatea făptuitorului având caracter indirect, provenind de la însăși reclamantă, ceea ce nu înseamnă însă că nu au putere probatorială de vreme ce se corelează între ele și cu celelalte mijloace doveditoare.
De notat în context că inclusiv propriul martor, R. G., a învederat că pârâta a plecat ultima oară din domiciliul său pe la ora 1800, iar declarația martorei N. V. legat de urmărirea în comun a unui film în intervalul 1800-1900 a fost combătută de programul de televiziune remis la dezbaterile ultim organizate, potrivit cu care acesta se difuza începând cu ora 2000.
Mai trebuie ilustrat în aceeași ordine de idei că prin necontestarea ordonanței sancționatorii a parchetului, pârâta a ratificat implicit legalitatea și justețea acesteia, atitudinea adoptată fiind de natură a conferi o și mai mare credibilitate și veridicitate învinuirilor reclamantei.
În accepțiunea art.1357 C.civ., orice faptă ilicită prin care s-a cauzat altuia un prejudiciu, material sau moral, obligă pe acela ce cu vinovăție a comis-o, indiferent de gravitatea acestei, la reparare integrală, în principiu, în natură, după cum statuează în completare art.1386 alin.1, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori persoana păgubită nu este interesată de o asemenea reparație, prin echivalent bănesc.
Textul normativ întâi enumerat consacră răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, a cărei antrenare impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, și anume existența unei pagube, săvârșirea unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre aceste elemente constitutive și vinovăția făptuitorului sub forma intenției sau culpei, chiar și a celei mai ușoare.
În speță, sub aspect obiectiv, actele de violență fizică exercitate de către pârâtă prin lovirea reclamantei cu un obiect contondent, având ca rezultat pricinuirea unor vătămări corporale în forma excoriațiilor, echimozelor și contuziilor, ce au necesitat pentru vindecare completă aproximativ 8 zile de tratament medicamentos, reprezintă fără îndoială o faptă ilicită, prin acțiunea întreprinsă aducându-se atingere dreptului la integritate corporală ca și atribut al personalității umane și, prin aceasta, climatului de securitate individuală.
În plan subiectiv, circumstanțele concrete și mijlocul întrebuințat au reliefat că pârâta a intenționat săvârșirea faptei, prefigurându-i efectele, consecințele negative, a căror eventuală producere a acceptat-o într-o manieră neechivocă.
Din punct de vedere patrimonial, activitatea ilicit-delictuoasă la care aceasta s-a dedat a provocat reclamantei nu numai un prejudiciu de factură materială, având în vedere cheltuielile de transport la Râmnicu V. în scopul eliberării certificatului medico-legal atestător al leziunilor de 100 lei, tarif perceput în zonă pentru astfel de îndeletniciri, valoarea estimativă a unei zile obișnuite de muncă în agricultură de 50 lei, ci și un prejudiciu de ordin nepatrimonial, configurat de durerile fizice și psihice inerente actelor de agresiune, relația de interdependență rezultând cu elocvență.
Așadar, ținând seama de numărul zilelor de îngrijire medicală recomandate de serviciul de specialitate pentru restabilirea, redobândirea sănătății, perioadă în care reclamanta nu s-au mai putut ocupa de treburile casnice și lucrările agricole de sezon, fiind nevoită să le efectueze cu ajutorul unei terțe persoane, remunerată cu câte 50 lei, și costurile de deplasare suportate, paguba înregistrată se ridică strict la 500 lei.
Adiacent, față de natura, gravitatea traumatismelor, localizarea acestora, timpul de vindecare, împrejurarea că nu s-a impus spitalizarea, care ar fi condus la izolarea de mediul familial și privarea de activitățile firești, cotidiene, rezonanța în comunitate a evenimentului, limitată la perimetrul proxim locuinței, raporturile tensionate în care se găsește cu pârâta prin prisma dușmăniei purtate vecinei D. M. și absența oricăror altor repercusiuni negative asupra sănătății ori cel puțin capacitații de muncă, compensația pecuniară pentru prejudiciul moral încercat nu va putea depăși suma de 600 lei.
Din perspectiva considerentelor ce preced, instanța urmează să admită în parte cererea dedusă judecății și să oblige pârâta la plata despăgubirilor civile cuantificate, menite să asigure atât repararea pagubei provocate prin fapta ilicită reținută în sarcină sau, cu alte cuvinte, restabilirea situației anterioare, cât și obținerea de reclamantă a unei satisfacții echitabile și rezonabile pentru dreptul nesocotit, totodată îndeplinindu-se și funcția preventiv-educativă a răspunderii civile.
Proporțional cu culpa procesuală stabilită, denotată de maniera de rezolvare a pretențiilor, în baza art.453 C.proc.civ., pârâta va trebui să restituie reclamantei parte din cheltuielile judiciare, compuse din taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de pretenții formulată de reclamanta R. M., din orașul Bălcești, ., județul V., în contradictoriu cu pârâta S. I., din aceeași localitate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei daune materiale și 600 lei morale.
Obligă pârâta la 1.400 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare la sediul judecătoriei.
Pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte,
Grefier,
Tehnored.A.D.
4ex/05.01.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 321/2013.... → |
|---|
