Revendicare mobiliară. Sentința nr. 70/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 70/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 653/185/2012
Dosar nr._ revendicare mobiliară
Operator de date cu caracter personal nr.5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr. 70
Ședința publică din 01 februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – D. P.-E., judecător
Grefier – D. M.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect revendicare mobiliară, formulată de reclamanții T. A., domiciliată în . Drăganu, județul V., și B. N., domiciliat în ., județul V., în contradictoriu cu pârâtul D. C.-V., domiciliat în ., județul V..
Cererea a fost timbrată cu suma de 1611 lei prin chitanța nr.8930/25.10.2012 (fila 31 dosar) și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Prezența părților și dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 ianuarie 2013, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 25 ianuarie 2013, apoi pentru astăzi, 01 februarie 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.06.2012, sub nr._, reclamanții T. A., domiciliată în . Drăganu, județul V., și B. N., domiciliat în ., județul V., au chemat în judecată pe pârâții D. C.-V., domiciliat în ., județul V., R. I. și R. E., domiciliați în ., județul V., pentru a fi obligați să-i restituie autoturismul Dacia L. V. cu număr de înmatriculare_ și să-i plătească suma de 15.000 lei, reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin nefolosirea autoutilitarei pe perioada de un an și suma de 10.000 de lei reprezentând daune morale.
Au motivat reclamanții că, în luna august 2010 au achiziționat de la pârâtul D. C. –V. o autoutilitară marca Dacia L. V. cu numărul de înmatriculare_ . Prețul acesteia de_ lei urma să fie achitat în tranșe lunare de câte 1000 lei, în termen de 12 luni. Reclamanții au intrat în posesia autoutilitarei, au achitat suma de 8000 lei bunicilor pârâtului, pârâții R., iar diferența de 4000 lei au achitat-o personal pârâtului D., într-o singură tranșă.
Autoturismul fiind înmatriculat pe firma pârâtului, acesta a amânat intenționat să efectueze contractul de vânzare –cumpărare, iar când se apropia perioada de a expira inspecția tehnică, pârâtul i-a luat autoutilitara, după care a părăsit țara.
Temeiul de drept nu a fost invocat.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 18.05.2012 dispuse în dosarul nr.1067/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, adeverința nr.701/27.06.2012 eliberată de Primăria comunei Valea M. și copie de referatul de neîncepere a urmăririi penale (filele 5-7 dosar).
În apărare, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei T. A., solicitând totodată respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că reclamanții nu sunt proprietarii autoutilitarei și că aceștia nu au fost deposedați de bun, acesta fiind înapoiat de bună voie de reclamantul B. întrucât nu avea posibilitatea achitării diferenței de preț. Susține că între părți a intervenit, în fapt, în luna august 2010, un antecontract de vânzare-cumpărare, pntru suma de_ lei, ce trebuia achitată în 12 rate lunare a câte 1000 lei, iar diferența de 2700 lei, la momentul perfectării actelor. Transferul dreptului de proprietate fiind condiționat de achitarea în totalitate a prețului, pârâtul susține că a cedat numai folosința bunului. Arată că reclamantul a achitat numai 8000 lei către bunici pârâtului și că autoutilitara, prezentând o . defecțiuni, a fost adusă la domiciliul pârâtului, în data de 15 august 2011 de bună voie de reclamantul B..
Solicită respingerea atât a capătului de cerere privind lipsa de folosință cât și a celui privind daunele morale.
Prin aceeași întâmpinare, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților R. I. și R. E., cu motivarea că aceștia au încasat numai ratele achitate de către reclamantul B. N..
La termenul de judecată din data de 26.10.2012, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei T. A. invocată de pârâți, având în vedere data desfacerii căsătoriei reclamanților, respectiv, 08.04.2011, așa cum rezultă din certificatul de divorț nr.1734/08.04.2011 eliberat de Consiliul local C., județul D. (fila 33 dosar), și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților R. I. și R. E., fiind întemeiată întrucât contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat cu pârâtul D., pârâții R. I. și R. E. încasând numai ratele datorate acestuia.
Pentru soluționarea cauzei s-au administrat probatorii scrise, fiind depuse la dosar, în copie, certificatul de divorț nr.1734/08.04.2011 eliberat de Consiliul local C. (fila 33 dosar), proba cu interogatoriul reclamantului B. N. (filele 47-48 dosar), proba testimonială (filele 49-52 dosar).
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt, că, în cursul lunii august 2010 între reclamantul B. N. și pârâtul D. C. V. a intervenit o convenție verbală privind vânzarea-cumpărarea unei autoutilitare Dacia L. V., cu numărul de înmatriculare_ . Reclamanții au intrat în posesia autoutilitarei și au achitat suma de 8000 lei bunicilor pârâtului, în mai multe rate. În data de 15 august 2011, reclamantul B. N. a adus și a lăsat bunul în cauză pârâtului, la locuința acestuia.
În ceea ce privește contractul de vânzare –cumpărare a unui autovehicul folosit, acesta are un caracter consensual, caracter ce nu este afectat de formalitățile impuse în vederea radierii și respectiv înmatriculării în circulație.
Vânzarea-cumpărarea este, în regulă generală și cu îndeplinirea mai multor condiții, translativă de proprietate din momentul încheierii contractului, printre excepții fiind și cazul în care părțile au amânat transferul proprietății până la împlinirea unui termen suspensiv sau până la realizarea unei condiții suspensive. În prezenta cauză, fixarea plății prețului în mai multe rate lunare și încheierea actului de vânzare – cumpărare la achitarea integrală a prețului, susținută de ambele părți, reprezintă în fapt o condiție suspensivă, de îndeplinirea căreia este legat momentul transferului dreptului de proprietate.
Niciuna dintre părți nu a făcut dovada prețului real convenit. Reclamanții susțin că acesta a fost de_ lei, plătibili în 12 rate lunare pe care au achitat-o în totalitate. Pârâtul susține că prețul stabilit a fost de_ lei din care_ lei plătibili în 12 rate lunare, ultima tranșă de 2700 lei urmând a fi achitată la momentul perfectării contractului în formă scrisă. Din această sumă totală pârâtul recunoaște plata numai a 8000 lei. Reclamantul, prin răspunsurile la întrebările 5 și 6 din interogatoriu (fila 47), recunoaște că nu achitase ratele pe perioada mai-iulie 2011 și că a solicitat o păsuire până pe 15 august 2011, pentru achitarea diferenței de preț și perfectarea actelor. Corelând acestea cu faptul că, la data menționată, reclamantul a lăsat de bunăvoie bunul la domiciliul pârâtului, se impune concluzia că nu se achitaseră în totalitate sumele solicitate cu titlu de preț.
Nu poate fi primită susținerea reclamantului potrivit căreia, ar fi predat bunul în vederea încheierii asigurării obligatorii, efectuării inspecției tehnice periodice și plății taxei de drum. Oricare dintre aceste operațiuni putea fi efectuată de către reclamant care deținea autovehiculul și actele acestuia, nepresupunând prezența personală a proprietarului din acte al mașinii. Cel mult, în condițiile în care ar fi apreciat necesară prezența acestuia, i-ar fi solicitat să-l însoțească. De asemenea reclamantul nu a pretins nici un moment că acordat cu aceeași ocazie și sumele necesare efectuării operațiunilor în discuție, solicitând eventual restituirea acestora.
Cu atât mai mult nu a operat transferul proprietății în cazul în care (așa cum susține reclamantul), autovehiculul în litigiu este înmatriculat pe firma al cărei administrator este pârâtul, vânzătorul nefiind proprietar al bunului nu ar putea transmite ceea ce nu are. Reclamanții, în baza convenției încheiate, ar putea solicita numai obligarea pârâtului la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, eventual daune-interese în măsura în care, la rândul lor, și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate.
În concluzie cumpărătorii nedevenind proprietari ai bunului, cererea în revendicare promovată urmează a fi respinsă. Pe cale de consecință aceiași soluție urmează a fi adoptată și în ceea ce privește cererile privind prejudiciul în cuantum de_ datorat lipsei de folosință pe perioada de 1 an și daunele morale în cuantum de_ lei, cu atât mai mult cu cât au delăsat autovehiculul de bunăvoie în posesia pârâtului.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. pr. civ. în vigoare la data introducerii cererii, reclamanții urmează a fi obligați, în solidar, la plata către pârât a cheltuielilor de judecată constituite din onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții T. A., cu domiciliul în com. Valea M., . și B. N., domiciliat în com. Măciuca, ., în contradictoriu cu pârâtul D. C. V., domiciliat în com. Măciuca, ..
Obligă reclamanții, în solidar, la plata către pârât a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte, Grefier,
Red.D.P.E.
Tehn.D.M.
5 ex./01.04.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 86/2013. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 194/2013.... → |
|---|
