Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 730/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 730/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 101/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 730/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. E.
Grefier E. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta P. C., cu domiciliul în ., județul V., în contradictoriu pârâtul M.-Toniță C.-C., cu domiciliul în ., jud. V., având ca obiect ,, ordonanță președințială - reintegrare spatiu locativ”
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 07.03.2013, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 08.03.2013.
Ulterior deliberării,
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. _ /08.01.2013 reclamanta P. C. a chemat în judecată pe pârâtul M. C.-C., solicitând instanței ca pe cale de Ordonanță președințială să se dispună reintegrarea ei și a minorului M. Aian în imobilul comun, până la finalizarea dosarului civil nr._, având ca obiect partajul bunurilor comune.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 25.03.2011 pârâtul a introdus la Judecătoria Bârlad acțiune de divorț care a făcut obiectul dosarului civil nr._, iar prin Sentința civilă nr. 1893 din 29.06.2011 instanța a pronunțat divorțul din vina acestuia, încredințându-i ei minorul M. Aian spre creștere și educare. La momentul sosirii prin poștă a sentinței de divorț, la data de 11.07.2011 pârâtul a făcut o criză de nervi, agresând-o fizic și spărgând geamurile imobilului comun, motiv pentru care a mers la Poliția Bârlad, unde acesta lucrează și a formulat o plângere administrativă la superiorii săi pentru a-l liniști, deoarece i s-a spus că o plângere penală poate determina excluderea lui din poliție. Menționează reclamanta, că în acea seară a rămas la părinții ei, iar a doua zi, când a revenit acasă, i-a dat câteva lucruri personale, pentru ea și copil, interzicându-i să mai locuiască la Trestiana, motivat de faptul că-și va aduce amanta – cu care s-a și căsătorit ulterior și copilul acesteia.
Reclamanta arată că a locuit la părinții ei împreună cu minorul în camera fratelui ei care era plecat la muncă, dar la revenirea acestuia în imobilul părinților s-a mutat cu minorul în aceeași cameră cu părinții. Mai arată că minorul este în clasa zero și are nevoie de condiții de viață mai bune. Apreciază că nu este normal ca într-o casă foarte mare și care este și proprietatea ei să nu locuiască nimeni, pârâtul locuind în imobilul actualei soții, iar ea împreună cu minorul să locuiască în condiții grele, de iarnă, la părinții săi.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.581 ș.u. și art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă .
Cererea a fost legal timbrată.
În susținere a atașat copie de cartea de identitate, dispoziția nr. 5562/12.10.2012 privind încetarea indemnizației de șomaj, Sentința civilă nr. 1893/29.06.2011, certificate de naștere minor, certificat de atestare fiscală, adeverință de venit pe anul 2012, contract de asistență juridică 6624/2011( f. 5-11).
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi admisă o astfel de cerere.
În motivare, pârâtul a arătat că nu este justificată condiția urgenței, reclamanta a plecat din imobil în anul 2011 și până în prezent aceasta a locuit în casa părinților săi, împreună cu aceștia și cu fratele ei. Arată că nu este adevărat că el ar fi dat-o afară din casă, la data despărțirii lor, el locuia într-un apartament cu chirie, iar reclamanta a locuit în casă cu miorul și cu mama ei, iar în tot acest timp el a fost cel care a plătit ratele la bancă pentru casă. Pârâtul susține că el a cerut mamei reclamantei să plece din casă, iar reclamanta a înțeles să plece împreună cu aceasta pentru că nu se putea descurca singură cu gospodăria și cu minorul.
Pârâtul mai susține că fratele reclamantei nu a fost niciodată plecat și în toată această perioadă de aproximativ 1 an și jumătate a locuit în același imobil cu reclamanta, minorul și părinții acestora. Astfel, apreciază că reclamanta nu justifică urgența atât timp cât din septembrie 2011 a locuit la părinții ei, iar prin această acțiune reclamanta urmărește să-și creeze un avantaj pentru procesul de partaj, în speranța că imobilul îi va fi atribuit.
Mai arată că nu este adevărat că în acasă nu locuiește nimeni, aici locuind el cu actuala soție și cu copilul acesteia, în curând și cu copilul lor, astfel că nu este posibil ca într-o casă cu trei camere să locuiască două familii care nu sunt în relații bune.
Apreciază că nu sunt îndeplinite nici celelalte două condiții neprejudecarea fondului și vremelnicia, consideră ca prin admiterea acestei acțiuni ar fi prejudecat fondul cauzei, întrucât pe rolul instanței nu există o acțiune de drept comun de reintegrare, ci una de partaj, iar măsura nu ar fi una vremelnică.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială.
Din analiza materialului probator, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1893/2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 29.06.2011 în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea de divorț formulată de reclamantul M. C. C. în contradictoriu cu pârâta M. C. și a fost admisă cererea reconvențională de divorț formulată de pârâta reclamantă M. C. în contradictoriu cu reclamantul pârât M. C. C..
Astfel, a fost desfăcută din vina reclamantului pârât căsătoria încheiată de părți la data de 27 martie 2002 și înregistrată cu nr.2 în Registrul Stării civile al Primăriei ., pârâta reclamantă a revenit la numele avut anterior căsătoriei – P. și tot ei a fost încredințat spre creștere și educare minorul M. Aian, născut la data de 24 ianuarie 2007, iar reclamantul pârât a fost obligat să contribuie la întreținerea minorului plătind lunar câte 200 lei cu titlu de obligație de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii, 25 martie 2011 și până la majoratul minorului. Totodată a fost admisă cererea de exercitare drepturi părintești formulată de reclamantul M. C. C. și s-a stabilit ca acesta să aibă legături personale cu minorul M. Aian, născut la data de 24 ianuarie 2007 în sensul de a-l lua la domiciliul său la fiecare sfărșit de săptămână, sâmbăta și duminica între orele 9,00-20,00.
Potrivit Autorizație de construire nr. 11/04.11.2009 M. C. C. a fost autorizat să execute o locuință parter +mansardă, anexă parter, împrejmuire pe terenul în suprafață de 999 m.p. situat în județul V., comuna Grivița, .> Potrivit Certificatului de atestare fiscală nr. 6070/14.09.2011 eliberat de . C. și M. C. figurează în evidența acestei instituții în calitate de coproprietari ai imobilului casă de locuit și anexă, construit în anul 2009, în suprafață de totală de 178 m.p. și ai terenului în suprafață de 822 m.p.
Potrivit Certificatului eliberat de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ între părți există pe rolul acestei instanțe cererea ce are ca obeict partaj bunuri comune.
Potrivit certificatului de căsătorie nr. 6/08.09.2011 pârâtul s-a căsătorit cu Toniță L., iar potrivit actelor medicale atașate la prezentul dosar aceasta este în prezent însărcinată.
Prin răspunsul la interogatoriul administrat în cauză pârâtul a recunoscut că imobilul din Trestiana este compus din două corpuri dar nu a recunsocut că există și etaj la corpul principal, totodată pârâtul a arătat că în acest imobil nu pot locui împreună, susținând că în prezent locuiește el cu actuala soție, menționând că la data de 11.07.2011 nu s-a manifestat violent și nu a alungat-o pe reclamantă împreună cu minorul din locuință.
Prin răspunsul la interogatoriul administrat în cauză reclamanta a recunoscut că din septembrie 2011 și până în prezent locuiește împreună cu minorul la părinții ei împreună cu aceștia și cu fratele ei, imobilul părinților este format din 3 camere, ea împreună cu minorul au loucit într-o singură cameră dar spațiul este foarte mic, unde au toate cele necesare – uscător, oliță, alimente, grupul sanitar este afară, în timp ce la Trestiana sunt 3 camere și o anexă și toate camere sunt mobilate. Reclamanta a mai arătat că este posibil ca în imobilul de la Trestiana în prezent să locuiască pârâtul cu actuala soție.
Prin declarația dată în fața instanței martorul D. C., audiat la propunerea reclamantei a arătat că este vecin cu părinții reclamantei, casele lor fiind cuplate, îl cunoaște și pe pârât și știe că părțile au împreună un băiat, Aian în vârstă de 6 ani. Imobilul în care locuiește în prezent reclamanta este format din 3 camere și în el locuiesc părinții reclamantei, aceasta din urmă împeună cu minorul și fratele reclamantei. Știe că părțile au împreună un imobil in Grivița pe care însă nu l-a văzut niciodată. Martorul a declarat că vorbește cu minorul, acesta este simpatic, jucăuș, însă nu discut cu el despre condițiile de locuit din imobil. Imobilul în care locuiește reclamanta are grup sanitar atît în interiorul imobilului, cât și în curte. În acel imobil locuiesc în această formulă, respectiv 5 persoane din vara anului 2011.
Prin declarația dată în fața instanței martorul H. G., audiat la propunerea reclamantei a arătat că îl cunoaște pe tatăl reclamantei de mai mulți ani de zile și când mergea în vizită la el prin anul 2010-2011, i-a prezentat-o pe fiica sa, reclamanta. A declarat că reclamanta locuiește la părinții ei din vara anului 2011 împreună cu minorul. Imobilul este format din 3 camere în care locuiesc 5 persoane, reclamanta cu minorul, părinții reclamantei și fratele acesteia în vârstă de 30 de ani . Imobilul este încălzit cu sobe pe lemne, consideră că nu sunt condiții suficiente pentru creșterea copilului intrucat este strâmt, minorul având și el nevoile lui persoanle de spațiu. G. sanitar este in curte nu știe să fie și în interiorul imobilului. Până la divorț reclamanta a locuit în imobilul pe care îl are împreună cu pârâtul, din Trestiana. Imobilul în prezent are aceeași structură ca la data la care reclamanta s-a mutat acolo.
Prin declarația dată în fața instanței martorul I. C., audiat la propunerea pârâtului a arătat că părțile au o casă la Trestiana, el nu a intrat niciodată în ea, însă a auzit că au un salon, un hol, baie, dar nu știe câte camere au. Părțile au în acea curte casa mare, fără etaj și încă o anexă în care înainte pârâtul creștea porumbei. Această anexă este formată din 3 încăperi și a observat ca este și o baie. În prezent in anexă nu mai este nimic, încăperile fiind goale. Între anexă și casă nu există spațiu ele fiind lipite . au împreună un copil care in prezent locuiește cu reclamanta la părinții acesteia. A mers la imobilul in care locuiește în prezent reclamanta dar nu a intrat in curte. În imobilul din Trestiana in prezent locuiește pârâtul împreună cu actuala sa soție și copilul acesteia . Reclamanta a plecat din imobilul de la Trestiana din iunie 2011. Până atunci pârâtul a stat cu chirie în Bârlad, iar după plecarea reclamantei a revenit în imobilul de la Trestiana.
Prin declarația dată în fața instanței martorul D. R.-A., audiat la propunerea pârâtului a arătat că părțile au fost căsătorite până în urma cu 2 ani, au împreuna un copil care locuiește în prezent cu reclamanta la părinții acesteia. Pârâtul locuiește la Trestiana împreuna cu actuala soție și copilul acesteia din urmă. A fost la imobilul părinților reclamantei când a muncit la gardul acestui imobil în urma cu 2 ani însă nu a intrat niciodată în locuință. Imobilul de la Trestiana este format din 3 camere, hol, bucătărie și baie. Există acolo și o anexă formată dintr-o cameră, o bucătărie, o magazie și o baie. In cameră există un pat și un șifonier. Anexa este lipită la colț de casă. Reclamanta a plecat de la Trestiana din iulie 2011 când martorul a ajutat-o pe aceasta la cărat mobila din Trestiana la părinții ei când a spus " bine că am scăpat de aici". Atunci pârâtul nu locuia la Trestiana ci, cu chirie în Bârlad de vreo 4 luni și a reveni în imobil după plecarea reclamantei. Pentru anexă există intrare separată, doar la clădire nu și la gard. Inițial anexa a fost folosită ca magazie, ulterior a fost refăcută, nu a locuit nimeni acolo.
Art. 581 C.pr.civ. reglementează procedura specială a ordonanței președințiale „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări „.
Astfel, din dispozițiile art.581, alin. 1) decurg două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale : urgența si caracterul vremelnic, cea de-a treia condiție, care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii, este ca instanța să nu cerceteze fondul.
In speță, reclamanta a solicitat prin cererea introductivă reintegrarea ei și a minorului M. Aian în locuința proprietate comună cu pârâtul, motivat de faptul că în imobilul părinților ei, unde locuiește din septembrie 2011 nu are spațiu suficient pentru ea și minor și nu are condiții optime pentru creșterea minorului.
Instanța apreciază ca nu este întrunită condiția urgenței. Se apreciază că există urgență ori de câte ori dreptul părții care reclamă, ar fi amenințat a se pierde cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată, sau ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să apară foarte greu de reparat. Reclamanta a mărturisit că locuiește în imobilul părinților din septembrie 2011, iar atât din răspunsul ei la interogatoriu, cât și din declarațiile martorilor audiați condițiile de locuit din acest imobil nu au suferit modificări de la data la care ea s-a mutat acolo și până în prezent. Susținerile reclamantei din conținutul cererii, cum că până la revenirea fratelui ei în imobil a locuit cu minorul într-o cameră separată, dar în prezent locuiește în aceeași cameră cu părinții ei, nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză. Astfel nu se poate aprecia că este întrunită condiția urgenței atât timp cât din septembrie 2011 până la data promovării prezentei acțiuni, reclamanta împreună cu minorul au putut locui în acel imobil, iar condițiile nu s-au modificat în prezent.
De asemenea, instanța apreciază că reintegrarea reclamantei și a minorului în imobilul din Trestiana nu este o măsură vremelnică, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui dosar pe fond care să aibă ca obiect reintegrarea în spațiul locativ, ci a dovedit că există un dosar ce are ca obiect partaj bunuri comune, astfel că această măsură nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale .
Deși reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 613 ind. 2 C. proc. civ. instanța apreciază că această dispoziție specială, aplicabilă în materia divorțului, nu poate fi aplicată și în materia partajului de bunuri comune.
Față de aceste motive, urmează a respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială – reintegrare în spațiul locativ formulată de reclamanta P. C., cu domiciliul în ., județul V., în contradictoriu pârâtul M.-Toniță C.-C., cu domiciliul în ., jud. V..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8 Martie 2013.
Președinte, G. E. | ||
Grefier, E. D. |
Red. G.E./ 10 Martie 2013
Tehnoredact. E.D./ 4 ex./10.03.2013
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 2978/2013. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1610/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
