Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 2978/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2978/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 4871/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă nr. 2978
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier VICTORIȚA T. C.
Pe rol soluționarea cererii pentru exercitare autoritate părintească, pentru stabilire locuință minor și pentru plata pensiei de întreținere cu privire la minorul I. M. C., cerere formulată de reclamanta S. L. (CNP-_), domiciliată în Bârlad, . nr.44, în contradictoriu cu pârâtul I. B. (CNP-_), domiciliat în Bârlad, .. 78 A.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal, martorii H. M. și S. B., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că: obiectul dedus judecății este exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor, procedura de citare este legal îndeplinită; prin serviciul registratură la data de 9.12.2013 au sosit relațiile privind veniturile realizate de către pârât.
Reclamanta personal depune înscrisuri la dosar,
După depunerea jurământului, au fost ascultați separat martorii H. M. și S. B., mărturiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Interogată de instanță, reclamanta personal, declară că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, după care președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Reclamanta personal solicită admiterea acțiunii, să se stabilească locuința minorului I. M. C. la ea, la reclamantă, să se dispună ca autoritatea părintească față de minorul I. M. C. să fie exercitată numai de către reclamantă, să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în folosul minorului I. M. C., având în vedere că pârâtul mai are în întreținere și pe fiica majoră care este în continuarea studiilor, fiind elevă la liceu. Cu cheltuieli de judecată.
După care,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 8.10.2013, reclamanta S. L. a chemat în judecată pe pârâtul I. B., reprezentantul legal al minorului I. M. C., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:
- să se stabilească locuința minorului I. M. C. la reclamantă;
- să se dispună ca autoritatea părintească față de minorul I. M. C. să fie exercitată numai de către reclamantă;
- să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în folosul minorului I. M. C..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ea a fost căsătorită cu pârâtul I. B., căsătoria fiind desfăcută prin sentința civ. nr. 2441/14.10.2008 a Judecătoriei Bârlad. Prin sentința menționată, minora I. A. M., rezultată din căsătorie, a fost încredințată reclamantei, spre creștere și educare, iar minorul I. M. C. a fost încredințat pârâtului, spre creștere și educare. Reclamanta a mai arătat că, începând de la jumătatea lunii iunie 2013, minorul I. M. C. locuiește la reclamantă, astfel că se impune ca, prin sentința ce se va pronunța, locuința minorului să fie stabilită la reclamantă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, acte de stare civilă; sentința civ. nr. 595/1.03.2012 a Judecătoriei Bârlad; sentința civ. nr. 2329/6.09.2012 a Judecătoriei Bârlad și a folosit proba cu martori.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, inițial, minorul I. M. C. a locuit la el, la pârât, însă a fost influențat de reclamantă și din această cauză minorul a plecat să locuiască cu reclamanta. Pârâtul a mai arătat că, fiind influențat negativ de către reclamantă, minorul are rezultate slabe la învățătură, a rămas repetent și are un anturaj dubios. Din această cauză, minorul a fost cercetat penal. Pârâtul a menționat că reclamanta mai are un copil în vârstă de 2 ani, din a 2-a ei căsătorie, nu este angajată în muncă și nu are cu ce să-i crească pe copii.
Pârâtul a depus la dosar înscrisuri privind situația școlară a minorului și citație emisă de Poliția Bârlad.
Primăria Bârlad- Direcția de Asistență Socială a întocmit referatele de anchetă psihosocială nr. 3279/25.11.2013.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
Reclamanta S. L. și pârâtul I. B. au fost soți și din căsătoria lor au rezultat minorii: I. A. M., născută la data de 17.07.1995 și I. M. C., născut la data de 14.01.1997.
Prin sentința civ. nr. 2441/14.10.2008 a Judecătoriei Bârlad, căsătoria părților a fost desfăcută din vina ambilor soți, minorii I. A. M. și I. M. C. au fost încredințați tatălui, spre creștere și educare, iar mama minorilor a fost obligată să plătească acestora pensie de întreținere în sumă de câte 70 lei, lunar, până la majoratul minorilor.
În ceea ce privește măsura încredințării minorilor către tatăl lor, spre creștere și educare, în considerentele sentinței s-a reținut că, audiați în Camera de consiliu a instanței, minorii au optat să fie încredințați tatălui.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad cu nr. 5310/189 din 12.10.2010, reclamanta L. L. (actuala S. L.) l-a chemat în judecată pe pârâtul I. B., solicitând ca minorii I. A. M. și I. M. C. să-i fie reîncredințați ei, spre creștere și educare.
Cererea înregistrată cu nr._ a fost soluționată prin sentința civ. nr. 3613/15.12.2010, prin care cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței menționate, s-a reținut că minorii au fost audiați în Camera de consiliu și au optat să locuiască la tatăl lor. S-a mai reținut că nu s-au modificat împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței de divorț nr. 2441/14.10.2008 a Judecătoriei Bârlad.
La data de 3.06.2011, reclamanta a încheiat o nouă căsătorie, cu S. I. și, prin încheierea acestei căsătorii, ea a luat numele de familie S..
Din cea de-a doua ei căsătorie, reclamanta S. L. mai are un copil minor, respectiv pe minorul S. G. I., născut la data de 17.10.2011.
Printr-o altă cerere înregistrată la Judecătoria Bârlad cu nr. 127/189/12.01.2012, reclamanta S. L. l-a chemat în Judecată pe pârâtul I. B. și a solicitat să se stabilească la reclamantă locuința minorilor I. A. M. și I. M. C. și să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere pentru acești 2 copii.
În motivarea cererii ce a făcut obiectul dosarului civ. nr._, reclamanta a susținut că, după aproximativ 3 ani de la pronunțarea sentinței de divorț, pârâtul a refuzat să mai acorde întreținere minorilor, consumă alcool, îi lovește pe minori, punându-le în pericol viața și sănătatea. La data de 10.12.2011, pârâtul l-a adus pe minorul M. C. la poarta reclamantei și l-a abandonat acolo. De atunci și până la data formulării cererii, minorul M. C. a locuit la reclamantă, astfel că se impune ca instanța să stabilească domiciliul ambilor minori la reclamantă, în Bârlad, . nr. 44.
În dosarul civ. nr. 127/189/12.01.2012, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a susținut că el, pârâtul, s-a îngrijit de cei doi copii minori, le-a pregătit mâncare și i-a supravegheat corespunzător. În ceea ce privește pe minorul M. C., pârâtul a arătat că acesta începuse să nu mai învețe și să fure bunuri din casă, situație care a generat anumite discuții între pârât și fiul său. În aceste condiții, la data de 11.12.2011 minorul M. C. a plecat la reclamantă, cu intenția de a locui cu ea.
Soluționând cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 127/189/12.01.2012, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința civ. nr. 595/1.03.2012, prin care cererea prin care reclamanta S. L. a solicitat să se stabilească locuința minorilor I. A. M. și I. M. C. la ea, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței civ. nr. 595/1.03.2012 a Judecătoriei Bârlad, s-a reținut că, potrivit referatului de anchetă socială întocmit în respectiva cauză, din data de 30.01.2012, de către Primăria Bârlad, reclamanta locuia în casa soțului ei S. I., situată în Bârlad, . nr. 44, compusă din două camere și dependințe. Din căsătoria ei cu S. I., reclamanta mai are un copil, respectiv pe minorul S. G. I., născut la data de 17.10.2011. La momentul efectuării anchetei sociale, la locuința reclamantei locuia și minorul I. M. C., care, la data de 10.12.2011, plecase de la locuința tatălui său. S-a mai reținut că pârâtul I. B. locuiește în Bârlad, .. 78 A, într-un imobil compus din două camere și dependințe. După plecarea minorului M. C. de la locuința pârâtului, împreună cu pârâtul a continuat să locuiască minora I. A. M..
În considerentele aceleiași sentințe s-a mai reținut că, fiind audiați în Camera de consiliu a instanței, minorii I. A. M. și I. M. C. și-au exprimat opțiunea de a locui cu tatăl lor. Minorii au susținut că locuiesc împreună cu tatăl lor de aproximativ 5 ani de zile, tatăl lor se îngrijește bine de ei și că nu doresc să locuiască la mama lor.
Instanța a reținut că, în limita probelor administrate, reclamanta nu a dovedit că împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței civ. nr. 2441/14.10.2008 a Judecătoriei Bârlad s-ar fi modificat, astfel că cererea reclamantei a fost respinsă.
Ulterior, printr-o altă cerere înregistrată la Judecătoria Bârlad cu nr. 3619/189 din 12.07.2012, reclamanta S. L. l-a chemat în judecată pe pârâtul I. B., solicitând să se dispună să-i fie încredințată reclamantei minora I. A. M.. În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că, la data de 4.07.2012, pârâtul a alungat-o pe minoră din locuința lui și a lovit-o.
Soluționând cauza ce a făcut obiectul dosarului civ. nr._, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința civ. nr. 2329/6.09.2012, prin care cererea formulată de reclamanta S. L. a fost admisă, în sensul că locuința minorei I. A. M. a fost stabilită la reclamantă și s-a dispus sistarea obligației reclamantei de a plăti pensia de întreținere în sumă de 70 lei, lunar, pentru minora I. A. M., stabilită prin sentința civ. nr. 2441/14.10.2008 a Judecătoriei Bârlad.
În prezenta cauză, prin declarațiile date în instanță, martorii H. M. și Sărghe B., propuși de reclamantă, au arătat că în anul 2012 pârâtul I. B. a alungat-o de la locuința lui pe fiica părților și ca urmare, fiica părților locuiește cu reclamanta. Prin luna mai 2013, pârâtul l-a alungat de la locuința lui și pe fiul părților, M. C., și de atunci minorul locuiește cu mama lui. Reclamanta locuiește în Bârlad, . în casa proprietatea socrilor ei, casă compusă din 2 camere și antret. În aceeași casă locuiesc soțul reclamantei, cei doi copii ai reclamantei din prima ei căsătorie și copilul reclamantei din cea de-a doua ei căsătorie. Reclamanta se îngrijește bine de copiii ei. Pârâtul nu contribuie la întreținerea celor doi copii ai părților. Actualul soț al reclamantei are și el 2 copii rezultați din prima lui căsătorie, însă acești 2 copii se află la mama lor. Martorii au declarat că minorul M. C. a plecat de la locuința tatălui lui din cauză că tatăl îl certa, îl lovea și nu-i pregătea de mâncare. Totodată, în perioada în care minorul a locuit la tatăl lui, acesta a avut rezultate slabe la învățătură, fiind declarat la școală repetent.
În cauza dedusă în prezent judecății, prin referatele de anchetă psihosocială nr. 3279/25.11.2013, întocmite de Primăria Bârlad - Direcția de Asistență Socială, s-a reținut că reclamanta S. L. locuiește în Bârlad, . nr. 44, în casa proprietatea socrilor ei, compusă din 2 camere și bucătărie. În aceeași casă locuiesc actualul soț al reclamantei și fiica reclamantei dintr-o căsătorie anterioară. S-a mai reținut că împreună cu reclamanta mai locuiește și minorul I. M. C., care susține că aici este mai bine îngrijit.
Cu privire la pârâtul I. B., prin ancheta psihosocială s-a reținut că acesta locuiește în Bârlad, .. 78 A, într-o casă proprietatea lui, compusă din 2 camere și hol, din care sunt locuibile numai o cameră și holul. După ce minorul a fost încredințat pârâtului, spre creștere și educare, relația dintre pârât și fiul său I. M. C. s-a înrăutățit din cauză că minorul a absentat de la școală, iar în clasa a IX-a minorul a rămas repetent. Minorul nu a mai venit acasă, fiind atras de delincvența stradală, în compania altor copii aflați în situații similare. Pârâtul și-a manifestat dorința de a-l reprimi acasă pe fiul său minor, cu condiția ca acesta să meargă la școală și să-i asculte îndrumările. S-a mai reținut că pârâtul este angajat la ., și are un venit net de 700 lei, lunar.
Din adeverința nr. 1211/4.11.2013, emisă de Liceul tehnologic „P. R.” din Bârlad, rezultă că minorul I. M. C. este elev în clasa a IX-a la această unitate de învățământ, cursuri de zi, în anul școlar 2013-2014.
Din adeverința nr. 1211/4.11.2013, emisă de Liceul tehnologic „P. R.” din Bârlad, rezultă că minora I. A. M. (cealaltă fiică a părților) este elevă în clasa a XII-a la această unitate de învățământ, cursuri de zi, în anul școlar 2013-2014.
Din înscrisurile depuse la dosar de către pârât, rezultă că minorul I. M. C. a repetat clasa a IX-a din cauză că nu a obținut note corespunzătoare și a absentat nemotivat de la școală.
Mai rezultă că minorul I. M. C. a fost cercetat în cauza penală din dosarul nr._/2012 al Poliției Bârlad, pentru infracțiunea de furt calificat.
Audiat în Camera de consiliu a instanței, minorul I. M. C. a arătat că dorește să locuiască cu mama sa. Minorul a arătat că el a locuit în casa părinților săi din Bârlad, .. 78 A, însă începând din luna iunie 2013, el locuiește împreună cu mama lui, în casa soțului acesteia, din Bârlad, . nr. 44. Minorul a precizat că el nu mai locuiește împreună cu tatăl său din cauză că în luna mai 2013 a fost alungat de tatăl său din locuință.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 403 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), intrat în vigoare la data de 1.10.2011, conform cărora „În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”.
Cu privire la cererea prin care reclamanta a solicitat să se stabilească locuința minorului I. M. C. la reclamantă, sunt incidente prevederile art. 400 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), conform cărora:
„(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
(2) Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior.
(3) În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa”.
Față de probele administrate, instanța reține că reclamanta manifestă interes pentru creșterea și educarea minorului și că, de aproximativ jumătate de an, minorul locuiește la reclamantă.
Aceste aspecte, coroborate cu opțiunea exprimată de minor, determină instanța să aprecieze că este în interesul superior al minorului ca el să locuiască împreună cu reclamanta.
Pentru considerentele arătate, reținând că s-au schimbat împrejurările avute în vedere atunci când s-a stabilit locuința minorului la tatăl său, se va admite cererea prin care reclamanta a solicitat ca locuința minorului I. M. C. să fie stabilită la ea, la reclamantă.
În consecință, se va stabili locuința minorului I. M. C. la mamă, adică la reclamanta S. L..
Privitor la cererea prin care reclamanta a solicitat ca numai ea să exercite autoritatea părintească asupra minorului I. M. C., conform art. 397 din Codul civil „autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
Articolul 398 din Codul civil prevede că:
„(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția sau la căsătoria acestuia”.
Din textele de lege sus invocate, rezultă că, în materia exercitării autorității părintești, regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți ai copilului dar, pentru motive întemeiate, se poate dispune exercitarea ei de către unul dintre părinți.
Cazurile de exercitare a autorității părintești de către un singur părinte sunt prevăzute în art. 507 din Codul civil, astfel: „Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”.
În jurisprudență s-a stabilit că art. 507 din Codul civil stabilește situații excepționale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte și că părintele nu trebuie încurajat să abandoneze obligațiile referitoare la deciziile care îl privesc pe copil, să renunțe la drepturile și îndatoririle sale părintești.
Deoarece nu este incident niciunul dintre motivele prevăzute de art. 507 Cod civil, cererea prin care reclamanta a solicitat ca numai ea să exercite autoritatea părintească asupra minorului I. M. C. va fi admisă în parte, în sensul că se va dispune ca autoritatea părintească față de minorul I. M. C. să fie exercitată de către ambii părinți ai minorului, adică atât de către reclamanta S. L., cât și de către pârâtul I. B..
Potrivit art. 524-525 din Codul civil, părțile vor fi obligate să contribuie la cheltuielile necesare creșterii, îngrijirii și educării minorului I. M. C..
Astfel, reclamanta va fi obligată să presteze întreținere minorului I. M. C., în natură, până la majoratul minorului.
Reclamanta nu este angajată în muncă, însă este aptă de muncă.
Totodată, pârâtul I. B. va fi obligat să contribuie la cheltuielile necesare creșterii și îngrijirii minorului I. M. C., prin plata lunară a unei pensii de întreținere, în bani, către reclamantă, începând cu data introducerii acțiunii la instanță – 8.10.2013, până la majoratul minorului.
Pârâtul I. B. este angajat în muncă la .- Sucursala Bârlad și, potrivit adresei nr._/9.12.2013, emise de unitatea menționată, în perioada 1.06- 30.11.2013 pârâtul a realizat un venit mediu net lunar de 1.291 lei.
Pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, vor fi aplicate prevederile art. 529 alin.2 din Codul civil, potrivit cărora, pentru doi copii, pensia de întreținere este de până la 1/3 din venitul net lunar al părintelui obligat la prestarea întreținerii, în cauză acest venit net fiind de 1.291 lei, lunar.
Totodată, se va avea în vedere că, la data pronunțării prezentei sentințe, pârâtul I. B. nu plătea pensie de întreținere nici pentru fiica sa I. A. M., care este majoră (este născută la data de 17.07.1995) și care se află în continuarea studiilor (este elevă în clasa a XII-a).
Reclamanta a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Potrivit art. 451 alin.1, art. 453 alin.2 Cod.proc.civ., consecință a admiterii acțiunii reclamantei, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în proces.
Cererea reclamantului a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea pentru exercitare autoritate părintească, pentru stabilire locuință minor și pentru plata pensiei de întreținere cu privire la minorul I. M. C., cerere formulată de reclamanta S. L. (CNP-_), domiciliată în Bârlad, . nr.44, în contradictoriu cu pârâtul I. B. (CNP-_), domiciliat în Bârlad, .. 78 A.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului I. M. C. (CNP-_), născut la data de 14.01.1997, să fie exercitată de către ambii părinți ai minorului, adică de către reclamanta S. L. și de către pârâtul I. B..
Stabilește locuința minorului I. M. C. la mamă, adică la reclamanta S. L..
Dispune ca reclamanta să presteze întreținere minorului I. M. C., în natură, până la majoratul acestuia.
Obligă pârâtul să contribuie la cheltuielile necesare creșterii și îngrijirii minorului I. M. C., prin plata către reclamantă a sumei de câte 200 lei, lunar, reprezentând pensie de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii la instanță – 8.10.2013, până la majoratul minorului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. C. VICTORIȚA T.
Red.T.I.
Tehnored.C.V.T./17.12.2013/4ex. comunicari 2/
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 722/2013. Judecătoria BÂRLAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 730/2013.... → |
|---|
