Plângere contravenţională. Sentința nr. 2062/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2062/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 3812/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2062/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul I. F. C. domiciliat în Iași .. 11, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție V. având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul I. F. C. personal, lipsă fiind intimatul I. Județean de Poliție V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimat.
Instanța, întrucât cauza se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 cod procedură civilă și raportat la art. 32 al. 2 din OG 2/2001, stabilește că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul petentul pentru estimarea duratei procesului.
Având cuvântul, petentul I. F. estimează durata procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
În temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C. proc. civ., instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Instanța constată că părțile nu au invocat excepții.
Petentul precizează că se deplasa pe distanța Bârlad – Iași și al km 60 este un așa zis pod. Acolo în acea zonă este o porțiune mică de linie continuă. Nu s-a văzut indicatorul întrucât în fața sa era un camion. A început efectuarea manevrei de depășire atunci când marcajul de pe asfalt era discontinuu. Linia continuă este pe o suprafață de aproximativ 4 m. Prin efectuarea manevrei de depășire nu a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Depășirea a fost începută într-o zonă sigură și cu viteză redusă. A solicitat intimatului să depună la dosar înregistrarea video însă aceștia nu au răspuns solicitării. Nu mai insistă în administrarea altor probe. Cu înregistrarea video solicitată de la intimat dorea să dovedească atitudinea sa în trafic. Faptul că intimatul nu a depus la dosar înregistrarea video relevă subiectivitatea acesteia.
Instanța constată că nu este relevantă proba cu înregistrarea video.
Deliberând asupra probelor cu înscrisuri solicitate atât de petent cât și de intimat prin întâmpinare, instanța deliberând o consideră admisibilă și concludentă, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 cod procedură civilă o încuviințează.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța se socotește lămurită și în temeiul art. 244 alin. 1 cod procedură civilă declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, petentul solicită instanței să țină cont de contextul în care s-a petrecut manevra de depășire. Solicită admiterea plângerii, anularea măsurilor subsidiare, exonerarea de plata amenzii aplicată prin procesul verbal. La locul său de muncă îi este vital permisul de conducere. Suspendarea pe o perioadă a dreptului de a conduce l-ar pune într-o situație grea. Solicită să se înlăture și mențiunea din procesul verbal cu privire la reținerea certificatul de înmatriculare. În subsidiar solicită înlocuirea cu avertisment.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 05.08. 2013, petentul I. F. C., a cerut, în contradictoriu cu intimatul IPJ V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 25.07.2013 întrucât îl consideră nelegal și netemeinic.
În motivare, petentul a susținut că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 de lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile pentru efectuarea unei depășiri în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”. C. că depășirea a început înainte de zona de acțiune a indicatorului respectiv, abia la terminarea depășirii fiind surprins de marcajul continuu. De asemenea, invocă ca motive de nulitate: mențiunea cuprinsă în procesul verbal contestat care face referire la reținerea certificatului de înmatriculare, fără niciun temei, respectiv lipsa numărului filmării de pe procesul verbal. În circumstanțiere, petentul invocă motive de ordin familial și financiar, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile ducându-l în imposibilitatea de a-și întreține familia, față de natura serviciului său.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 din OUG 195/2002.
În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei și martori. A depus la dosarul cauzei următoarele: copie după procesul verbal contestat (f.4), copie C.I..
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare (f.13) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimata a arătat că din fotografiile efectuate după înregistrarea video a aparatului radar se observă cu claritate că la data de 25.07.2013, ora 11:15 pe DE 581 km 78 conducătorul autovehiculului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul care circula regulamentar pe sensul său de mers, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, în momentul în care începea zona delimitată de marcajul longitudinal simplu continuu. Aparatul radar cu care a fost constatată contravenția este verificat metrologic.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei în copie: 4 fotografii efectuate după înregistrarea video a aparatului radar (f. 16-17), buletinul de verificare metrologică nr._/11.04.2013 (f.14), originalul p.v. contestat (f. 15).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f.3) prin care a susținut că fotografiile depuse de intimat la dosarul cauzei au fost interpretate subiectiv, în contextul în care a început depășirea regulamentar, marcajul cu linie continuă avea cel mult 4 m și nu a pus în pericol siguranța circulației. De asemenea, a reiterat susținerea din cererea de chemare în judecată potrivit căreia procesul verbal este nul absolut pentru că menționează nejustificat și reținerea certificatului de înmatriculare.
La termenul din data de 30.09.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 25.07.2013 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în nerespectarea regulilor privind depășirea. În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul a condus auto Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe DE 581 km și din zona 75/78 a efectuat depășirea auto cu numărul_ din zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, abaterea fiind stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 05 august 2013 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției (25 iulie 2013), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
Deși petentul consideră motiv de nulitate mențiunea cuprinsă în procesul verbal referitoare la reținerea certificatului de înmatriculare, prin bifarea rubricii respective, invocând ca temei art. 16 din OG 2/2001 și producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, instanța va respinge acest motiv de nulitate. Într-adevăr, în procesul verbal contestat este bifată rubrica „reținerea certificatului de înmatriculare” fără ca textul de lege care incriminează contravenția reținută în sarcina sa să prevadă o astfel de sancțiune. Cu toate acestea, petentului nu i-a fost reținut certificatul de înmatriculare, ci numai permisul de conducere, organul constatator aplicând în mod corect dispozițiile legale. Ca atare, nefiind vorba despre o nulitate expres prevăzută de lege, dintre cele de la art. 17 OG 2/2001, astfel încât vătămarea să se prezume, ci despre o nulitate virtuală, pentru care petentul trebuie să facă dovada vătămării, instanța constată că în cauză petentul nu a dovedit prejudiciul produs. Această mențiune este o simplă eroare materială, care nu este de natură să atragă vreo consecință juridică, anularea procesului verbal stric pe acest considerent fiind excesivă și în contradicție cu interesul general de constatare și sancționare a contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța constată că petentul nu a contestat efectiv situația de fapt reținută, ci modul în care agentul constatator a interpretat dispoziția legală prin aplicare la împrejurările de fapt concrete.
Ca atare, situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității. Procesul verbal de contravenție contestat este întocmit de un agent al statului, în exercitarea funcției sale, motiv pentru care are prin sine însuși valoare probatorie sub aspectul situației de fapt. Prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acesta nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, în componenta referitoare la aplicarea prezumției de nevinovăție, potrivit jurisprudenței Curții EDO (cauza A. c. României, par. 60, cauza Salabiaku c. Franței, par. 28, cauza Telfner c. Austriei, par. 16), prezumțiile de fapt și de drept fiind recunoscute în toate sistemele juridice. Aplicarea lor în materie contravențională, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului nu este interzisă atât timp cât sunt respectate limitele rezonabile determinate de respectarea dreptului la apărare. În cauza de față, petentul a avut posibilitatea de a combate legalitatea și temeinicia procesului verbal în fața instanței, prin administrarea de probe și formularea de concluzii orale. Cu toate acestea, pe lângă faptul că cele consemnate în procesul verbal au fost percepute direct de către agentul constatator (fapt suficient pentru aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie, legea neimpunând pentru o atare contravenție necesitatea constatării ei prin mijloace omologate), intimatul a depus la dosarul cauzei și un set de fotografii (f.16-17) care susțin starea de fapt reținută, efectuate cu ajutorul unui mijloc omologat tehnic. (f. 14)
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în prezenta cauză, instanța reține că petentul, într-adevăr, a început depășirea în zona marcajului cu linie discontinuă (f.16 h. 11:15:50). Cu toate acestea, pe parcursul efectuării depășirii, marcajul longitudinal a devenit continuu, ceea ce semnifică interdicția efectuării depășirii (f.17, h. 11:15:55). Ulterior, (f.17 verso, h. 11:16:40), marcajul a devenit din nou discontinuu, ceea ce semnifică înlăturarea interdicției de a efectua depășirea. Este adevărat că în momentul începerii efectuării depășirii era vizibil indicatorul care interzice acest lucru, însă față de întinderea mică a marcajului longitudinal (care are aceeași semnificație cu cea a indicatorului), zona de acțiune a acestuia urma să se încheie la scurt timp.
Față de intervalul în care a avut loc depășirea - max. 1 min, de condițiile de trafic – din fotografii reieșind cu claritate că autovehiculul depășit era unul de tonaj mare, care nu putea circula decât cu o viteză redusă, dar și de faptul că petentul nu a depășit limita de viteză pe acel sector de drum în efectuarea depășirii, instanța apreciază că fapta imputată nu prezintă gradul de pericol social necesar pentru aplicarea sancțiunii principale a amenzii și a celei complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile.
Scopul reglementărilor juridice în materie rutieră nu este acela de a aplica sancțiuni cât mai severe ci acela de a asigura fluidizarea traficului și evitarea accidentelor pe drumurile publice. Din modul în care s-a derulat fapta imputată petentului, instanța apreciază că nici fluența traficului și nici siguranța circulației nu au fost puse în pericol. Petentul a efectuat depășirea într-o zonă în care avea vizibilitate, aspect care reiese din distanța scurtă pe care era amplasat marcajul longitudinal continuu de interzicere a depășirii. De asemenea, autovehiculul depășit, având în vedere gabaritul său, se deplasa cu o viteză redusă. Realizarea unei manevre de depășire presupune absența unui vehicul pe sensul opus, cerința care, în contextul unui drum cu o singură bandă pe sens, este adesea greu de îndeplinit.
Art. 5 al. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Conform art. 21 al. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție.
Aplicând aceste criterii legale la situația de fapt, instanța apreciază că pericolul social al faptei comise de petent este unul redus, sancțiunea principală a avertismentului fiind mai bine dozată. Deși contravenția este una de pericol și nu de rezultat, aprecierea gradului de pericol social se face și în privința acestui tip de contravenții. Desigur, împrejurarea că nu s-au produs urmări pentru siguranța circulației nu este relevantă, însă instanța va ține cont de pericolul potențial minim, de circumstanțele personale ale petentului (care s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut fapta comisă), de scopul general al aplicării sancțiunii contravenționale ( de a atrage contravenientului atenția asupra urmărilor faptelor sale și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat). În consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța va face aplicarea acelorași criterii referitoare la aprecierea gradului de pericol social. Deși textul art. 100 OUG 195/2002 prevede aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce automat pe lângă sancțiunea principală, instanța apreciază că acest fapt presupune o sancționare excesivă. Atât timp cât circumstanțele concrete impun aplicarea sancțiunii principale a avertismentului tocmai prin prisma gradului mic de pericol social, menținerea sancțiunii complementare doar pe considerentul că textul de lege prevede aplicarea obligatorie a acesteia este în vădită contradicție cu jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului, din care se desprinde, în materie contravențională, obligația analizării proporționalității și oportunității aplicării oricărei sancțiuni.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal . nr._/25.07.2013 este întocmit în mod legal, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, insă, sub aspectul sancțiunilor aplicate, urmează a admite în parte plângerea petentului, în sensul înlocuirii sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului și a înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. F. C., CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 11, ., ., jud. Iași împotriva procesului verbal de constare al contravenției . nr._ încheiat la data de 25.07.2013 de I. Județean de Poliție V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V..
Înlocuiește sancțiune principală a amenzii cu cea a avertismentului.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D.
Tehnoredactat D.H.4 ex/ 09 Octombrie 2013
| ← Evacuare. Sentința nr. 1167/2013. Judecătoria BÂRLAD | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2456/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
