Plângere contravenţională. Sentința nr. 2184/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2184/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 1432/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 2184/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier V. M. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petenta . și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR I. 3, având ca obiect plângere contravenționala P.V. . NR._ DIN 20.02.2013.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 01.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 08.10.2013.
Deliberând, s-a dat sentința de față:
INSTANȚA
În urma deliberării în secret în Camera de Consiliu, conform art. 394 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Plângerea contravențională
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 07.03.2013 sub nr._, petenta .. a contestat procesul verbal . nr._ întocmit la data de 20.02.2013, solicitând anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petenta a arătat că la data de 20.02.2013, în timp ce autovehiculul societății cu număr de înmatriculare_ efectua un transport de mărfuri, a fost oprit pentru control. În urma verificării a primit la sediul un proces verbal prin care a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 6.000 lei, considerându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 2 alin. 2 pct. 6 din OG 37/2007. Agentul a consemnat că, din verificările efectuate a rezultat faptul că domnul conducător auto nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore, respectiv pentru ziua de 19/20.02.2013, confruntându-se certificatul de desfășurare a activității cu diagrama din data de 19.02.2013 unde ar fi trebuit să respecte pauza de 9 ore. Datorită faptului că a fost bifat un punct de pe certificatul de desfășurare a activității unde scria faptul că conducătorul auto a fost în concediu sau în repaus, trebuia obligatoriu după introducerea diagramei în aparatul tahograf, respectiv 19.02.2013, ora 8,00 să facă pauza de 9 ore după care să curseze. Petenta a susținut că, cele reținute de agent sunt în contradicție cu starea de fapt existentă la momentul controlului. La control au fost prezentate pentru perioada anterioară controlului diagrame tahograf, corespunzătoare perioadei 26.01.2013 până la data de 19.02.2013, iar conform datelor înregistrate în diagrame se poate constata faptul că domul conducător auto P. P., în toată această perioadă, datorită lipsei de activitate a societății a beneficiat de repaus. Astfel, la data de 19.02.2013, ora 8,00 când a fost introdusă diagrama tahograf pentru începerea unui program de lucru, conducătorul auto se afla după un repaus de 24 zile justificat în mod clar prin diagramele prezentate la control. Prin simpla consultare a diagramei din data de 18.02.2013 introdusă în aparatul tahograf la kilometrajul_ și scoasă din aparat la kilometrajul_, precum și a diagramei din data de 19.02.2013 introdusă în aparat la ora 08,00 cu același kilometraj_ se poate constata în mod clar faptul că a fost efectuată o perioadă mai mare de 9 ore de odihnă zilnică în contradicție cu constatarea efectuată de agent. În ceea ce privește certificatul de atestare a activității, acesta a fost întocmit suplimentar față de cerințele legale la data de 19.02.2013 și înmânat conducătorului auto, dar dintr-o eroare de redactare coordonatorul de activitate nu a observat faptul că s-a imprimat prin copiere bifarea la un alt punct și anume-disponibil. Acest fapt nu schimbă cu nimic starea de fapt existentă și anume faptul că conducătorul auto a efectuat perioada minimă obligatorie prevăzută de legislație.
În drept, a invocat dispozițiile OG. 2/2011.
Potrivit dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
B. Întâmpinare
Intimatul a depus întâmpinare (fila 30) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că, la controlul efectuat la data de 02.02.2012, ora 09,40 în punctul DN24 Km 73, localitatea Bădeana, asupra vehiculului cu număr de înmatriculare_ deținut, utilizat de petentă și condus de P. P. care efectuat un transport rutier public de marfă, s-a constat că la data de 19.02.-20,.02.2013 nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu până la două ore, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 2 pct.6 din OG 37/2007 modificată prin OG 21/2009+ Legea 52/2010 privind stabilirea cardului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
Intimata a învederat că, procesul verbal de contravenții marchează existența raportului juridic contravențional fiind actul prin care se declanșează și la care se raportează tragerea la răspundere a celor care au săvârșit contravenții. Procesul verbal de contravenții beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate, are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei comise până la prova contară. Procesul verbal este legal și temeinic întocmit, iar faptele săvârșite conțin toate elementele constitutive ale unei contravenții. Răspunderea unității de transport este una legală derivată din prerogativele de diriguire și control asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu ce revin persoanei juridice angajatoare. Faptele contravenționale au fost delimitate corect, au fost constatate și sancționate în mod corect, iar sancțiunile au fost corect individualizate. Intimatul a apreciat că sancțiunea avertismentului nu se impune, întrucât faptele nu pot fi apreciate ca fiind de o gravitate redusă.
În drept, intimatul a invocat art. 205-208 C.proc.civ., O.G. 2/2001, OG2/2001, OG 37/2007 modif prin OG 21/2009+Legea 52/_ privind stabilirea cardului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
Prin precizările depuse la dosar la fila 78, intimata arată că, petenta nu se află la prima abatere contravențională, pe numele petentei fiind întocmite mai multe procese verbale de contravenție
C. Răspuns la întâmpinare
Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (fila 55), prin care solicită respingerea apărărilor formulate de intimată. Susține că în mod eronat agentul și-a întemeiat constatarea numai pe baza certificatului de desfășurare a activității, fără a lua în considerare diagramele tahograf din datele anterioare controlului. Prin certificatul de desfășurare a activității s-a produs o eroare de redactare. Împrejurarea că șoferul a semnat procesul verbal în calitate de martor nu implică sub nici o formă recunoașterea faptei constatate de către martor.
D. Probe
Petenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, digrame tahograf (filele 9-23), Certificat de desfășurare a activității (fila 24), digrame tahograf (filele 60-67), sentința civilă nr. 1855/2013 de la 10.07.2013, digrama tahograf (fila 119-127), foaia de pontaj luna ianuarie-februarie.
Intimata a depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal - filele 45-51.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul B. V., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar fila 115.
II. Soluția instanței
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.02.2013 de intimat, s-a reținut că din verificările efectuate a rezultat faptul că domnul conducător auto P. P. nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore, respectiv pentru ziua de 19/20.02.2013, confruntându-se certificatul de desfășurare a activității cu diagrama din data de 19.02.2013 unde ar fi trebuit să respecte pauza de 9 ore. Datorită faptului că a fost bifat un punct de pe certificatul de desfășurare a activității unde scria faptul că conducătorul auto a fost în concediu sau în repaus, trebuia obligatoriu după introducerea diagramei în aparatul tahograf, respectiv 19.02.2013, ora 8,00 să facă pauza de 9 ore, după care să curseze.
Fapta a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 8 alin. 2 pct.6 din OUG 37/2007 cu modificările și completările ulterioare și a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 6000 lei, potrivit art. 9 alin. 1 lit. d din același act normativ.
La rubrica “ Mențiuni“ din cuprinsul procesului-verbal, s-a menționat că petenta « nu au fost formulate obiecțiuni, deoarece nu s-a aflat de fața locului în momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, reprezentantul legal al firmei». Procesul- verbal nu a fost semnat de către reprezentantul societății sancționate, fiind semnat de martorul asistent, conducătorul auto controlat- P. P..
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
În speță, nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrare de probe.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Așadar, întrucât este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Potrivit art. 8 alin. 2 pct. 6 din Legea 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție, nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă, cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore.
În speță, instanța constată că procesul verbal are la bază, formularul de control în trafic, în care este consemnată fapta și care a fost semnat de către conducătorul auto fără obiecțiuni. Faptul că, conducătorul auto a semnat procesul verbal de constatare a contravenției nu este de natură să angajeze răspunderea societății, însă împrejurarea că șoferul controlat a semnat formularul de control în trafic care cuprinde descrierea faptei sale ce antrenează răspunderea operatorului economoc este de natură să confirme fapta. De asemenea, agentul constatator a avut în vedere și certificatul de desfășurare a activității, semnat de către petentă, în care se menționează că Pîrciagă P., de la data de 26.01.2013 până la data de 19.02.2013 era disponibil.
Potrivit art. 26 alin. 7 lit a) din Regulament CE nr. 3820/85 modif prin Reg. CEE 561/2006 al Consiliului, atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrate în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control, folie de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe acre le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente; cardul de conducător auto și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul 561/2006.
Astfel, susținerea petentei cu privire la lipsa relevanței Certificatului de desfășurare a activității nu este întemeiată, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, care prevăd obligația de a prezenta la control orice imprimat scos în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul 561/2006.
Împrejurarea invocată de petentă în sensul că s-a bifat greșit pe certificatul de desfășurare a activității a conducătorului auto P. P. că era ,,diponibil" în perioada 26.01.2013 până la data de 19.02.2013, confirmată de martorul audiat în cauză, este imputabilă petentei și nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională.
Prin urmare, instanța constată existența faptei contravenționale reținute în sarcina petentei prin procesul-verbal întocmit, aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal fiind conforme cu realitatea.
Prin urmare, instanța confirmă temeinicia procesului verbal de contravenții.
III. În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru fapta săvârșită, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 6.000 lei, în temeiul art. 9 alin. 1 lit. d din OUG 37/2007. Instanța constată că sancțiunea este stabilită conform legii, chiar la limita maximă prevăzută de lege.
Cu privire însă la proporționalitatea sancțiunii, în lumina tuturor criteriilor mai sus menționate, în raport cu circumstanțele concrete ale faptei și urmările produse, se apreciază că sancțiunea aplicată este prea aspră.
Astfel, instanța constată că, fapta a fost săvârșită având la bază culpa petentei, care a bifat pe Certificatul de desfășurare a activității, că P. P. era disponibil. Din digramele tahograf depuse în perioada 28.01. – 19.02.2013 rezultă că P. P. nu avut activitate, împrejurare care este confirmată de foile de pontaj și declarația martorului audiat în cauză -B. V.. În raport de acesta, se poate aprecia că fapta nu are un grad de pericol social crescut, întrucât starea conducătorul auto se prezumă că nu a fost de oboseală accentuată fiind recent întors din concediu.
Intimata a invocat că intimata este recidivistă, că a mai fost sancționată contravențional, însă nu a dovedit că, petenta a mai fost sancționată pentru fapte similare, care să dovedească perseverență și rea - credință în săvârșirea aceluiași tip de contravenții.
Prin urmare, constatând că fapta prezintă un grad de pericol social mediu date fiind împrejurările în care a fost săvârșită, luând în considerare forma de vinovăție a contravenție, apreciind că scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 6.000 lei nu se mai justifică.
În consecință, se reține că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine și ca urmare, nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001, și că poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune sau când prevede limite ridicate.
Față de aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la data de 20.02.2013și va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 6.000 lei cu sancțiunea avertisment. În consecință, va dispune restituirea amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei achitată de petentă cu ordin de plată nr. 114 din data de 25.02.2013, respectiv ordin de plată nr. 115 din data de 25.02.2013.
Totodată, instanța atenționează petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând respectarea în viitor a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . având CUI RO_ cu sediul în Rîmnicu V., ..7, jud. Valcea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 20.02.2013 în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR.
2. Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 6.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 20.02.2013 întocmit de către intimat cu sancțiunea „avertisment”.
3. Dispune restituirea amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei achitată de petentă cu ordin de plată nr. 114 din data de 25.02.2013, respectiv ordin de plată nr. 115 din data de 25.02.2013.
4. Numai cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, conform art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001. Cererea de apel de depune la Judecătoria Bârlad.
5. Pronunțată în ședință publică de astăzi, 08.10.2013.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, V. M. B. |
Red. B.G.
Tehnored. V.B. 07.11.2013/4 ex.
| ← Cereri. Sentința nr. 375/2013. Judecătoria BÂRLAD | Cereri. Sentința nr. 65/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
