Plângere contravenţională. Sentința nr. 2627/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2627/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 3868/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2627/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petenta . SRL cu sediul în Oituz, ., jud. Bacău, J_, CUI R5243655, în contradictoriu cu intimatul M. T., Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în București, .. 38, prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravențională împotriva PV . NR._/18 07 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc petenta . SRL și intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimată prin întâmpinare;
Instanța, întrucât cauza se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 cod procedură civilă și art. 32 din OG 2/2001, stabilește că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C. proc. civ., instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Instanța constată că părțile nu au invocat excepții.
Deliberând, asupra probei cu înscrisuri solicitată de petentă prin plângerea formulată și de intimată prin întâmpinare, o consideră admisibilă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 cod procedură încuviințează proba cu înscrisuri pentru petenta . SRL și pentru intimatul M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și față de poziția procesuală a intimatului care a solicitat judecata cauzei în lipsă, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 12.08.2013, petenta . SRL, a cerut, în contradictoriu cu intimatul M. T., Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul rutier - ISCTR, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 18.07.2013 și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare, petenta a susținut că prin procesul verbal atacat a fost sancționată pentru depășirea masei maxime admise cu amendă în cuantum de 25 000 lei. Consideră că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001. La momentul întocmirii, contravenientul nu se afla de față, fiind încheiat la o zi după săvârșirea faptei. Consideră petenta că pentru respectarea legalității era necesar ca lipsa contravenientului să fie suplinită prin prezența unui martor. Motivul menționat de agentul constatator pentru lipsa martorului și anume că la locul contravenției sunt numai membrii echipelor de control care nu pot avea calitatea de martor nu este pertinent. Rolul martorului este acela de a confirma motivul pentru care se refuză de către contravenient semnarea procesului verbal sau motivul pentru care nu poate fi semnat de acesta. Se încalcă astfel dreptul la apărare al petentei. Apreciază că sancțiunea care se impune este nulitatea absolută a procesului verbal deși au existat și instanțe care au statuat că nulitatea care afectează procesul verbal este una relativă.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, petenta consideră că scopul sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului. În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad diferit de periculozitate a faptei. Unul dintre cele mai importante criterii este cel al rezultatului produs. În cauza de față, prin depășirea maselor maxime admise nu s-au produs urmări, ca atare fapta nu prezintă un caracter grav. Astfel, sancțiunea aplicată este prea gravă. Pe de altă parte, petenta apreciază că scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea avertismentului. Sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator ci unul preventiv și educativ, prevenirea comiterii faptelor contravenționale poate fi realizată și prin atragerea atenției petentei cu privire la pericolul social al faptei, cu recomandarea de a respecta pe vitor dispozițiile legale. Întrucât masele maxime admise nu au fost depășite cu o greutate semnificativă, se impune aplicarea sancțiunii avertismentului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, OG 37/2007..
În probațiune, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A depus la dosarul cauzei următoarele documente în copie: procesul verbal . nr._ /18.07.2013 (f. 19), tichet de cântar (f. 21)
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.26) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimatul a arătat că în materia contravențiilor sunt reglementate două categorii de nulități respectiv nulități relative care impun dovedirea vătămării produse și nulități absolute care se constată din oficiu. Când procesul verbal de contravenție se încheie în lipsa contravenientului, agentul constatator nu este în culpă pentru că nu i-a oferit dreptul de a formula obiecțiuni. Lipsa martorului nu constituie motiv de nulitate dacă în cuprinsul procesului verbal s-au consemnat motivele care au dus la încheierea actului sancționator în acest mod. Din examinarea procesului verbal de contravenție, la rubrica „alte mențiuni” se precizează motivul pentru care p.v. nu a putut fi semnat de un martor. Ca atare, procesul verbal nu prezintă vicii de formă de natură a-i afecta legalitatea.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, sancțiunea aplicată prin procesul verbal se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind stabilită în minimul legal și proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Fapta nu poate fi considerată una cu gravitate redusă, atât timp cât legiuitorul prevede o sancțiune minimă de 25 000 lei. Rațiunea legiuitorului în incriminarea acestei fapte o constituie protejarea circulației pe drumurile publice, a infrastructurii și legalitatea transporturilor efectuate. Aplicarea sancțiunii avertismentului nu ar face decât să încurajeze săvârșirea unor asemenea fapte. Sancțiunea amenzii ar fi în acest caz inoperantă.
În drept, intimatul a invocat disp. art. 205-208 C.pr.civ., OG 2/2001, OG 43/1997, Ordinul MTI nr. 980/2011, Ordinul MTI 995/2011.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei în copie procesul verbal contestat. (f. 35), tichet de cântărire (f. 37), buletin de verificare metrologică (f. 38), raport nr. 37/06.11.2012 (f. 39), copie conformă pentru transportul rutier (f. 40), tichet de control nr. 19 (f. 41), aviz de însoțire a mărfii (f. 42), certificat de înmatriculare (f. 43), permis de conducere, C. I. pe numele G. C. (f. 44), fotografii (f. 45-47).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (55) prin care a reiterat susținerile din plângere referitoare la lipsa martorului la întocmirea procesului verbal. Rolul martorului este acela de a confirma motivul pentru care semnătura contravenientului nu apare pe procesul verbal sau motivul pentru care nu poate fi semnat de acesta. Normele art. 19 din OG 2/2001 sunt norme imperative ale legii, ocrotind un interes general, al respectării legalității și prezumției de nevinovăție. Sancțiunea nerespectării acestui text de lege este nulitatea absolută. Dacă instanța apreciază totuși că nulitatea este una relativă, vătămarea constă în lipsirea petentului de posibilitatea de a proba netemeinicia procesului verbal.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, petenta consideră că scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, acesta fiind proporțional cu fapta comisă.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 18.07.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.61 alin. 1 lit. p din Ordonanța Guvernului nr.43/1997. În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că „În data de 17.07.2013, orele 19.30 pe DN 24 km 89 în loc. S., jud. V., a fost oprit în trafic autovehiculul autospecializat N3 cu număr de înmatriculare_ condus de șoferul G. C., aparținând . SRL care transporta balast (mărfuri divizibile) cu aviz de însoțire nr._/17.07.2013 eliberat de . SRL și expedia același balast pe ruta Cozmești-Bârlad-Crasna-Huși. Neprezentarea în trafic a tichetului de cântar a determinat suspiciune și s-a efectuat cântărirea statică electronică. În urma cântăririi s-a constatat în baza tichetului de cântărire emis la orele 19.30/17.07.2013 nr. 71/2013 că firma efectua transport de mărfuri divizibile cu depășirea masei totale maxime admise și maselor maxime admise pe axe. Masa maximă admisă este de 32 t și înregistrată la cântar 38,95 t, rezultând o depășire de 6,95 t și depășirea masei maxime admise pe axe de la 19 t admis la 24,35 t, rezultând după cântărire – depășire de 5,35 to. Contravenientul are obligația să achite contravaloarea tarifului de despăgubire conform înștiințării de plată, de asemenea s-a procedat și la imobilizarea autovehiculului pentru eliminarea greutății depășite.”
Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient întrucât reprezentantul legal al societății nu s-a aflat la locul constatării faptei. De asemenea, procesul verbal nu a fost semnat de un martor întrucât membrii echipei de control nu pot avea calitatea de martori.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
Critica petentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, constând în aceea că la momentul încheierii procesului verbal, întrucât acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului său, agentul constatator trebuia să facă mențiune despre aceasta, care să fie confirmată de cel puțin un martor, este neîntemeiată. Din analiza procesului verbal contestat reiese că într-adevăr acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei, a doua zi după comiterea contravenției. Din mențiunea înscrisă în procesul verbal reiese că acesta nu a fost semnat de niciun martor întrucât membrii echipei de control nu pot avea calitatea de martor iar la fața locului nu a putut fi identificat nici un martor.
Din economia art. 19 din OG 2/2001 reiese că rolul semnăturii martorului este acela de a atesta redactarea regulată a procesului verbal, și anume că procesul verbal a fost întocmit în prezența sa și că cel sancționat nu a fost de față ori nu a putut să semneze procesul verbal. Deși petenta susține că sancțiunea lipsei semnăturii martorului este cea a nulității absolute, instanța nu împărtășește această opinie ci consideră că sancțiunea este cea a unei nulități virtuale, nefiind expres prevăzută de lege, ca în cazul lipsei mențiunilor înscrise la art. 17 din OG 2/2001, singurele cazuri de nulitate expresă. Ca atare, fiind vorba despre o nulitate virtuală, vătămarea produsă petentei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de aceasta. Totodată este necesar ca vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. Petenta nu contesta modul de întocmire a procesului verbal ci doar faptul că acesta a fost întocmit fără a purta semnătura unui martor.
Deși petenta invocă încălcarea dreptului la apărare prn imposibilitatea de a da explicații și de a formula obiecțiuni, aceasta nu a indicat în concret ce obiecțiuni ar fi dorit să formuleze. Ca atare, instanța apreciază că nu există vătămare atât timp cât nu se contestă modalitatea în care procesul verbal a fost încheiat. Este excesivă și încalcă totodată principiul general al constatării și sancționării contravențiilor anularea procesului verbal încheiat în lipsa contravenientului pe considerentul că acesta nu a fost semnat de nici un martor atât timp cât însăși petenta recunoaște condițiile în care procesul verbal a fost încheiat, necontestând situația de fapt, și implicit faptul că nu a avut de formulat obiecțiuni. Chiar dacă procesul verbal contestat a fost întocmit a doua zi după constatarea contravenției, la sediul agentului constatator, petentei nu i s-a produs nicio vătămare. Legea nu prevede obligativitatea agentului constatator de a întocmi procesul verbal pe loc, iar față de mențiunea înscrisă în procesul verbal potrivit căreia la fața locului nu se aflau alte persoane în afară de agenți constatatori, care să poată avea calitatea de martori, instanța apreciază că cerințele art. 19 sunt îndeplinite. Mai mult decât atât, procesul verbal de contravenție fiind un înscris autentic întocmit de un organ al statului, rezultă că mențiunile cuprinse în acesta privind constatări persoanele ale agentului constatator (referitoare la imposibilitatea identificării unei alte persoane care să poată avea calitatea de martor întrucât la fața locului erau doar agenți constatatori) nu poate fi combătută decât prin înscrierea în fals.
De asemenea, nici cea de-a doua condiție pentru anularea actului nu este îndeplinită – vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel. Eventualele obiecțiuni ale petentei puteau fi formulate și în fața instanței, față de natura contravenției reținute în sarcina sa, absența sau prezența unui martor neavând nicio influență pe tărâm probator. Oricum, chiar dacă ar fi fost prezent un martor la încheierea procesului verbal,atât timp cât acesta a fost legal încheiat a doua zi, acesta nu ar fi putut atesta nimic altceva decât lipsa contravenientului și motivul pentru care acesta lipsește.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța constată că petenta nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator. Prezumția de veridicitate a procesului verbal este întărită de mijloacele de probă administrate în fața instanței și anume tichetul de cântărire nr._/2013 (f. 13) în care se evidențiază depășirea masei maxime admise și a celei admise pe axe conform celor reținute în procesul verbal. De asemenea, aparatul de cântărire utilizat este verificat metrologic (f. 38)
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentului, petenta a solicitat înlocuirea amenzii în cuantum de_ lei cu sancțiunea avertismentului. Instanța apreciază că nu se impune acest lucru. Deși petenta a indicat drept criteriu aprecierea rezultatului produs de fapta contravențională, acest criteriu nu este unul pertinent atât timp cât contravenția reținută este una de pericol și nu de rezultat. Astfel, urmarea socialmente periculoasă a contravenției se produce prin simpla încălcare a normei contravenționale, nefiind necesară o modificare de ordin material. Ca atare, gradul de pericol social al acestui tip de contravenții este evaluat de legiuitor la momentul incriminării faptei. Argumentul că nu s-au produs urmări nu are nicio relevanță, acestea nu sunt necesare pentru întrunirea elementelor constitutive ale faptei contravenționale.
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii cu fapta comisă, deși petenta consideră că avertismentul ar fi o sancțiune mai bine dozată, instanța consideră că sancțiunea amenzii este cea potrivită, raportat la situația de fapt. După cum însăși petenta recunoaște și după cum reiese și din procesul verbal și tichetul de cântărire, masa maximă admisă a fost depășită cu 21,72% iar masa maximă admisă pe axe cu 28,16%. Petenta susține că această greutate nu este una semnificativă, de natură să atragă aplicarea unei sancțiuni într-un cuantum atât de ridicat. După cum susține intimatul în întâmpinare, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte este protejarea siguranței pe drumurile publice, dar și a infrastructurii. Or, depășirea greutății admise cu 1/5 este destul de însemnată încât să afecteze infrastructura rutieră. Scopul pentru care legea a prevăzut limite maxime de greutatea nu este întâmplător. Desigur, legea nu exclude posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului. Dar în cauza de față, criteriile legale de apreciere a pericolului social impun menținerea sancțiunii amenzii în cuantum de_ lei aplicată prin procesul verbal contestat. Aceasta este în cuantumul minim prevăzut de lege, suficientă însă pentru a-i atrage atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, cu atât mai mult cu cât petenta este un operator de transport cu un parc de vehicule destinat transportului de marfă însemnat.(f.49).
În consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. Pa&Co International S.R.L., cu sediul în Oituz, ., jud. Bacău, J_, CUI R5243655, în contradictoriu cu intimatul M. T., Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în București, .. 38, prin reprezentant legal
Menține procesul verbal atacat . nr._/18.07.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/27 Noiembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 102/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1785/2013.... → |
|---|
