Plângere contravenţională. Sentința nr. 452/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 452/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 4859/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 452/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind cererea formulată de petent A. E.-N. domiciliat în V., ..267, ., jud.V. în contradictoriu cu intimat I.P.J. V., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: - petent - A. E.-N. și - intimat - I.P.J. V., răspunde pentru petent av.C.F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri acordînd cuvîntul la fond:
Av.C.F. pentru petent solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii și îndepărtarea măsurii complementare a reținerii permisului. S-au solicitat fotografii efectuate la secundă, din care se observă că o mașină îndreptată în sens invers este mașina depășită de petent. Nu există nici-un moment 3 mașini în fotografii. Se susține de către intimată că există și o înregistrare video. În fapt nu s-a efectuat de către petent nici-o triplare, de asemenea în zona marcajului este linia intermitentă. Solicită admiterea plîngerii.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecata
A. Plângerea contravențională
Prin plângerea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 26.09.2012 sub nr. de dosar_, petentul A. E. N. a contestat procesul-verbal . nr._ din data de 20.09.2012 solicitând admiterea plângerii, exonerarea de la plata amenzii și ridicarea măsurii complementare a suspendării exercițiului dreptului de a conduce, restituirea amenzii de 140 lei reprezentând jumătate din amenda stabilită de agentul constatator pe care a achitat-o cu chitanța nr. 300-_ din data de 21.09.2012.
În fapt, relatând succesiunea faptelor, petentul a arătat că la data de 20.09.2012, în timp ce circula în localitatea Bârlad, jud. V. cu autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare_, în fața Colegiului G. R. C., a fost oprit de un agent de poliție motivat de faptul că ar fi depășit un autovehicul care se afla deja în depășire. A susținut că a adus la cunoștință, agentului constatator că cele imputate nu corespund realității. Susține că nu este adevărat că ar fi depășit neregulamentar întrucât, la momentul în care s-a angajat în depășire autovehiculul nu era angajat la rândul său în depășire și nici nu a semnalizat intenția de a efectua depășirea. Consideră că, procesul verbal este nelegal, întrucât nu a fost încadrată corect. A susținut că i s-a produs o vătămare prin aceea că, nu și-a putut face apărări corespunzătoare, cât timp nu a știut despre ce faptă este vorba.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G.2/2001, O.U.G.195/2002.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
B. Apărările formulate
Intimatul a depus întâmpinare (fila 13) prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că, petentul a fost sancționat pentru faptul că la data de 20.09.2012, ora 11,09 pe . Bârlad a condus autoturismul Opel cu număr de înmatriculare_ angajându-se în depășirea autotrenului cu nr. de înmatriculare_ care la rândul său se afla în depășirea altui autovehicul (triplare). Abaterea a fost filmată cu camera video montată pe auto_ . Intimatul a susținut că, din fotografiile depuse la dosar rezultă săvârșirea faptei de către petent. Prin manevra sa, petentul a pus în pericol siguranța traficului rutier, nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de autovehiculului depășit, mai ales că, aceasta era de tonaj mare și s-a angajat în depășirea acesteia în condițiile în care conducătorul camionului era angajat în efectuarea unei depășiri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin. 7 O.G. 2/2001, art. 100 alin. 3 lit. e O.U.G. 195/2002, art. 120 din H.G. 1391/2006.
În temeiul art. 242 C.proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. Probe
Petentul a depus la dosar copie de pe procesul verbal contestat (fila 4), chitanța nr. 300-_ din data de 21.09.2012 (fila 5), carte de identitate (fila 6).
Intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică a paratului radar (fila 18), procesul verbal contestat exemplarul nr. 1 (fila 24), planșele foto care au stat la baza întocmirii procesului verbal (fila 25-27, respectiv 40-45).
Instanța a respins proba cu înregistrare video, ca inadmisibilă, întrucât proba solicitată nu este prevăzută și reglementată de codul de procedură civilă.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul R. R., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 21.
II. Soluția instanței
În urma analizării procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ (f. 24) s-a reținut că, petentul A. E.-N., la data de 20.09.2012, ora 11, 09, pe . Bârlad, a condus auto autoturismul Opel cu număr de înmatriculare_, angajându-se în depășirea autotrenului cu nr. de înmatriculare_ care la rândul său se afla în depășirea altui autovehicul (triplare).
Fapta a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. e din OUG195/2002 și s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, fiind aplicată măsura tehnico - administrativă a reținerii permisului de conducere.
La rubrica ,,alte mențiuni" s-a consemnat, sub semnătura petentului: ,, nu sunt de acord cu cele constatate".
Procesul-verbal a fost semnat de petent, la rubrica contravenient - am luat la cunoștință", precum și dovada de înștiințare.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Orice alte lipsuri din procesul – verbal, mai puțin cele menționate la art. 17 din O.G. 2/2001 sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța constată că petentul aduce critici cu privire încadrarea juridică efectuată de agentul constatator, susținând că prin aplicarea unei încadrări greșite i s-a produs o vătămare în ceea ce privește dreptul la apărare.
Verificând norma legală aplicată (art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002) instanța apreciază că, agentul constatator a aplicat corect textul de lege, iar critica petentului nu este întemeiată.
II. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 100 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Art. 118 alin. 1 lit. a) din H.G.1391/2006 stabilește că, conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus;
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Întrucât este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Pe de altă parte, petentului îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție, prezumție care poate fi răsturnată până la proba contrară.
Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care cele constatate de agentul constatator se coroborează cu alte mijloace de probă sau când petentul și-a asumat la momentul întocmirii procesului verbal, fapta imputată.
În acest caz, petentului trebuie să i se garanteze dreptul la apărare și trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, fapta reținută în procesul verbal de contravenții este confirmată de probele administrate de intimat, respectiv planșele foto depuse la dosar coroborate cu declarația martorului audiat în cauză, probe care sunt de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul.
Rezultă din probele administrate că petentul, circulând pe . Bârlad, în fața Colegiului G. R. C. a efectuat manevra de depășire a unui autocamion, aflat în depășirea unui autoturism parcat pe sensul său de mers.
Petentul a recunoscut că a efectuat manevra de depășire, însă în opinia sa, manevra a fost efectuată regulamentar, întrucât autocamionul din fața sa nu a semnalizat intenția de depășire.
Aceste aspecte sunt confirmate de declarația martorului R. R., care a relatat succesiunea desfășurării faptei. Astfel, martorul a declarat că după ce petentul s-a angajat în depășirea mașinii din fața sa, aceasta din urmă a intrat în depășire fără să semnalizeze și fără să-și arate intenția de efectuare a manevrei.
Acest ultim aspect relatat de martor este contrazis de planșele foto depuse la dosar. Astfel, planșa foto de la filele 25 verso, respectiv 27 relevă momentul efectuării manevrei de depășire. Se observă că, la ora 11:08:57 autoturismul petentului se afla încă în spatele autocamionului, iar la ora 11:08:59 autocamionul se afla în depășirea autoturismului parcat, iar petentul nu se mai afla în spatele acestuia. Având în vedere timpul foarte scurt între cele două momente, raportat la împrejurarea că mașina depășită este una de mare tonaj, rezultă că, petentul a inițiat manevra de depășire după ce autocamionul a inițiat manevra de depășire.
Este posibil ca petentul să nu fi observat mașina parcată depășită de autocamion, însă această împrejurare se datorează culpei acestuia întemeiată pe faptul că nu a păstrat o distanță suficientă față de autocamionul care circula în fața sa.
În aceste condiții, instanța constată că procesul-verbal cuprinde consemnarea unei fapte conforme cu realitatea, ceea ce conduce la concluzia temeiniciei procesului-verbal. În acest context, instanța constată că fapta petentului A. E. N. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 (r).
III.Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 280 lei și s-a dispus reținerea permisului de conducere ca urmare a aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. Instanța constată că acestea sunt stabilite în limitele legii, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Nu se relevă nici un motiv de reindividualizare a sancțiunii sau de înlăturare a sancțiunii complementare, întrucât fapta petentului este gravă, deoarece zona în care petentul a săvârșit fapta este circulată-așa cu rezultă din planșele foto depuse la dosar, putând cauza accidente rutiere grave.
Indiferent de forma de vinovăție cu care a fost săvârșit fapta, cu intenție – prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație, chiar în prezența organelor de poliție sau din culpă - nu a realizat că, săvârșește contravenția reținută de agentul constatator, deși trebuia că cunoască acest aspect, fapta petentului se impune a fi sancționată, prin aceasta, realizându-se scopul preventiv al aplicării sancțiunii contravenționale. Se reține că, fapta contravențională constituie contravenție indiferent de forma de vinovăție cu care a fost săvârșită, aspect ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 1 din O.G.2/2001.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de petentul A. E. N. este neîntemeiată, sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenții sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei, iar cererea de restituire a amenzii contravenționale, cererea accesorie cererii introductive, nu se susține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. E. N. domiciliat în V., ., . împotriva procesului verbal . nr._ din data de 20.09.2012 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., ca neîntemeiată.
2. Menține contravenția reținută și sancțiunile aplicate prin procesul verbal . nr._ din data de 20.09.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V. – Poliția municipiului Bârlad.
3. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 cu luarea în considerare a Deciziei Curții Constituționale nr. 500 din 15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 492/18.07.2012.
4. Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2013.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
Red.jude.G.B.11.03.2013
Gref.C.M.11.03.2013/4 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 2751/2013. Judecătoria BÂRLAD | Pretenţii. Sentința nr. 2066/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
