Anulare act. Sentința nr. 2889/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2889/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 2369/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2889/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier C. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. C., domiciliat în Bârlad, ..6 A, jud.V., reprezentat de Cabinet de avocat C. I., cu sediul în mun.Bârlad, ., . și pe pârât ., cu sediul în Ploiești, .,., pârâta N. (F. M.) M. L., domiciliată în Bârlad, ..3, ., ., având ca obiect „anulare act - anulare clauză abuzivă”, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 12.11.2014 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396, alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
La data de 6 iunie 2014, cu nr._ a fost înregistrată la instanță, acțiunea prin care reclamantul M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . pronunțarea unei hotărâri prin care: să se constate abuzivă clauza art.7.4 din contractul de vânzare cumpărare nr.2362 din 9 iunie 2011; să se dispună reducerea penalităților la suma/prețul datorat respectiv 671,51 lei; să se admită excepția beneficiului de discuțiune, urmând să se dispună ca, creditoarea să urmărească mai întâi bunurile și veniturile debitoarei N. M. L., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, reclamantul a susținut că fosta lui soție a încheiat cu pârâta contractul nr.2362 din 9 iunie 2011, prin care a achiziționat mai multe bunuri de la aceasta, el semnând în calitate de fidejusor pentru garantarea contractului, că la scurt timp după încheierea contractului s-a dispus desfacerea căsătoriei lor și deoarece fosta soție nu și-a achitat obligațiile, pârâta a început procedurile de executare silită.
Mai susține reclamantul, că prin contractul încheiat s-au stabilit o . penalități care creează un vădit dezechilibru contractual în favoarea cumpărătorului, astfel că, clauza privind penalitățile creează un dezechilibru contractual împovărând grav debitorul, că instanța poate cenzura chiar din oficiu o astfel de dobândă ce depășește debitul principal, chiar dacă această clauză referitoare la posibilitatea depășirii cuantumului debitului principal a fost prevăzută în contractul încheiat între părți, cu condiția ca această clauză să fie o clauză abuzivă potrivit Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
A mai făcut referire reclamantul, la art. 4 alin.1 din Legea nr.193/2000, anexa la acest act normativ, alin.1 lit.i, jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Referitor la beneficiul de discuțiune a precizat că sunt îndeplinite condițiile admiterii acestuia: este invocat înainte de a trece la judecata fondului, poate indica bunurile și veniturile debitoarei care să poată fi urmărite, bunurile și veniturile sunt în raza teritorială a Tribunalului V..
În drept a invocat disp. art.1662-1665 cod civil din 1865, Legea nr.193/2000, OUG nr.50/2010, Codul Consumatorului, Legea nr.296/2004, Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, Directiva Consiliului 87/102/CEE din 22 decembrie 1986, art.1 din Protocolul adițional nr.1 din Convenția pentru apărarea Dreptrilor Omului și Libertăților Fundamentale, Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993.
A solicitat proba cu înscrisuri.
A anexat în copie: contractul de vânzare cumpărare nr.2362 din 9 iunie 2011, facturi fiscale, certificatul de divorț nr.1166 din 2 martie 2012, încheierea de Cameră de Consiliu a Judecătoriei V. din 29 ianuarie 2014.
Prin precizările aflate la fila 20, dosar, depuse înaintea comunicării cererii de chemare în judecată către pârâtă, reclamantul a precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere beneficiu de discuțiune, instanța urmând să ia act de această renunțare în baza art.406 alin.1 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru autoritatea de lucru judecat întrucât prin sentința civilă nr. 1674 pronunțată la data de 31 mai 2012 de Judecătoria Bârlad instanța a admis acțiunea formulată de ea și a dispus obligarea pârâților în solidar la plata debitului, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată aferente, sentință împotriva căreia pârâții au exercitat calea de atac a recursului, însă prin Decizia nr.1239/2013 pronunțată de Tribunalul V., soluția a rămas definitivă, respinsă fiind și contestația în anulare ca inadmisibilă prin Sentința civilă nr.1522 din 4 iunie 2014 a Judecătoriei Bârlad.
A solicitat respingerea acțiunii și pe fond deoarece este inadmisibilă aplicarea art.1541 Cod civil privind reducerea penalităților de întârziere, respectiv Legea nr.287/2009 întrucât la data încheierii contractului de vânzare cumpărare erau în vigoare prevederile art. 970 Cod civil din 1864, conform cărora „Convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa. or, principala obligație este aceea de a plăti prețul la ziua și la locul determinat în contract”, că trebuie avut în vedere la soluționarea cauzei că suma de 671,15 lei reprezentând debit, având termen scadent în data 30 septembrie 2011 nu a fost achitată, iar cheltuielile cu recuperarea sunt mult mai mari, rolul penalităților fiind de a acoperi sumele de bani, efectuate cu recuperarea debitului, penalitățile de întârziere fiind o sancțiune contractuală prestabilită conform contractului încheiat, care este obligatoriu între părți conform prevederilor art.1270 alin.1 Cod civil, că o clauză contractuală poate fi declarată abuzivă în caz de disproporție considerabilă și nejustificată între drepturile și obligațiile părților, ori împrejurarea că i se solicită reclamantului să achite o sumă mai mare cu titlu de penalități nu înseamnă că a existat un dezechilibru semnificativ între părțile contractante, ci doar o lipsă de echivalență între prestații care a fost stipulată în clauzele contractuale cu scopul de a determina partea contractuală să-și execute obligațiile contractuale la termenele stabilite.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cu referire la autoritatea de lucru judecat întrucât acțiunile din dosarele în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.1674/2012 și Sentința civilă nr. 1522 din 4 iunie 2014 au obiecte diferite, nu există identitate de obiect și nici autoritate de lucru judecat.
În cauză a fost citată în calitate de pârâtă și N. (fostă M.) M. L., parte în contractul în legătură cu care se solicită anularea clauzei abuzive cu copie după cererea de chemare în judecată și întâmpinarea formulată de pârâta ..
Excepția inadmisibilității a fost unită cu fondul cauzei, așa cum s-a reținut prin încheierea pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2014.
Pârâta N. (fostă M.) M. L. nu a formulat întâmpinare, nu a propus probe, nu și-a spus punctul de vedere cu privire la excepția invocată.
În prezenta cauză s-a încuviințat pentru reclamant și pârâta . proba cu înscrisuri, s-a atașat în probă dosarul nr._ .
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că la data de 9 iunie 2011 între pârâta . în calitate de vânzătoare și pârâta M. M. L., în calitate de cumpărătoare s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.2362 din 9 iunie 2011 prin care vânzătoarea s-a obligat să vândă, iar cumpărătoarea să achiziționeze gama de produse comercializate de pârâta ..
În art. 5.1. din contract s-a prevăzut ca plata prețului produselor să se facă pe baza facturilor emise, iar la art.5.2 că termenul de plată este de 30 de zile calendaristice de la data emiterii acestora.
La art.7.4 din contract s-a menționat că în cazul depășirii termenului de plată stabilit conform art.5.2 din contract, cumpărătorul este obligat la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și 3% începând cu a 31-a zi de întârziere, penalități ce vor fi calculate nelimitate chiar dacă cuantumul lor depășește valoarea mărfii pentru care se datorează plata.
Contractul a fost semnat de vânzătoare, de cumpărătoare, dar și de girantul M. C., reclamantul din prezenta cauză, existând mențiunea la pct.10.3 că vânzătorul va informa în scris Fidejusorul despre neîndeplinirea de către cumpărător a obligațiilor de plată, cu precizarea că vânzătorul este în drept să urmărească pe Fidejusor în scopul executării sale pentru întreaga sumă datorată, Fidejusorul fiind obligat cu cumpărătorul în solidar în ceea ce privește executarea obligațiilor.
Contractului îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1865, sub imperiul căruia a fost încheiat, așa cum prevăd dispozițiile art.3 și 102 din Legea nr.71/2011.
Prin prezenta acțiune, reclamantul, M. C., girant în contractul încheiat de pârâta . cu pârâta M. M. L., în prezent N., a solicitat: pronunțarea unei hotărâri prin care: să se constate abuzivă clauza art.7.4 din contractul de vânzare cumpărare nr.2362 din 9 iunie 2011; să se dispună reducerea penalităților la suma/prețul datorat respectiv 671,51 lei; să se admită excepția beneficiului de discuțiune, urmând să se dispună ca, creditoarea să urmărească mai întâi bunurile și veniturile debitoarei N. M. L., iar ulterior a renunțat la capătul de cerere admiterea excepției beneficiului de discuțiune.
A susținut, că prin contractul încheiat s-au stabilit o . penalități care creează un vădit dezechilibru contractual în favoarea cumpărătorului, astfel că, clauza privind penalitățile creează un dezechilibru contractual împovărând grav debitorul, că instanța poate cenzura chiar din oficiu o astfel de dobândă ce depășește debitul principal, chiar dacă această clauză referitoare la posibilitatea depășirii cuantumului debitului principal a fost prevăzută în contractul încheiat între părți, cu condiția ca această clauză să fie o clauză abuzivă potrivit Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Pârâta . a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru excepția autorității de lucru judecat, cu referire la Sentința civilă nr.1674 din 31 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad prin care instanța a admis acțiunea formulată de ea și a dispus obligarea pârâților în solidar la plata debitului, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată aferente, sentință împotriva căreia pârâții au exercitat calea de atac a recursului, însă prin Decizia nr.1239/2013 pronunțată de Tribunalul V., soluția a rămas definitivă și Sentința civilă nr. 1522 din 4 iunie 2014 a Judecătoriei Bârlad prin care contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Susținerile reclamantului în ce privește existența celor două hotărâri sunt confirmate de dosarul nr._ atașat în probă, însă excepția inadmisibilității prezentei acțiuni invocată de pârâta . urmează a fi respinsă întrucât existența celor două hotărâri nu poate împiedica accesul la justiție al reclamantului, conform art. 6 CEDO, în ce privește solicitările formulate prin prezenta acțiune.
În ce privește fondul cauzei, reclamantul are calitatea de girant, fidejusor, așa cum s-a menționat în mod expres în contractul a cărei clauză abuzivă se solicită.
Potrivit mențiunii exprese din contract, în cazul în care cumpărătorul nu își îndeplinește obligațiile de plată, Vânzătorul este în drept să urmărească pe Fidejusor în scopul executării creanței sale pentru întreaga sumă datorată, Fidejusorul fiind obligat cu Cumpărătorul în solidar în ceea ce privește executarea obligaților.
Neîndeplinirea obligației de către cumpărătoarea M. M. L. este dovedită prin Sentința civilă nr.1674 din 31 mai 2012 ce are autoritate de lucru judecat, prin care atât pârâta M. M. L. cât și M. C., fidejusor în contract au fost obligați în solidar la plata sumei de 671,51 lei, precum și la plata penalităților de întârziere în sumă de 1815,55 lei.
În ce privește susținerea reclamantului privind existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ce ar putea avea drept consecință anularea ca abuzivă a clauzei din art. 7.4 din contractul de vânzare cumpărare nr. 2362 din 9 iunie 2011, susținerea nu poate fi reținută de instanță întrucât potrivit art.1652 Cod civil din 1865, calitatea reclamantului este de a garanta obligația pe care debitorul nu o îndeplinește, iar potrivit art.1653 fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligație validă.
Până în prezent pârâta N. (fostă M.) M. L. nu a invocat existența vreunei clauzei abuzive în contractul de vânzare cumpărare nr.2362/2011, iar potrivit art.1669 Cod civil, fidejusorul are regres contra debitorului, astfel că la acest moment executarea silită împotriva lui este în executarea obligației pe care și-a asumat-o în calitate de girant în contract și nu ca o consecință a existenței unui dezechilibru între drepturile și obligațiile asumate de el prin contractul nr.2362 din 9 iunie 2011, cu atât mai mult cu cât clauza care consideră că este abuzivă, respectiv art.7.4 din contract, are un conținut clar în sensul „că în cazul depășirii termenului de plată stabilit conform art.5.2 din contract, cumpărătorul este obligat la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și 3% începând cu a 31-a zi de întârziere, penalități ce vor fi calculate nelimitate chiar dacă cuantumul lor depășește valoarea mărfii pentru care se datorează plata.”, astfel că în calitatea lui de fidejusor nu poate susține că riscul pe care și l-a asumat la momentul încheierii contractului nu l-a cunoscut.
Mai mult decât atât, nu rezultă din dosar buna credință a reclamantului M. C. și a pârâtei N. (fostă M.) M. L. în achitarea sumelor stabilite prin Sentința civilă nr.1674 din 31 mai 2012 a Judecătoriei Bârlad în condițiile în care a fost încuviințată executarea silită prin încheierea din 29 ianuarie 2014 a Judecătoriei V..
Pentru aceste considerente, acțiunea va fi respinsă și pe fond întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr. 193/2000 pentru ca, clauza din art.7.4 din contractul de vânzare cumpărare nr. 2362/2011 să fie considerată abuzivă și să se dispună reducerea penalităților la suma/prețul datorat respectiv 671,51 lei.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.406 alin.1 Cod proc.civilă, ia act de renunțarea reclamantului M. C. la judecata capătului de cerere admiterea excepției beneficiului de discuțiune.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru excepția autorității de lucru judecat excepție invocată de pârâta ..
Respinge acțiunea în constatare cluză abuzivă art.7.4 din contractul de vânzare cumpărare nr.2362/9.06.2011 și reducere penalități la suma/prețul datorat, respectiv 671,51 lei formulată de reclamantul M. C., domic.în Bârlad, ..6 A, jud.V., CNP_, reprezentat de C..de avocat C. I., cu sediul în mun.Bârlad, ., ., . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Ploiești, .,., CUI R17713068, Registrul comerțului J_, cont bancar RO53RNCB_0001 deschis la BCR Ploiești și N., fostă M., M. L., domic.în Bârlad, ..3, ., ..
Cu drept de apel în temen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la această instanță.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2014.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, C. C. C. |
Red. D.E.J. 15.12.2014
Tehnored. 5 ex./C.C. 15 Decembrie 2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1866/2014. Judecătoria... → |
|---|
