Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2620/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2620/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 3143/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2620
Ședința din Camera de Consiliu de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . ROMANIA SRL, cu sediul în Iași, .. 42, .. Iași și pe pârâții A. G. și G. V., ambii domiciliați în ., jud. V. având ca obiect cerere de valoare redusă
Cauza se soluționează în Cameră de Consiliu, fără citarea părților, conform art. 1029 alin.1 Cod proc.civ.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, s-au respectat dispozițiile art.1029 alin.3 N.C.P.C. potrivit rezoluției președintelui de complet și despre faptul că pârâții nu au restituit formularul de răspuns și nu a depus întâmpinare; au fost verificate actele și lucrările dosarului de către președintele de complet, după care:
În temeiul disp. art. 131 alin 1 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză, în temeiul art. 1027 din codul de procedură civilă raportat la art. 94 al.1 lit.j și art.107 din Noul Cod de procedură civilă.
În temeiul art.238 Cod de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Instanța apreciază proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de reclamantă, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit disp. art. 255 Cod de procedură civilă și o încuviințează potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă.
În temeiul art.1030 Cod de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.07.2014, sub nr._ reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții A. G. și G. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acestora la plata în solidar sumei de 658,56 lei reprezentând contravaloare chirie dispozitiv medical și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii completate pe formularul de cerere reclamanta a arătat că, în fapt, între părți a intervenit contractul de închiriere nr. BC93 din data de 01.09.2012, obiectul contractului constând în închirierea dreptului de folosință asupra dispozitivului medical specificat în anexa la contract începând cu data încheierii contractului și că pacientul avea obligația de a achita contravaloarea accesoriilor vândute și, lunar, suma prevăzută cu titlu de chirie, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
Reclamanta a mai precizat în cererea introductivă și că în temeiul dispozițiilor art. 4.3 din contract au fost calculate penalități de întârziere de 0,10% din valoarea soldului restant pentru fiecare zi de întârziere, precum și faptul că fideiusorul G. V. și-a asumat obligația de a achita sumele datorate, semnând contractul încheiat și renunțând la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune.
Ca temei legal al acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 1350 C. civ. și pe cele ale art. 1025 și următoarele C. proc. civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâții nu au depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu au răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
În susținerea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, iar instanța, prin încheierea din camera de consiliu din data de 03.11.2014, a încuviințat această probă. Reclamanta a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: factură . nr. 5276 din data de 31.07.2013 (fila 10), factură . nr. 5924 din data de 31.08.2013 (fila 11), factură . nr. 6109 din data de 16.09.2013 (fila 12), contract de închiriere dispozitiv medical . nr. 0093 din data de 01.09.2013 (filele 13-17), proces-verbal de predare-primire (fila 18), certificat de garanție (fila 19).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 01.09.2013 între părți s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată contractul de închiriere dispozitiv medical . nr. 0093 (filele 13-17), obiectul contractului constând în închirierea dreptului de folosință asupra unui dispozitiv medical, respectiv un dispozitiv pentru administrarea continuă cu oxigen, astfel cum rezultă din proces-verbal de predare-primire (fila 18).
Conform dispozițiilor art. 4.3 din contractul de închiriere dispozitiv medical . nr. 0093 din data de 01.09.2013, pacientul avea obligația de a achita lunar, suma prevăzută cu titlu de chirie, fiind emise facturile . nr. 5276 din data de 31.07.2013 (fila 10), . nr. 5924 din data de 31.08.2013 (fila 11), . nr. 6109 din data de 16.09.2013 (fila 12). Pârâtul A. G. însă nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei lunare, pentru care au fost emise facturile în cuantum total de 658,56 lei.
De asemenea, instanța reține că pârâta G. V. a garantat în calitate de fideiusor obligația de a achita contravaloarea chiriei în cazul neîndeplinirii acestei obligații de către pârâtul A. G., semnând contractul încheiat și renunțând la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. 1 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractant, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale, iar conform prevederilor art. 1170 din același cod, părțile trebuie să acționeze cu bună-credintă atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. De asemenea, potrivit prevederilor art. 1350 C. civ, după ce stabilește în alin. 1 că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, prevede în alin. 2 că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Raportând aceste prevederi la situația de fapt reținută, instanța constată că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. Astfel, prin încheierea contractului de închiriere dispozitiv medical . nr. 239 din data de 16.01.2013 (filele 15-19), pârâții au acceptat efectul direct, acela al nașterii în patrimoniul lor a unei obligații de plată a serviciilor de care urma pârâtul G. C. în calitate de pacient a beneficia. Contractul încheiat între părțile litigante este sinalagmatic, contract în temeiul căruia în patrimoniul părților se nasc drepturi și obligații reciproce, obligația uneia dintre părți reprezentând cauza directă a obligației celeilalte părți.
Odată semnat contractul de închiriere dispozitiv medical . nr. 0093 din data de 01.09.2013 (filele 13-17), acesta trebuia respectat și îndeplinit întocmai și cu bună credință, conform dispozițiilor art. 1270 alin. 1, 1170, 1350 C. civ Așadar, în temeiul contractului menționat, pârâților le revenea obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de către reclamantă.
Din moment ce reclamanta a dovedit obligația pârâților, le revenea acestora sarcina de a proba efectuarea plății, dovadă pe care nu au făcut-o. Având în vedere că în materia răspunderii contractuale, în temeiul art. 1548 C. civ., debitorul este prezumat a fi în culpă, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale, respectiv existența faptei prejudiciabile, care constă în aceea că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, a prejudiciului reprezentat de lipsirea reclamantei de sumele care i se cuveneau la data scadenței fiecărei facturi, între aceste două din urmă condiții existând un raport de cauzalitate, instanța va admite capătul principal de cerere și va obliga pârâții A. G. și G. V., la plata sumei de 658,56 lei reprezentând contravaloare chirie dispozitiv medical.
În ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, instanța constată că la art. 4.8 din Contract, s-a stipulat că pentru neplata la termen a obligațiilor, pacientul este obligat la plata unei penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța reține că în cazul obligațiilor comerciale care au ca obiect o sumă de bani, deși există o mai mare liberalitate în determinarea cuantumului penalităților, trebuie stabilită o corelație directă cu nivelul dobânzilor practicate de băncile comerciale pentru credite acordate comercianților.
În speță, instanța constată că penalitatea de 0,1 % pe zi de întârziere corespunde unei dobânzi anuale de 36,5 % pe an, în timp ce dobânda bancară comercială bancară este de 15-20% pe an. Instanța apreciază că penalitatea impusă debitorului este vădit excesivă, fiind disproporționat de mare raportat la paguba suferită de debitoare. Acest aspect este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe și în detrimentul consumatorului.
Contractul în baza căruia debitoarea pretinde plata acestor penalități de întârziere este unul de adeziune, nenegociat, cu clauze preformulate. Simplul fapt că debitorul a avut opțiunea de a încheia sau nu contractul nu este suficient pentru a înlătura aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și respectiv caracterul abuziv al clauzei 4.8 din Contract.
Totodată, potrivit art. 4 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o constata îndeplinită în cauză.
Instanța va avea în vedere protecția urmărită de Directiva 93/13/CCE cât și jurisprudența Curții Europene de Justiție în care Curtea a hotărât că instanța națională este obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (de exemplu Hotărârea Mostaza Claro, C 168/05, Murciano Quintero, C – 240/98). De asemenea, în cauza C-618/2010 Banco Espanol de Credito SA Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, care nu permite instanței sesizate cu o cerere să aprecieze din oficiu, in limine litis sau într‑o altă etapă a procedurii, deși dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie cuprinse într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, în lipsa unei opoziții formulate de acesta din urmă.”
Ca atare, instanța apreciază că se impune limitarea cuantumului penalităților de întârziere la o sumă maximă egală cu cea a de debitului principal de 658,56 lei datorat, aceasta fiind suficient de mare pentru acoperirea prejudiciului suferit de creditoare. În aceste condiții, instanța va obliga pârâții la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului la limita debitului principal de 658,56 lei datorat
Referitor la modalitatea în care vor fi obligați cei doi pârâți la plata sumelor datorate, instanța reține că potrivit prevederilor art. 11.1 din contractul de închiriere dispozitiv medical . nr. 0093 din data de 01.09.2013, fideiusorul se obligă în solidar cu pacientul pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale. Având în vedere acest aspect, precum și prevederile art. 1445 C. civ. care dispun că solidaritatea între debitori nu se prezumă, ea nu există decât atunci când este stipulată în mod expres de părți sau este prevăzută de lege, instanța îi va obliga pe pârâții A. G. și G. V. la plata în solidar a sumelor datorate.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 C. proc. civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâții, având în vedere și dispozițiile art. 455 C. proc. Civ., vor fi obligați la plata în solidar a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. În ceea ce privește solicitarea de acordare a sumei de 248 lei reprezentând onorariu de avocat, instanța o va respinge având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada achitării acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L. contradictoriu cu pârâții A. G. domiciliat în ., Jud. V. și G. V. domiciliată în ., Jud. V..
Obligă pârâții la plata în solidar către reclamantă a sumei de 658,56 lei reprezentând contravaloare chirie dispozitiv medical și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului la limita debitului principal de 658,56 lei datorat.
Obligă pârâții la plata în solidar către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
Prezenta hotărâre este executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
C. DARIEALINA V.
Red./Tehnored. D.C./20.11.2014
A.V. / 4 ex./20 Noiembrie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1803/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 293/2014.... → |
|---|
