Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1390/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1390/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 5212/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința Civilă Nr. 1390/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: M. A.
Pe rol soluționarea acțiunii civile pentru exercitare autoritate părintească și pentru exercitare drepturi părintești, formulată de reclamantul P. G. domiciliat în Bârlad, ..6, ., ., jud. V., cu reședința în București, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta M. M. reprezentanta legală a minorului P. D. A., domiciliată în Bârlad, . nr.4, ., ., jud. V., cu reședința în Italia, R., Via Monte Cremosco nr. 85, Piano Terra, CAP_.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește reclamantul P. G., răspunde pentru acesta apărător ales avocat G. L. legitimată cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 11 dosar, se prezintă pârâta L. E. personal, lipsă fiind pârâta M. M.; se prezintă pentru aceasta curator special, respectiv avocatul P. C., pentru a reprezenta la dezbateri interesele pârâtei M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu pârâta M. M. prin publicitate, conform art. 155 alin. 1 pct.13 cu referire la art. 167 alin.1-3 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), aceasta fiind citat atât la adresa ultimului ei domiciliu cunoscut, la reședința din Italia, cât și prin afișarea citației la instanță și pe portalul instanței.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că: pricina are ca obiect exercitare autoritate părintească și pentru exercitare drepturi părintești; cauza se află la stadiul de cercetare a procesului (prev. art. 237 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010); procedura de citare este legal îndeplinită - citația emisă la adresa pârâtei M. M. din Italia a fost restituită cu mențiunea că „destinatarul este necunoscut; la dosarul cauzei nu a sosit referatul de anchetă psihosocială de la reședința pârâtei M. M. din Italia; la data de 07 mai 2014, prin serviciul registratură, pârâta M. M. a depus la dosarul cauzei precizări, precum și înscrisuri, reprezentând acte de stare civilă; la data de 06 mai 2014, prin serviciul registratură, reclamantul prin apărător, a depus la dosarul cauzei dovada citării pârâtei M. M. prin publicitate, respectiv într-un ziar răspândit, de largă circulație; s-au verificat actele dosarului; după care:
Avocatul G. L. depune la dosarul cauzei chitanța nr. 15/22.05.2014 reprezentând onorariul curatorului special P. C., în cuantum de 200 lei. Totodată, față de cele precizate de pârâta M. M. arată că reclamantul își modifică programul pe care l-a propus inițial pentru exercitarea drepturilor părintești. Astfel, solicită să aibă relații personale și contacte directe cu minorul în perioada 1-31 august a fiecărui an, câte o săptămână în vacanța de iarnă, câte o săptămână în vacanța de primăvară a fiecărui an, fie prin luarea de către reclamant a minorului de la reședința lui din Italia, la reședința reclamantului din Bârlad, fie prin aducerea minorului de către pârâta M. M. la reședința reclamantului din Bârlad, mai sus menționată, dacă programul ei de muncă îi va permite. Depune la dosarul cauzei aceste precizări formulate în scris. De asemenea arată că nu mai insistă în cererea pentru efectuarea anchetei psihosociale de la reședința pârâtei M. M. din Italia.
Față de precizările comunicate instanței de către pârâta M. M. și față de precizările făcute de către reclamant cu privire la acțiunea introductivă, instanța a revine asupra probei cu anchetă psihosocială la locuința pârâtei M. M. din Italia, în sensul că apreciază că nu se mai impune administrarea acestei probe.
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța se socotește lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, conform art. 244 alin.1-3 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010).
Părțile sunt de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc în aceeași zi.
Avocatul G. L., pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii formulate, să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorului P. D. A. să fie exercitată de către ambii părinți ai minorului; să se încuviințeze reclamantului să-și exercite drepturile părintești cu privire la minorul P. D. A. prin stabilirea unui program de vizitare așa cum l-a modificat la acest termen de judecată astfel: reclamantul să aibă relații personale și contacte directe cu minorul în perioada 1-31 august a fiecărui an, câte o săptămână în vacanța de iarnă, câte o săptămână în vacanța de primăvară a fiecărui an, fie prin luarea de către reclamant a minorului de la reședința lui din Italia, la reședința reclamantului din Bârlad, fie prin aducerea minorului de către pârâta M. M. la reședința reclamantului din Bârlad, mai sus menționată, dacă programul ei de muncă îi va permite. Cu acordarea de cheltuieli de judecată.
Pârâta L. E., având cuvântul, arată că este de acord cu cererea reclamantului pentru exercitarea autorității părintești de către ambii părinți.
Avocatul P. C., curatorul special al pârâtei M. M., având cuvântul, arată că este de acord cu cererea reclamantului pentru exercitarea drepturilor părintești cu privire la minor, prin stabilirea programului de vizitare propus de reclamant, prin apărător la acest termen de judecată; nu este de acord cu cererea reclamantului pentru exercitarea autorității părintești de către ambii părinți. Această acțiune a pornit din cauză că pârâta M. M. a plecat din țară împreună cu copilul minor al părților. Pârâta L. E. are o temere, în sensul că reclamantul nu va înapoia minorul pârâtei M. M.. Cu privire la cererea pentru exercitarea autorității părintești în comun, nu este de acord, deoarece reclamantul ar putea să nu permită ieșirea copilului din țară. Apreciază că această cerere trebuie respinsă. Mai solicită ca instanța de judecată să constate că au încetat clauzele de instituire a curatelei odată cu pronunțarea acestei hotărâri. Depune la dosarul cauzei această cerere formulată în scris.
Avocatul G. L., pentru reclamant, având cuvântul arată că regula instituită de lege pentru exercitarea autorității părintești este ca aceasta să fie exercitată în comun, adică de ambii părinți. Reclamantul are o reputație bună, nu este decăzut din drepturile părintești, iar acesta nu va împiedica plecarea copilului din țară.
Instanța potrivit art. 394 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza pentru soluționare.
I N ST A N Ț A
Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 30.10.2013, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâta M. M., reprezentanta legală a minorului P. D. A. și pe pârâta L. E., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:
- să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorului P. D. A. să fie exercitată de către ambii părinți ai minorului;
- să se încuviințeze reclamantului să-și exercite drepturile părintești cu privire la minorul P. D. A..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că el și pârâta M. M. au fost soți și din căsătoria lor a rezultat minorul P. D. A.. Prin sentința civ. nr. 2539/24.03.2011 a Judecătoriei sector 4 București căsătoria reclamantului cu M. M. a fost desfăcută, iar minorul D. A. a fost încredințat mamei, spre creștere și educare. M. M. locuiește împreună cu mama ei, pârâta L. E., și cu minorul D. A., în Bârlad, . nr.4, ., ., . căsătoriei, reclamantul a ținut legătura cu fiul său D. A. și și-a îndeplinit obligația de a presta întreținere acestuia. Deoarece prin sentința de divorț nu s-a dispus cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorului, reclamantul a formulat cererea privitoare la exercitarea autorității părintești. Cu privire la cererea de exercitare a drepturilor părintești, reclamantul a susținut că de câteva zile, pârâtele nu i-au permis să-l viziteze pe minor, nici să vorbească cu el la telefon. Reclamantul a mers și la locuința pârâtelor, însă a răspuns pârâta L. E. care i-a suspus reclamantului că minorul și mama lui sunt plecați de la domiciliu. Reclamantul a solicitat să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul conform următorului program: să-l ia pe minor de la locuința pârâtelor, la locuința părinților reclamantului din Bârlad, ..2, ., ., de 2 ori pe lună, în primul și în ultimul sfârșit de săptămână, începând de vineri, ora 12, până duminică ora 20; să-l ia pe minor de la locuința pârâtelor, la domiciliul părinților reclamantului, o lună de zile, în luna august, în fiecare an; să-l ia pe minor de la locuința pârâtelor la locuința părinților reclamantului în vacanțele de iarnă și de primăvară, câte o săptămână; să-l ia pe minor o dată la 2 ani de ziua lui de naștere și de ziua lui onomastică pentru a sărbători aceste zile împreună cu reclamantul și cu familia acestuia.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 403, 483 din Codul civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, procesul-verbal de informare gratuită privind avantajele medierii nr.10/30.10.2013 întocmit de avocatul G. L. și, în copie, acte de stare civilă; sentința civ. nr. 2539/24.03.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București; adresa nr. 712/11.11.2013, emisă de Grădinița de copii nr. 4 Bârlad; adeverința nr._/7.11.2013 emisă de Unitatea militară 0472 București, raportul de evaluare psihologică nr. 52/4.11.2013 întocmit de Cabinetul de psihologie clinică B. I. din Bârlad și a folosit proba cu interogatoriu și proba cu martori.
Conform procesului-verbal de informare gratuită privind avantajele medierii nr.10/30.10.2013, întocmit de avocatul G. L., reclamantul a fost informat cu privire la avantajele medierii, conform art. 2 din Legea nr. 192/2006, modificată.
În termen legal, pârâta L. E. a formulat întâmpinare (fila 16 dosar), prin care a arătat că ea este mama pârâtei M. M. și, după pronunțarea sentinței de divorț, aceasta a locuit împreună cu minorul D. A., în locuința ei, a pârâtei L. E., din Bârlad. Pârâta a arătat că nu este de acord cu programul propus de reclamant pentru exercitarea drepturilor părintești, susținând că reclamantul nu a manifestat niciun interes în acest sens, motivând că merge la muncă. Prin programul propus, reclamantul nu-i oferă minorului nimic deosebit (de exemplu nu-i oferă vacanțe la munte sau la mare), ci doar să-l ducă pe minor la locuința bunicilor lui paterni din Bârlad. Pârâta a mai arătat că i-a permis reclamantului să aibă legături personale cu minorul ori de câte ori reclamantul a manifestat interes pentru aceasta: reclamantul a vorbit cu minorul la telefon, pe internet, i-a permis să-l ia pe minor atunci când reclamantul venea la Bârlad, dat fiind că reclamantul muncește în București. L. E. a arătat că fiica ei, pârâta M. M., a plecat în Italia împreună cu minorul D. A. și a susținut că despre această situație l-a informat și pe reclamant.
Pârâta L. E. a folosit în proces proba cu martori.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a arătat că el s-a interesat continuu de minor, iar atunci când venea la Bârlad îl vizita pe acesta. Reclamantul a susținut că el nu a cunoscut că minorul și mama lui au plecat în străinătate, el nu a fost consultat în legătură cu această plecare și nu este de acord cu plecarea minorului în străinătate, nefiind în interesul lui. Reclamantul a susținut că el nu cunoaște unde locuiește acum minorul, în ce condiții, ce i se asigură din punct de vedere educativ.
Primăria Bârlad a întocmit referatul de anchetă socială nr. 4331/15.01.2014.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
Reclamantul P. G. s-a căsătorit cu M. M. la data de 23.07.2006 și din căsătorie a rezultat minorul P. D. A. (CNP-_), născut la data de 11.02.2008.
Prin sentința civ. nr. 2539/24.03.2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, a fost desfăcută, din vina ambilor soți, căsătoria încheiată de P. G. cu P. (M.) M., minorul P. D. A. a fost încredințat mamei, M. M., spre creștere și educare, iar P. G. a fost obligat să plătească pentru minor pensie de întreținere de câte 100 lei, lunar, până la majoratul minorului.
După desfacerea căsătoriei, reclamantul a locuit în București, unde el este angajat în muncă, iar pârâta M. M. a locuit împreună cu minorul D. A. în apartamentul pârâtei L. E., care este mama pârâtei M. M., în Bârlad, . nr.4, ., ., . căsătoriei, reclamantul a plătit pensia de 100 lei, lunar, datorată pentru întreținerea minorului D. A., a ținut legătura cu minorul prin telefon, internet și, atunci când venea la Bârlad, reclamantul îl vizita pe minor la locuința lui și îl lua pe minor la locuința părinților lui, ai reclamantului, situată tot în Bârlad. În luna octombrie 2013 reclamantul a venit din nou în Bârlad, la locuința pârâtelor și a minorului, însă a găsit-o acasă numai pe L. E. care i-a spus reclamantului că fiica ei și minorul au plecat din țară.
Prin răspunsurile date la interogatoriul propus de reclamant, pârâta L. E. a arătat că în prezent M. M. și minorul D. A. se află în Italia, însă nu cunoaște la ce adresă. L. E. a recunoscut că nu a dat reclamantului informații privitoare la minorul D. A. deoarece nu deținea astfel de informații.
Prin referatul de anchetă socială nr. 4331/15.01.2014, întocmit de Primăria Bârlad, s-a reținut că reclamantul P. G. are reședința și muncește în București și, potrivit susținerilor acestuia, nu l-a mai văzut pe minor din vara anului 2013, din cauză că M. M. a plecat împreună cu minorul în Italia.
Conform adeverinței nr._/7.11.2013, emisă de Unitatea militară 0472 București, reclamantul este angajat la această unitate pentru o perioadă determinată, până la 23.12.2014 și din salariu i se reține suma de câte 100 lei, lunar, reprezentând pensie de întreținere pentru fiul său minor.
Din adresa nr. 712/11.11.2013, emisă de Grădinița de copii nr. 4 din Bârlad, rezultă că minorul P. D. A. a fost înscris la această unitate de învățământ unde, în anul școlar 2012-2013 a frecventat grupa mijlocie, iar în anul școlar 2013-2014 minorul a fost înscris la grupa mare însă, începând cu data de 17.10.2013 minorul nu a mai frecventat cursurile, nu se cunoaște din ce motiv.
Prin declarația dată în instanță, martorul P. N., propus de reclamant și care este tatăl reclamantului, a arătat că, după ce a divorțat de M. M., reclamantul venea la Bârlad o dată/de două ori pe lună și îl vedea pe fiul său minor, iar în vacanța de vară îl aducea la locuința lui, a martorului, din Bârlad. În luna octombrie 2013 martorul și reclamantul au mers împreună la locuința pârâtei L. E. din Bârlad, pentru a-l vizita pe minorul D. A., însă L. E. le-a spus că fiica sa a plecat în Italia, să-și refacă viața, și că l-a luat cu ea și pe minor. Martorul a declarat că M. M. a plecat în Italia fără ca anterior să-i fi spus ceva reclamantului despre această intenție. După plecarea în Italia, din inițiativa pârâtei M. M. reclamantul a vorbit o singură dată la telefon cu minorul D. A.. Dată fiind plecarea pârâtei M. M. împreună cu minorul în străinătate, reclamantul a adresat mai multe petiții către Direcția de Protecția Copilului, la care nu a primit încă un răspuns.
Prin declarația dată în instanță, martora C. D., propusă de reclamant, a arătat că după desfacerea căsătoriei, reclamantul a plătit pensia de întreținere pentru minor, venea des la Bârlad unde îl vizita pe minor și îl lua pe acesta la locuința părinților reclamantului din Bârlad. Reclamantul făcea cheltuieli suplimentare pentru minor, în afară de pensia de întreținere. Martora a mai declarat că M. M. nu l-a înștiințat pe reclamant despre intenția ei de a pleca în străinătate.
Prin declarația sa, martora G. A., propusă de pârâta L. E., a arătat că minorul D. A. a fost crescut de către bunica lui maternă, L. E., în timp ce părinții minorului locuiau în București. La sfârșitul lunii octombrie 2013, M. M. a plecat în Italia să muncească, luând cu ea și pe minorul D. A., însă nu l-a anunțat pe reclamant despre intenția ei de a pleca. Martora a susținut că ea nu cunoaște care sunt condițiile în locuiește M. M. în Italia.
Prin declarația sa, martora B. A. G., audiată la propunerea pârâtei L. E., a declarat că de 4 ani ea locuiește cu chirie în apartamentul pârâtei L. E. din Bârlad. Martora a susținut că reclamantul nu era interesat de fiul său minor deoarece reclamantul nu i-a cumpărat minorului decât o jucărie. Martora a auzit convorbiri telefonice dintre reclamant și minor și a înțeles că atunci când vorbea cu minorul reclamantul se afla în stare de ebrietate. La fel, într-o seară reclamantul a venit la locuința pârâtei L. E. pentru a-l vedea pe minor și atunci reclamantul era în stare de ebrietate. Din cauză că era oră târzie și minorul dormea, L. E. a refuzat să-l de pe minor, reclamantului, iar reclamantul a răspuns lovind-o pe L. E..
Prin raportul de evaluare psihologică nr. 52/4.11.2013, întocmit de Cabinetul de psihologie clinică B. I. din Bârlad, s-a reținut că reclamantul P. G. prezintă o dezvoltare normală, fără indici psihopatologici. În planul conduitei sociale, reclamantul prezintă interes, disponibilitate, garanții morale, materiale, psiho-afective pentru a se implica în rolul de părinte.
La termenul de judecată din 30.01.2014, pârâta L. E. a indicat adresa din Italia la care locuiau în acea perioadă pârâta M. M. și minorul P. D. A., respectiv Via Monte Tufello nr.1, Castel Nuovo Di Porto, CAP_ R. (fila 54 dosar)
Pentru a cunoaște condițiile în care locuiesc pârâta M. M. și minorul P. D. A., la același termen de judecată instanța a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la locuința pârâtei M. M. și a minorului P. D. A. din Italia, scop în care, potrivit art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28.05.2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă, s-a adresat o cerere către Tribunalul din R..
Pentru efectuarea anchetei psihosociale la locuința pârâtei M. M. din R. s-au acordat mai multe termene de judecată. Totodată, pârâta M. M. a fost citată la adresa din Italia indicată instanței de către mama acesteia, pârâta L. E., însă citațiile emise de instanță la adresa menționată au fost restituite pentru motivul că „destinatarul este necunoscut”.
În condițiile arătate, s-a dispus citarea pârâtei M. M. prin publicitate, conform art. 155 alin. 1 pct.13 cu referire la art. 167 alin.1-3 din Codul de procedură civilă. Totodată instanța a numit un curator special, respectiv avocatul P. C., pentru a reprezenta la dezbateri interesele pârâtei M. M., onorariul curatorului special, în sumă de 200 lei, fiind achitat de către reclamant.
La termenul din 24.04.2014, pârâta L. E. a învederat instanței că fiica ei, M. M., și minorul P. D. A. locuiesc în Italia la o altă adresă decât cea indicată inițial, respectiv ultima adresă la care aceștia locuiesc este în Italia, Via Monte Cremasco nr.85, R., CAP_ (fila 87 dosar).
În scopul citării pârâtei M. M. la noua adresă din Italia, indicată de L. E., judecata cauzei a fost amânată pentru termenul din 22.05.2014.
În urma citării ei, pentru termenul din 22.05.2014, pârâta M. M. a comunicat instanței că este de acord cu pretențiile formulate de reclamant, cu condiția ca reclamantul să-și de acordul pentru ca minorul să poată pleca din țară. Pârâta a mai arătat că minorul este înscris la școala Giusti, Via Baccano nr.10 din R., pe care o frecventează începând din toamna anului 2013. Pârâta a precizat că ea are reședința în Italia, R., Via Monte Cremosco nr. 85, Piano Terra, CAP_. Totodată, pârâta a trimis copia cărții sale de identitate, emisă de autoritățile Italiene - filele 94-96 dosar.
Urmare a precizărilor comunicate instanței de către pârâta M. M., la termenul din 22.05.2014 reclamantul a modificat programul pe care el l-a propus inițial pentru exercitarea drepturilor părintești, arătând că solicită să aibă relații personale și contacte directe cu minorul în perioada 1-31 august a fiecărui an, câte o săptămână în vacanța de iarnă, câte o săptămână în vacanța de primăvară a fiecărui an, fie prin luarea de către reclamant a minorului de la reședința lui din Italia, la reședința reclamantului din Bârlad, ..6, ., ., fie prin aducerea minorului de către pârâta M. M. la reședința reclamantului din Bârlad, mai sus menționată, dacă programul ei de muncă îi va permite.
Față de precizările comunicate instanței de către pârâta M. M. și față de precizările făcute de către reclamant cu privire la acțiunea introductivă, la același termen din 22.05.2014 instanța a revenit asupra probei cu anchetă psihosocială la locuința pârâtei M. M. din Italia, în sensul că a apreciat că nu se mai impune administrarea acestei probe.
Privitor la cererea prin care reclamantul a solicitat să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată de către ambii părinți ai minorului, articolul 397 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) prevede că „autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
Totodată, articolul 398 din Codul civil prevede că:
„(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția sau la căsătoria acestuia”.
Din textele de lege sus invocate, rezultă că, în materia exercitării autorității părintești, regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți ai copilului dar, pentru motive întemeiate, se poate dispune exercitarea ei de către unul dintre părinți.
Cazurile de exercitare a autorității părintești de către un singur părinte sunt prevăzute în art. 507 din Codul civil, astfel: „Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”.
În jurisprudență s-a stabilit că art. 507 din Codul civil stabilește situații excepționale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte. S-a mai arătat că exercițiul autorității părintești de către un singur părinte nu poate fi justificat prin faptul că celălalt părinte și-a stabilit locuința în străinătate deoarece, prin mijloacele de comunicare moderne, poate fi exercitată autoritatea părintească în comun. Totodată, părintele nu trebuie încurajat să abandoneze obligațiile referitoare la deciziile care îl privesc pe copil, să renunțe la drepturile și îndatoririle sale părintești.
Din probele administrate, a rezultat că reclamantul este interesat de fiul său minor, a menținut relații apropiate cu acesta, astfel reclamantul îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a exercita autoritatea părintească asupra fiului său minor.
Pentru aceste considerente, cererea prin care reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta M. M., autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată de către ambii părinți ai minorului, este întemeiată, urmând să fie admisă.
În consecință, se va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului P. D. A. să fie exercitată de către ambii părinți, adică de către reclamantul P. G. și de către pârâta M. M..
Cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat să i se încuviințeze exercitarea drepturilor părintești, conform art. 14 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, completată și modificată, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Articolul 15 alin.1 din aceeași lege preved că relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Față de prevederile legale invocate, cererea reclamantului pentru exercitarea drepturilor părintești, formulată în contradictoriu cu pârâta M. M., este întemeiată, urmând să fie admisă.
În consecință, se va încuviința reclamantului P. G. să aibă relații personale și contacte directe cu fiul său minor P. D. A., relații ce se vor realiza conform următorului program:
- în perioada 1-31 august a fiecărui an, câte o săptămână în vacanța școlară de iarnă a fiecărui an, câte o săptămână în vacanța școlară de primăvară a fiecărui an, fie prin luarea de către reclamant a minorului de la reședința lui din Italia, la domiciliul reclamantului din Bârlad, ..6, ., . aducerea din Italia a minorului de către pârâta M. M., la domiciliul reclamantului din Bârlad, dacă programul ei de muncă îi va permite.
Cu privire la pârâta L. E., din probele administrate a rezultat că această pârâtă nu locuiește împreună cu minorul P. D. A., situație în care acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta L. E., urmează să fie respinsă.
Reclamantul a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 640 lei (40 lei, taxă judiciară de timbru; 400 lei, onorariu avocat, plătit cu chitanța din 28.01.2014; 200 lei, onorariu curator special, plătit cu chitanța din 22.05.2014).
Potrivit art. 453 alin.1 Cod.proc.civ., pârâta M. M. va fi obligată să plătească reclamantului cheltuielile de judecată pe care acesta le-a efectuat în proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea pentru exercitare autoritate părintească și pentru exercitare drepturi părintești, formulată de reclamantul P. G. (CNP-_), domiciliat în Bârlad, ..6, ., ., jud. V., cu reședința în București, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta M. M. (CNP-_), reprezentanta legală a minorului P. D. A., domiciliată în Bârlad, . nr.4, ., ., jud. V., cu reședința în Italia, R., Via Monte Cremosco nr. 85, Piano Terra, CAP_.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului P. D. A. (CNP-_), născut la data de 11.02.2008, să fie exercitată de către ambii părinți ai minorului, adică de către reclamantul P. G. și de către pârâta M. M..
Încuviințează reclamantului P. G. să aibă relații personale și contacte directe cu fiul său minor P. D. A., relații ce se vor realiza conform următorului program:
- în perioada 1-31 august a fiecărui an, câte o săptămână în vacanța școlară de iarnă a fiecărui an, câte o săptămână în vacanța școlară de primăvară a fiecărui an, fie prin luarea de către reclamant a minorului de la reședința lui din Italia, la domiciliul reclamantului din Bârlad, ..6, ., ., fie prin aducerea din Italia a minorului de către pârâta M. M., la domiciliul reclamantului din Bârlad, dacă programul ei de muncă îi va permite.
Respinge acțiunea pentru exercitare autoritate părintească și pentru exercitare drepturi părintești, formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâta L. E. (CNP-_), domiciliată în Bârlad, . nr.4, ., ., jud. V..
Obligă pârâta M. M. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 640 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. M. A.
Red. T.I./ 26 Mai 2014
Tehnored. A.M.
4 ex./03.06.2014
./ comunicări/
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1743/2014. Judecătoria BÂRLAD | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1791/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
