Obligaţie de a face. Sentința nr. 520/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 520/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 5658/189/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă nr. 520
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier VICTORIȚA T. C.
Pe rol soluționarea cererilor în revendicare imobiliară, în ridicare (desființare) construcții, autorizare desființare construcții și pentru grănițuire, cereri formulate de reclamanta . Filiala Bârlad, cu sediul în satul Trestiana, ., împotriva pârâților M. M. și M. I. V., domiciliați în satul Trestiana, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru reclamantă, reprezentantul legal, R. O., asistat de avocat B. D., legitimat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, pârâta M. M. personal și asistată de avocat S. M., legitimată cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsind pârâtul M. I., pentru care răspunde avocat S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul are ca obiect revendicare imobiliară; procedura de citare este legal îndeplinită; prin serviciul registratură la data de 5.02.2014, reclamanta a depus la dosar chitanța_/1/3.02.2014 reprezentând diferență de onorariu pentru expertul P. M..
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I. V. ridicată de pârâtul M. I. V.:
Avocat S. M., pentru pârâți, arată că pârâții sunt mamă și fiu. Terenul care se află lângă linia de hotar este proprietatea mamei pârâtului M. I. V., iar terenul reclamantului nu se învecinează cu nici un imobil proprietatea pârâtului M. I. V..
Avocat B. D., pentru reclamantă, arată că pârâtul M. I. V. are calitate procesuală pasivă, este fiul pârâtei M. M. și locuiește împreună cu M. M. iar construcția acelui garaj a fost ridicată de M. I. V.. Pârâtul M. I. V. însuși a edificat construcția garajului a cărei demolare a solicitat-o reclamanta.
Instanța pune în discuția părților să precizeze în care variantă a expertizei de să soluționeze instanța: cea de la filele 81, 97 sau 132 ale dosarului?
Avocat B. D., pentru reclamantă, solicită varianta expertizei propusă de expert la fila nr.130-132, conform celui de al treilea raport de expertiză. Precizează că revendică terenul din punctele:2-5-2`.
Interogate de instanță, părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, după care președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Avocat B. D., pentru reclamantă, arată că sunt trei capete de cerere, revendicare, grănițuire și ridicare construcție. Linia de graniță dintre imobilele reclamantei și pârâților să fie stabilită pe linia 2-5, iar în ridicarea construcțiilor să se ridice garajul de la punctele din raportul de expertiză 2-2 prim-C4, iar dacă pârâții nu ridică construcția, să dispună instanța ca reclamanta să ridice ea construcția edificată de pârâți dar pe cheltuiala pârâților. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul legal al reclamantei, R. O., arată că pârâții au cumpărat imobilul înaintea lui și că nu el a făcut gardul. Pârâții au intrat înainte să fi cumpărat el imobilul. Gardul care există acum exista deja când a cumpărat el imobilul și garajul care există în prezent, exista și la acea dată. A cumpărat 225 mp și în realitate sunt 192 mp. Precizează că și el și pârâții au cumpărat de la același proprietar. Solicită admiterea acțiunii.
Avocat S. M., pentru pârâți, solicită respingerea acțiunii și arată că acest gard nu a fost construit de pârâți, aceștia au cumpărat așa cum este gardul iar reclamanta ocupă o parte din terenul pârâților. Precizează că reclamanta a știut ce cumpără, era delimitat lotul acesteia. Pârâții au gospodării separate, reclamanta a cumpărat imobilul la câțiva ani după ce au cumpărat pârâții, și reclamanta a cunoscut loturile respective, a cumpărat conform unei schițe. Aceasta nu este o acțiune în revendicare așa cum este definită revendicarea, pârâții au construit pe terenul pe care l-au avut în posesie prin act autentic. Dovadă că linia de delimitare nu este corect trasată, stă expertiza, deoarece ultima variantă, de la fila nr.132, solicitată de reclamantă a fost stabilită conform dorinței acesteia, dar varianta corectă este varianta nr.1. Reclamanta are o bucată de teren din terenul pârâților. Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. D., pentru reclamantă, arată că este o acțiune în revendicare, din raportul de expertiză rezultă că pârâții au mai mult teren și reclamanta mai puțin, deci se face dovada al cui ester terenul. Din declarațiile martorilor rezultă că pârâtul M. I. V. are calitate procesuală, s-a ocupat de ridicarea acestui garaj împreună cu tatăl lui. De asemenea arată că în cealaltă variantă a expertizei, trebuie stricat tot gardul, iar varianta ultimă a fost dorința părților. Reclamanta nu are terenul și pârâții au teren în plus față de actul de proprietate.
Avocat S. M., pentru pârâți, arată că din raportul de expertiză rezultă că reclamantei îi lipsesc 28 mp teren, dar chiar dacă reclamanta are un minus la teren, nu s-a făcut dovada că acest teren este la pârâți. Atât reclamanta cât și pârâții au cumpărat cu acte autentice.
Pârâta M. M. personal, solicită respingerea acțiunii.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.pr.civ, președintele închide dezbaterile.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 18.11.2011 reclamanta . Filiala Bârlad, reprezentată prin administratorul R. O., a chemat în judecată pe pârâții M. M. și M. I. V., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie, suprafața de 13 m.p. teren, situată în satul Trestiana, .;
- să fie obligați pârâții să ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei satul Trestiana, . sau, în cazul în care pârâții vor refuza îndeplinirea acestei obligații, să fie autorizată reclamanta să ridice ea, pe cheltuiala pârâților, aceste construcții;
- să se dispună grănițuirea imobilului proprietatea reclamantei, de imobilul proprietatea pârâților.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4238/29.09.2010 la biroul notarului public F. L., ea a cumpărat de la vânzătorul P. C. un imobil situat în satul Trestiana, ., compus din casă de locuit cu 4 camere, bucătărie, anexe și din suprafața de 229 m.p. teren (real măsurată: 225,21 m.p.), având vecinătățile: N- M. M.; E- DS; S- imobil cu nr. cadastral provizoriu 182/2; V- G. N.. După încheierea contractului menționat, reclamanta a observat că suprafața de teren din îngrăditură este mai mică decât cea menționată în documentația cadastrală întocmită la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Această diferență de teren lipsă se regăsește la pârâții M. M. și M. I. V., care sunt vecinii din partea de nord ai imobilului proprietatea reclamantei. O altă parte din terenul lipsă se regăsește la vecinul de la sud al imobilului reclamantei, însă între reclamantă și vecinul de la sud a intervenit o înțelegere. Pe suprafața de 13 m.p. teren proprietatea reclamantei, ocupată de pârâți, aceștia au edificat un garaj și refuză să elibereze de bunăvoie acest teren.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4238/29.09.2010 la biroul notarului public F. L. din Bârlad; nota de constatare nr. 914/13.12.2010 întocmită de Primăria . și a folosit proba cu interogatoriu, proba cu martori, proba cu expertize tehnice judiciare topografice și în construcții.
La termenul de judecată din 7.02.2012, pârâții au formulat întâmpinare (fila 25 dosar), prin care M. I. V. a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că el nu se învecinează cu imobilul proprietatea reclamantei, nu are construcții edificate pe terenul acesteia, deci nu are calitate procesuală pasivă.
Pârâta M. M. a susținut că ea se învecinează cu imobilul proprietatea reclamantei însă nu a ocupat nicio suprafață de teren din terenul reclamantei. Pârâta a arătat că ea este proprietara unei suprafețe de teren pe care a cumpărat-o de la vânzătorul P. N. C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4805/5.11.2002. Pe suprafața de teren pe care pârâta a cumpărat-o se afla o magazie construită de vânzătorul P. N. C.. După ce ea a cumpărat acest teren, pe terenul menționat în locul vechii magazii pârâta a construit un garaj, exact pe amplasamentul unde se aflase magazia, chiar pe linia de hotar, construind și un gard. Toate aceste lucrări au fost efectuate de către pârâtă cu acordul fostului proprietar, P. N. C.. Reclamanta a devenit vecinul pârâtei abia în anul 2010, când garajul și gardul erau deja construite. Astfel, pârâta a susținut că nu a ocupat din terenul reclamantei și nici nu a modificat nimic din configurația imobilului. Cu privire la cererea pentru grănițuire, pârâta a solicitat respingerea acesteia, deoarece linia de hotar este clar stabilită, încă din anul 2002, când pârâta a construit gardul împreună cu fostul proprietar.
Excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ridicată de pârâtul M. I. V., a fost unită de către instanță cu fondul cauzei- încheierea de ședință din 3.04.2012, fila 44 dosar.
Pârâții au folosit în proces proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat cu nr. 4805/18.11.2002 la biroul notarului public F. L. din Bârlad; proba cu martori.
În perioada 7.02.2013- 5.02.2014, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 1551 alin.1 din codul de procedură civilă (1865)- încheierea de ședință din 7.02.2013, fila 140 dosar.
Prin cererea depusă la instanță la data de 5.02.2014, reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol- fila 160 dosar, astfel că instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, stabilind termen de judecată pentru 20.02.2014.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat cu nr. 4805/18.11.2002 la biroul notarului public F. L. din Bârlad, pârâta M. M. a cumpărat, de la vânzătorul P. C., un imobil situat în satul Trestiana, ., compus din magazie, construită din vălătuci, acoperită cu azbociment, și din suprafața de 101,73 m.p. teren, cu nr. cadastral provizoriu 182/1/2, având vecinătățile: M. T., drum, corp de proprietate cu nr. cadastral provizoriu 182/1/1CC, G. N..
În contractul menționat s-a consemnat că vânzătorul P. C. dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului prin moștenire legală de la P. V., conform certificatului de moștenitor nr. 34/5.03.2002, emis de biroul notarului public F. L. și prin dezmembrare conform încheierii nr. 4408/8.11.2002 dată de Judecătoria Bârlad.
Dreptul de proprietate asupra imobilului cumpărat de M. M. a fost întabulat în cartea funciară individuală nr.165 a comunei Grivița, conform Încheierii nr. 4830/ 28.11.2002 dată de Judecătoria Bârlad.
Pentru imobilul cu nr. cadastral provizoriu nr. 182/1/2, vândut pârâtei M. M., a fost întocmită documentația cadastrală depusă, în copie, la filele 55-60 dosar instanță.
Pârâta M. M. este mama pârâtului M. I. V..
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de abitație viageră autentificat cu nr. 4238/29.09.2010 la biroul notarului public F. L. din Bârlad, reclamanta . Filiala Bârlad, reprezentată prin administrator R. O., a cumpărat, de la vânzătorul P. C., un imobil situat în satul Trestiana, ., compus din casă de locuit cu nr. de identificare corp clădire 182/1/1-C1, cu 4 camere, bucătărie, anexe (magazie și prispă) și din suprafața de 229 m.p. teren (real măsurată: 225,21 m.p.), cu nr. cadastral provizoriu 182/1/1, înscris în cartea funciară nr._ a . conversia cărții funciare nr. 135), având vecinătățile: N- imobil cu nr. cadastral provizoriu 182/1/2; E- drum; S- imobil cu nr. cadastral provizoriu 182/2; V- G. N..
În contractul menționat s-a consemnat că vânzătorul P. C. dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului prin moștenire legală de la P. N. și P. V., conform certificatului de moștenitor nr. 24/21.02.1997 emis de biroul notarului public B. D. din Bârlad și certificatului de moștenitor nr. 34/5.03.2002, emis de biroul notarului public F. L.. La rândul lor, autorii vânzătorului au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel: casa de locuit, prin construire în timpul căsătoriei lor, fără a mai poseda acte de proprietate; terenul a fost dobândit de către P. N. prin titlul de proprietate nr._/8.09.2010, emis în condițiile legilor fondului funciar.
Conform aceluiași contract, cumpărătoarea urma să intre în stăpânirea de drept și de fapt asupra imobilului începând cu data autentificării contractului, cu excepția camerei cu suprafața utilă de 12,75 m.p., identificată cu nr.4 din documentația cadastrală anexă la contract, asupra căreia vânzătorul și-a rezervat dreptul de abitație viageră până la sfârșitul vieții. Prețul vânzării a fost de 8.300 lei, preț achitat integral de către cumpărătoare.
Prin răspunsurile date la interogatoriul propus de reclamantă (fila 40 dosar), pârâta M. M. a arătat că imobilul proprietatea ei se învecinează cu imobilul proprietatea reclamantei pe latura de nord; pârâta a construit gardul despărțitor de pe latura învecinată cu imobilul proprietatea reclamantei după 2-3 zile de la data încheierii contractului prin care ea, pârâta, a cumpărat imobilul; în locul magaziei care se afla pe terenul cumpărat de ea, pârâta a construit un garaj.
Pârâții M. M. și M. I. V. sunt mamă și fiu.
Prin declarația dată în instanță, martorul P. C., propus de pârâtă, a arătat că el a fost proprietarul suprafețelor de teren care acum sunt proprietatea părților în proces. Mai întâi, martorul a vândut o suprafață de teren pe care se afla o casă și o magazie, către pârâta M. M., iar o altă parte din teren a fost vândută lui R. O.. După ce martorul a vândut terenul pârâtei, în urmă cu vreo 11 ani aceasta a construit un gard despărțitor care separă terenul pe care ea l-a cumpărat de cel al reclamantei. Gardul a fost construit după ce specialiști în cadastru au făcut măsurători asupra suprafeței de teren vândute. Pârâta a demolat magazia aflată pe terenul cumpărat de ea și în locul magaziei ea a construit un garaj. Gardul construit nu a fost mutat de-a lungul timpului. Gardul construit de pârâtă este lipit de garaj. Înainte de a cumpăra de la martor terenul, R. O. a măsurat, personal, terenul cu ruleta și a fost mulțumit, nu a sesizat că ar fi fost teren mai puțin.
Prin declarația dată în instanță, martorul R. Ș., propus de pârâți, a arătat că P. C. a vândut mai multe suprafețe de teren către diferiți cumpărători, între care și reclamanta și pârâții în proces. Primii cumpărători au fost numiții B. P. și T. D.. Pârâta, împreună cu soțul și cu fiul ei, au construit gardul despărțitor dintre terenul pe care ea l-a cumpărat și terenul cumpărat de numitul R. în perioada 2000-2001. Acest gard a fost construit din tablă cu stâlpi din fier și soclu din beton și a rămas neschimbat. Când vânzătorul P. a vândut terenul către pârâta M. M., pe terenul vândut era o magazie, amplasată în spatele casei situată pe același teren. În perioada 2000-2001, acea magazie a fost transformată de către soțul și fiul pârâtei în garaj.
Prin declarația dată în instanță, martorul Căieriu G., propus de reclamantă, a arătat că în anul 2011, când el a fost angajat să muncească la reclamantă, pe terenul pârâtei M. M. erau construite deja un garaj și un gard.
Din nota de constatare nr. 914/13.12.2010, întocmită de Primăria ., la cererea reclamantei ., reprezentanți ai Primăriei . deplasat la imobilul proprietatea reclamantei, ocazie cu care s-a constatat că suprafața de teren delimitată de comisie este de 192,10 m.p.
Pentru soluționarea cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, întocmit de expertul P. M., depus la dosarul instanței la data de 14.05.2012, filele 77-83, au fost identificare imobilul proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâtei, stabilindu-se următoarele:
- conform actelor de proprietate, suprafața de teren proprietatea pârâtei M. M., cu nr. cadastral 182/1/2, este de 102 m.p. și a fost delimitată prin pct. 2-3-4-5 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză. Conform măsurătorilor efectuate în teren, această suprafață de teren este de 112 m.p. și a fost delimitată prin pct. 2’-5’-4-3 din anexa nr.1 la raportul de expertiză;
- conform actelor de proprietate, suprafața de teren proprietatea reclamantei .- Filiala Bârlad, cu nr. cadastral 182/1/1, este de 225 m.p. și a fost delimitată prin pct. 1-2-5-6 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză. Conform măsurătorilor, această suprafață de teren este de 197 m.p. și a fost delimitată prin pct. 1’-2’-5’-6’ din anexa nr.1 la raportul de expertiză.
Pentru stabilirea liniei de hotar dintre imobilele proprietatea părților, expertiza a menționat că această linie de hotar trebuie să fie conformă schițelor cadastrale de care nu s-a ținut cont în momentul edificării gardului și a construcțiilor anexe.
Expertiza a mai stabilit că pârâții M. ocupă o suprafață de 9,72 m.p. teren din terenul proprietatea reclamantei, delimitată S2, prin pct. 2-2’-5-5’ din anexa nr. 2 la raportul de expertiză. Cealaltă suprafață de teren care îi lipsește reclamantei este de 18,70 m.p., delimitată S1 prin pct. 1-1’-6-6’ din anexa nr. 2 la raportul de expertiză.
Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul P. M. a fost avizat de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V. prin procesul-verbal de recepție nr. 51/28.04.2012, lucrarea fiind declarată „Admisă”.
Împotriva raportului de expertiză, părțile au formulat obiecțiuni. Astfel, reclamanta a susținut că trebuie precizat clar unde este linia de hotar, iar obiectivul nr.3 nu este explicit. Pârâții au susținut că se impunea să fie refăcută schița, prin prezentarea dimensiunilor terenurilor învecinate, să se precizeze ce suprafețe au construcțiile, să se precizeze suprafața construcției C1- încheierea de ședință din 12.06.2012, fila 91 dosar.
Pentru a soluționa obiecțiunile formulate de părți, expertul P. M. a întocmit raportul de expertiză depus la dosarul instanței la data de 6.09.2012, filele 96-98.
Prin acest al 2-lea raport de expertiză, expertul P. M. a stabilit că:
- punctele de contur prin care trece linia de hotar conform actelor de proprietate sunt marcate cu 1-2-5-6 din anexa nr. 1 la acest raport de expertiză;
- construcția C1, situată pe terenul pârâtei M., delimitată prin pct. c1-c2-c3-c4 din anexa nr. 1 la acest raport de expertiză, ocupă o suprafață de 4,76 m.p. de pe terenul proprietatea reclamantei;
- suprafața de teren dintre pct. 7-5-5’ este de 0,62 m.p., iar suprafața de teren dintre pct. 2-2’-7 este de 10,33 m.p., așa cum au fost delimitate aceste suprafețe prin anexa nr. 2 la acest raport de expertiză.
Prin raportul de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare întocmit de expertul G. V., depus la dosarul instanței la data de 5.10.2012, filele 103-110, au fost evaluate suprafețele de teren delimitate prin pct. 7-5-5’ și prin pct. 2-2’-7 din anexa nr. 2 la cel de-al doilea raport de expertiză întocmit de expertul P. M., stabilindu-se că suprafața totală de 10,95 m.p. teren, astfel delimitată, are o valoare de 493 lei.
La solicitarea părților, expertul tehnic judiciar P. M. a întocmit un al treilea raport de expertiză tehnică judiciară topografică, depus la dosarul instanței la data de 7.01.2013, filele 130-132, prin care a fost diminuată suprafața de teren mai mare delimitată prin pct. 2-2’-7-2 din anexa nr. 2 la al 2-lea raport de expertiză, cu suprafața de teren delimitată prin pct. 5-5’-7-5 din anexa nr. 2 la al 2-lea raport de expertiză și astfel a stabilit o linie de hotar dintre imobilele proprietatea părților delimitată prin pct. 2-5 din anexa nr. 1 la acest de-al treilea raport de expertiză.
La termenul de judecată din 20.02.2014, reclamanta a solicitat ca, pentru soluționarea cauzei, să fie avut în vedere cel de-al 3-lea raport de expertiză tehnică judiciară topografică, întocmit de expertul P. M., respectiv pârâții să restituie reclamantei suprafața de teren delimitată prin pct. 2-5-2’din schița anexă la al 3-lea raport de expertiză tehnică judiciară topografică (fila 132 dosar), să se stabilească linia de graniță dintre imobilele proprietatea părților pe aliniamentul 2-5 din schița anexă la același raport de expertiză tehnică judiciară topografică și să fie obligați pârâții să ridice construcțiile delimitate prin pct. 2-2’-5 din schița anexă la același raport de expertiză tehnică judiciară topografică.
Privitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ridicată de pârâtul M. I. V., așa cum rezultă din declarațiile martorilor P. C. și R. Ș., gardul despărțitor dintre imobilele părților, precum și garajul de pe terenul proprietatea pârâtei M. M. au fost construite de către pârâtă, împreună cu fiul și cu soțul ei. Chiar dacă pârâtul M. I. V. nu este proprietarul vreunui imobil care să se învecineze cu imobilul proprietatea reclamantei, faptul că prin acțiunea dedusă judecății se solicită și ridicarea (demolarea) construcțiilor, determină instanța să aprecieze că M. I. V. are calitate procesuală pasivă în cauză.
Față de aceste considerente, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ridicată de pârâtul M. I. V., urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.
Privitor la fondul cauzei, articolul 6 alin.6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”.
Față de prevederile sus invocate, referitor la cererea în revendicare devin aplicabile prevederile art. 563 alin.1 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), conform cărora „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că „Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut”.
În doctrină, acțiunea în revendicare a fost definită ca fiind o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Prin acțiunea în revendicare o persoană cere să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. În cadrul unei astfel de acțiuni, reclamantul revendicant este dator să dovedească faptul că el este proprietarul bunului revendicat și că acest bun este deținut pe nedrept de către pârât.
Din probele administrate, a rezultat că pârâta M. M. a devenit proprietara imobilului (magazie și 101,73 m.p. teren) situat în satul Trestiana în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4805/18.11.2002 și, imediat după cumpărarea imobilului pârâta a construit gardul despărțitor și, în locul magaziei, ea a construit un garaj. Reclamanta . cumpărat, prin xcontractul autentificat cu nr. 4238/29.09.2010, imobilul (casă de locuit și 225,21 m.p. teren real măsurat) situate în aceeași localitate, imobil învecinat pe latura de nord cu imobilul cu nr. cadastral provizoriu 182/1/2 (proprietatea pârâtei M. M.).
Atât pârâta, cât și reclamanta au cumpărat imobilele de la același vânzător, P. C..
Din probele administrate, cu precădere din rapoartele de expertiză efectuate de către expertul P. M., a rezultat că pârâta deține în realitate suprafața de 112 m.p. teren (față de 102 m.p. teren, cât are înscris în actul de proprietate), iar reclamanta deține în realitate suprafața de 197 m.p. teren (față de 225 m.p. teren, cât are înscris în actul său de proprietate).
Așadar, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu mult timp înainte de data la care reclamanta a cumpărat imobilul. Tot cu mult timp înainte ca reclamanta să fi cumpărat imobilul, pârâta a construit gardul despărțitor, precum și garajul în locul magaziei. Rezultă că, la data la care reclamanta a cumpărat imobilul, erau deja construite atât gardul despărțitor de pe latura învecinată cu imobilul cumpărat de pârâtă, cât și garajul amplasat pe terenul proprietatea pârâtei. Această situație exista la data când reclamanta a cumpărat imobilul de la vânzătorul P. C., situație recunoscută în instanță, la termenul din 20.02.2014, de către reprezentantul (administratorul) reclamantei, R. O.. Totodată, amplasamentul pe care îl avea gardul despărțitor dintre imobilele proprietatea părților la data când reclamanta a cumpărat imobilul, a rămas neschimbat până în prezent.
În această situație, reclamanta nu poate pretinde că pârâta M. M. i-ar fi ocupat vreo suprafață din terenul proprietatea sa.
Practica judiciară a statuat că, în cazul în care linia de hotar dintre două proprietăți este neschimbată, atunci este inadmisibilă promovarea unei acțiuni în revendicare de către persoana care are mai puțin teren decât figurează în titlul de proprietate, chiar dacă pârâtul ar deține o suprafață mai mare de teren decât cea trecută în actele sale de proprietate.
Față de considerentele arătate, instanța apreciază că cererea prin care reclamanta a revendicat de la pârâți suprafața de 13 m.p. teren, este neîntemeiată, deoarece nu s-a dovedit că pârâții ar fi ocupat fără titlu vreo suprafață de teren din imobilul pe care l-a cumpărat reclamanta.
Nefiind îndeplinite condițiile acțiunii în revendicare imobiliară, cererea în revendicare imobiliară formulată de reclamanta . urmează să fie respinsă.
Privitor la cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților să ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei satul Trestiana, . sau, în cazul în care pârâții vor refuza îndeplinirea acestei obligații, să fie autorizată reclamanta să ridice ea aceste construcții, pe cheltuiala pârâților, articolul 585 alin.1-2 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) prevede că:
„(1) Autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său.
(2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege”.
Din probele administrate a rezultat că pârâții M. M. și M. I. V. au edificat cu bună-credință atât gardul despărțitor, cât și garajul; în plus, garajul este amplasat pe suprafața de teren pe care a cumpărat-o pârâta. În aceste condiții, nu se impune ca pârâții să ridice (să desființeze) construcțiile. Această concluzie se impune deoarece pârâții au construit gardul și garajul anterior datei la care reclamanta a devenit proprietara imobilului.
Față de considerentele arătate, se va respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților să ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei satul Trestiana, . sau, în cazul în care pârâții vor refuza îndeplinirea acestei obligații, să fie autorizată reclamanta să ridice ea aceste construcții, pe cheltuiala pârâților.
Privitor la cererea prin care reclamanta a solicitat să se dispună grănițuirea imobilului proprietatea reclamantei, de imobilul proprietatea pârâților, articolul 560 din Codul civil prevede că „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că imobilul proprietatea reclamantei și imobilul proprietatea pârâtei sunt despărțite printr-un gard, construit de pârâți, gard care exista deja la data la care reclamanta a cumpărat imobilul.
În condițiile arătate, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru grănițuirea imobilelor, motiv pentru care cererea prin care reclamanta a solicitat grănițuirea imobilului proprietatea reclamantei, de imobilul proprietatea pârâților va fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod.proc.civ. (1865), cheltuielile de judecată efectuate în proces de către reclamantă vor rămâne în sarcina acesteia.
La termenul din 20.02.2014, pârâții au solicitat ca reclamanta să le plătească cheltuielile de judecată efectuate în proces (onorariul avocatului care i-a asistat/reprezentat în cauză). Instanța constată că pârâții nu au făcut dovada plății onorariul avocatului, motiv pentru care se va respinge cererea pârâților privind plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a timbrat acțiunea cu 63 lei, taxă judiciară de timbru și cu 3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ridicată de pârâtul M. I. V..
Respinge, ca neîntemeiate, cererile în revendicare imobiliară, în ridicare (desființare) construcții, autorizare desființare construcții și pentru grănițuire, cereri formulate de reclamanta . Filiala Bârlad, cu sediul în satul Trestiana, ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_, reprezentată prin administratorul R. O., împotriva pârâților M. M. și M. I. V., domiciliați în satul Trestiana, ..
Cheltuielile de judecată efectuate în proces de către reclamantă rămân în sarcina acesteia.
Respinge cererea pârâților privind plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. C. VICTORIȚA T.
Red.T.I.
Tehnored.C.V.T./27.02.2014/5ex. comunicari 3/
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3374/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 981/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
