Plângere contravenţională. Sentința nr. 1317/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1317/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 3624/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1317/2014
Ședința publică de la 19 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul G. E. G. cu domiciliul în mun. V., ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat A. R. G., cu sediul în mun. Bârlad, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., prin reprezentant legal și cu persoana implicată în accident Z. F. C., CNP_, domiciliat în mun. Bârlad, ., ., ., respectiv asigurătorii de răspundere civilă . Group SA, cu sediul în București, sr. G. M. nr. 1, sector 1 și C. I. SA cu sediul în București, .. 5-7, . 1 având ca obiect plângere contravenționala P.V.. NR._ DIN 17.07.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petentul G. E. avocat A. R. cu delegație de reprezentare la dosar, avocat F. C. pentru persoana implicată în accident Z. Ferruccio C., lipsă fiind petentul G. E. G., intimatul I. JUDEȚEAN DE POLITIE V. și asigurătorii de răspundere civilă auto C. I. București și . GROUP SA București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- cauza se află la administrare probatoriu,
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimat;
Instanța pune în discuția părților prezente raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. V..
Având cuvântul, apărătorul petentului G. E. G., avocat A. R. arată că raportul de expertiză nu este foarte concludent. Nu este o veritabilă expertiză tehnică auto însă există anumite elemente din care se pot trage câteva concluzii. Nu au fost făcute măsurători la momentul producerii evenimentului rutier. Având în vedere faptul că nu au fost făcute măsurători la momentul producerii evenimentului rutier este greu de întocmit o expertiză tehnică pură. Acceptă raportul de expertiză așa cum este întocmit și precizează că nu are de formulat obiecțiuni.
Având cuvântul apărătorul persoanei implicată în accident Z. F. C., avocat F. C. arată că raportul de expertiză este un act inutil. Expertul tehnic auto nu are capacitatea profesională de a întocmi această expertiză. Expertul nu precizează nici măcar axul drumului. În fotografiile depuse identificate nu numărul 7 -8 se pretinde că este axul drumului dar ulterior expertul precizează că drumul nu este marcat. Expertul nu este obiectiv. Raportul de expertiză întocmit trebui îndepărtat. Nu este de acord cu nici una dintre concluziile expertului. Ba mai mult decât atât expertul nu are competența să stabilească dinamica producerii accidentului.
Instanța ia act că părțile nu au formulat efectiv obiecțiuni în sensul prevăzut de lege pentru a fi înaintate expertului.
Instanța pune în discuția părților prezente cererea de suplimentare a onorariului formulată de expertul M. V..
Având cuvântul, apărătorul petentului G. E. G., avocat A. R. consideră că suma solicitată de expert este exagerată. Raportul de expertiză nu este un raport de expertiză propriu – zis. C. că este suficientă suma care a fost achitată până în acest moment cu titlu de onorariu expert.
Având cuvântul apărătorul persoanei implicată în accident Z. F. C., avocat F. C. este de acord cu susținerile apărătorului petentului. Suma care a fost achitată cu titlu de onorariu expert până în prezent este suficientă, ba chiar este prea mare.
Instanța, având în vedere munca expertului, complexitatea cauzei și a lucrării întocmite de expert, apreciază că, cuantumul solicitat de expertul M. V. este nejustificat de mare. Suma de 500 lei achitată cu titlu de onorariu provizoriu de expertiză este suficientă pentru remunerarea expertului, motiv pentru care respinge cererea de suplimentare a onorariului formulată de expertul M. V. ca neîntemeiată.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și în temeiul art. 394 alin. 1 cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților prezente.
Având cuvântul, apărătorul petentului G. E. G., avocat A. R., arată că petentul a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de I. Județean de Poliție V.. Petentul a fost sancționat pentru că ar fi pus în mișcare mașina sa, nu s-a asigurat la momentul plecării de pe loc și nu a acordat prioritate autovehiculului condus de persoana implicată în accident Z. F. C.. În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, au fost audiați martori și a fost întocmită o expertiză tehnică auto. Din probele administrate în cauză a rezultat că petentul era oprit, apoi a început deplasarea, s-a încadrat corect pe banda sa de circulație. Din spatele său vena autoturismul condus de persoana implicată în accident Z. F. C. cu viteză iar din față venea un alt autoturism situație în care persoana implicată în accident îl acroșează pe petent. Persoana implicată în accident Z. F. C. a dat declarații contrare în fața organelor de poliție și la societatea de asigurare. Sunt prezentate două situații contrare date de către persoana implicată în accident Z. F. C.. Din declarațiile date în fața instanței, martorii relevă că petentul se afla deja în mișcare când a venit în spatele său Z. F.. Impactul nu s-a produs ca urmare a punerii în mișcare a autoturismului condus de petent. Nici martorul persoanei implicată în accident Z. F. C. nu susține varianta acestuia. Expertul ajunge la concluzia că tamponarea s-a produs pe zona interesecției dirijate. Din raportul de expertiză întocmit în cauză instanța poate trage anumite concluzii. Există semne de acroșare. Nu este vorba despre o tamponare propriu zisă a autovehiculelor ci este vorba despre o acroșare. Din planșa foto nr. 4 se desprinde faptul că a fost vorba despre o acroșare. Situația reținută în procesul verbal nu este cea reală. Solicită instanței admiterea plângerii formulată, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul persoanei implicată în accident Z. F. C., avocat F. C. precizează că din fila 4 a raportului de expertiză se vede clar că nu a fost o acroșare ci o tamponare a autoturismelor implicate. Solicită să se aibă în vedere valoarea probatorie a raportului de expertiză. Petentul G. E. a vrut să întoarcă și în acel moment s-a produs impactul. Din poze rezultă clar tamponarea autoturismelor și în nici un caz acroșarea. Petentul G. E. după ce a pus în mișcare autoturismul să a vrut să efectueze manevra de întoarcere. Când cele două autoturisme s-au lovit, mașina petentului a rămas paralelă cu axul drumului întrucât în momentul impactului a fost împinsă. Din acest motiv mașina condusă de petent a rămas paralelă cu axul drumului. Petentul este cel vinovat de producerea accidentului. Solicită respingerea plângerii formulată de petent și să fie menținut procesul verbal de constatare al contravențiilor. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul petentului G. E. G., avocat A. R. precizează că dată ar fi fost o tamponarea laterală mașina petentului ar fi avut avariată aripa. Coliziunea a fost din spate în față. Aripa ar fi fost înfundată. Da șoferul a ținut bine de volan, mașina a rămas pe direcția de mers.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 23.07.2013, petentul G. E. G., a cerut, în contradictoriu cu intimatul IPJ V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimată la data de 17.07.2013 și în subsidiar aplicarea unui avertisment.
În motivare, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat contravențional aplicându-i-se o amendă contravențională, considerându-se că ar fi vinovat de producerea accidentului de circulație descris în procesul verbal. S-a considerat că el, la punerea în mișcare a autoturismului pe care îl conducea și care se afla staționat pe .-ar fi asigurat și nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului înmatriculat cu nr._ care se deplasa pe drumul public, intrând în coliziune cu acesta. Situația de fapt reținută nu este corectă. La plecarea de pe loc, petentul s-a asigurat, s-a încadrat pe banda de mers corespunzătoare, însă conducătorul autoturismului înmatriculat cu nr._, în timp ce petentul se deplasa pe banda sa, a venit cu viteză mare din spate și dorind să efectueze manevra de depășire, a pierdut controlul direcției de deplasare intrând în coliziune cu autoturismul condus de petent. În aceste condiții, petentul susține că nu se face vinovat de producerea accidentului.
În drept, petentul a invocat ca temei prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu martori. A depus la dosar în copie: proces verbal de contravenție (f.4), certificat de înmatriculare (f. 5), copie poliță RCA (f. 6), autorizație de reparație, dovadă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare (f.19) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimata a arătat că prin procesul verbal contestat s-a reținut că petentul, la data de 17.07.2013, ora 15,00 Hotin-Bârlad, a condus auto cu nr._ la punerea în mișcare nu s-a asigurat corespunzător și nu a acordat prioritate de trecere la auto cu nr. de înmatriculare_ care circula în acel moment pe drumul public intrând în coliziune. Petentului i-a fost aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile. Procesul verbal a fost încheiat î prezența petentului, fiindu-i adus al cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. În plângerea sa și în declarația de avarii petentul susține că se deplasa pe .. Lirei cu autoturismul său iar când s-a pus în mișcare s-a asigurat și a observat un autovehicul marca BMW de culoare gri metalizat însă a apreciat că are posibilitatea de a se deplasa fără a perturba circulația. Petentul susține că accidentul s-a produs întrucât autoturismul marca BMW l-a depășit având viteză mare iar conducătorul acestuia a pierdut controlul volanului. Apărarea petentului este contrazisă de declarația celuilalt conducător auto și este susținută de dinamica producerii avariilor la cele două autovehicule. De asemenea, vinovăția petentului rezultă din declarația sa prin care susține că înainte de a se pune în mișcar3 a observat circulând auto marca BMW însă nu i-a acordat prioritate de trecere întrucât a considerat că are timp să se angajeze în trafic.
În drept, intimata a invocat prevederile OUG 195/2002, OG 2/2001.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei în copie: originalul p.v. contestat (f. 21), declarațiile de avarii ale celor doi conducători auto implicați în accident (f. 22-23). De asemenea, a solicitat încuviințarea probei cu martorul Z. F. C. pe care instanța l-a citat însă în calitate de persoană implicată în accident.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 27) prin care a susținut că dinamica producerii accidentului s-a fi dedus în mod corect dacă intimata ar fi analizat urmele de frânare și locul unde se află acestea în raport de locul de unde petentul a plecat de pe loc. S-ar fi observat că impactul a avut loc la o distanță suficient de mare față de locul de unde petentul a plecat iar aceasta s-a datorat vitezei mare cu care conducea celălalt conducător auto. În cauză se impune efectuarea unei expertize tehnice auto, în raport de apărările intimatei.
În cauză a fost introdusă în calitate de persoană implicată în accident Z. F. C.. Acesta a solicitat în probațiune încuviințarea probei cu martori.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, cu 2 martori și cu expertiză tehnică auto. Pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisuri. Pentru persoana implicată în accident, instanța a încuviințat proba cu 1 martori și cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 17.07.2013 de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 al. 3 lit. a din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 17.07.2013, ora 15,00, Hotin-Bârlad, a condus auto cu nr._ la punerea în mișcare nu s-a asigurat corespunzător și nu a acordat prioritate de trecere la auto cu nr. de înmatriculare_ care circula în acel moment pe drumul public intrând în coliziune.
La rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat „ nu sunt de acord cu cele contestate”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 23.07. 2013 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției (17.07.2013), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică auto, pe care instanța le-a încuviințat.
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea uni vehicul sau alte pagube materiale”.
Potrivit art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, „prin acordare a priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Conform art. 135 din HG 1391/2006, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare;”
Situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză, astfel încât plângerea contravențională este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Din declarația de avarie a petentului (f.22) reiese că acesta se afla pe . în direcția de mers .. Lirei cu autoturismul cu nr._ fiind staționat. În momentul când a vrut să plece de pe loc, s-a asigurat și a văzut un auto marca BMW dar a apreciat că are posibilitatea de a se deplasa fără a perturba circulația. Autoturismul BMW l-a depășit dar întrucât avea viteză de deplasare a pierdut controlul, lovindu-l pe petent în partea stânga față. Declarația de avarie a celuilalt conducător auto implicat în accident, Z. F. C. (f. 23) se coroborează parțial cu cea a petentului, în sensul că acesta, circulând din direcția .. Lirei a observat autoutilitara condusă de petent care s-a pus în mișcare fără a se asigura și a acorda prioritate. Celălalt șofer implicat în accident a arătat că a încercat să evite și a tras stânga de volan însă soferul autoutilitarei nu a frânat și astfel s-a produs accidentul.
Instanța urmează a înlătura declarația martorei B. C. G. (f. 54) apreciind că este nesinceră. Astfel, aceasta a declarat că se afla cu petentul în mașină la momentul producerii impactului, pe locul din dreapta. Aceasta a precizat că celălalt conducător auto a încercat să depășească o mașină aflată în spatele celei conduse de petent, cât și mașina petentului dar din cauza vitezei mari de deplasare și pentru că din sens opus venea o altă mașină nu a mai avut timp să facă depășirea, acroșând mașina petentului. Este greu de înțeles cum martora a putut observa manevra de depășire efectuată de cealaltă persoană implicată în accident de vreme ce se afla pe locul din dreapta și, după cum însăși martora a declarat, din poziția în care era nu a văzut altceva decât mașina care venea din față și care l-ar fi împiedicat pe celălalt șofer implicat în accident să finalizeze manevra de depășire. De asemenea, teza susținută de petent referitoare la faptul că impactul s-a produs ca urmare a încercării celuilalt șofer implicat în accident de a reveni pe banda sa de mers la momentul la care și-a dat seama că nu are suficient timp pentru a finaliza manevra de depășire este infirmată de chiar declarația celuilalt martor propus de petent, V. G. (f. 53) care, deși a declarat că nu a văzut efectiv momentul impactului, fiind cu spatele la . un zgomot de frânare și ulterior de lovitură. Dacă celălalt conducător auto ar fi încercat să se replieze ulterior efectuării depășirii, este ilogic ca mai întâi să fi frânat pentru ca ulterior să tragă dreapta de volan și să intre în mașina petentului. Pe de altă parte însă, declarația martorului celuilalt conducător auto, A. Ș. T. (f.52) confirmă faptul că manevra neregulamentară din pricina căreia s-a produs impactul a fost efectuată de petent. Este adevărat că acesta a declarat că petentul a semnalizat mai întâi dreapta după care a întors autoutilitara pe care o conducea fără a se asigura corespunzător și nu că s-a pus în mișcare de pe loc fără a acorda prioritate, astfel cum s-a reținut în procesul verbal, însă acest aspect nu este relevant pentru reținerea culpei petentului ori pentru atragerea unei alte încadrări a faptei contravenționale. Important este aspectul subliniat de martor și anume că persoana implicată în accident, Z. F. C., care circula regulamentar, nu a mai reușit evitarea impactului, fiind surprins de manevra efectuată de petent.
Deși în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, având ca obiective stabilirea dinamicii producerii accidentului, precum și a cauzelor care l-au determinat, instanța urmează a înlătura raportul de expertiză, care, pe lângă faptul că nu se coroborează cu materialul probator existent în cauză, conține concluzii care nici măcar nu au fost solicitate expertului. Expertul nu s-a rezumat la a răspunde obiectivelor formulate în raport de datele avute la dispoziție ci a formulat concluzii în ceea ce privește procentul culpei fiecărui conducător auto implicat în accident (opinii pe care, pe lângă faptul că nu au fost solicitate, este incert și modul cum s-a ajuns la formularea lor). De asemenea, este neclar modul cum expertul a „analizat și interpretat tehnic” datele puse la dispoziție. Din modul cum au fost formulate concluziile raportului de expertiză – care ar trebui să fie „tehnice” - reiese doar că expertul a conferit o interpretare proprie mijloacelor de probă aflate la dosar, combinând aspecte din declarațiile martorilor și declarațiile de avarii ale celor doi șoferi implicați în accident. Totodată, expertul chiar a încadrat în drept pretinsele încălcări ale normelor rutiere ale celor doi conducători auto implicați în accident, stabilind în loc de dinamica producerii accidentului, cum i s-a solicitat, textele de lege pretins încălcate și faptul că petentul are o culpă de 30% în producerea accidentului iar celălalt conducător auto de 70 %.
Ca atare, instanța apreciază că raportul de expertiză este neconcludent, concluziile formulate de expert contrazic flagrant atât mijloacele de probă aflate la dosar cât și logica producerii accidentului, urmând a fi înlăturat.
Din declarația de avarii a petentului rezultă că au fost avariate la auto condus de acesta cu nr._: roata stânga față, bara protecție față, aripa stânga față, far stânga față cu semnalizare spart, portiera stânga față deformată. Mașina celuilalt conducător auto, Z. F. C., a fost avariată la aripa dreapta față, bara de protecție față, far dreapta față, janta dreapta față. Modul de dispunere a acestor avarii reiese și din fotografiile existente la dosar (f. 181-219). Din poziționarea avariilor la cele două autovehicule se poate deduce dinamica producerii accidentului. Astfel, este evident că petentul a fost cel care, la punerea în mișcare de pe loc, nu s-a asigurat corespunzător iar celălalt șofer implicat în accident, pentru a-l evita, a frânat și a tras stânga de volan. Este neplauzibilă varianta petentului, respectiv faptul că celălalt conducător auto, depășindu-l, și-a dat seama că nu mai are timp să efectueze manevra și a tras dreapta de volan, acroșându-l. Locul unde s-au produs avariile, dar și multitudinea avariilor contrazic varianta petentului. Este absurd ca un conducător auto, aflat în depășire, să realizeze că nu mai are timp să efectueze această manevra când se afla paralel cu mașina depășită și să tragă în așa fel de volan încât să intre în coliziune cu mașina a cărei depășire o efectua astfel încât să o avarieze în partea stânga față. În același timp, gravitatea avariilor, după cum arată din fotografii indică un impact direct și nu o simplă acroșare. De asemenea, nici susținerea petentului conform căreia din cauza vitezei mari de deplasare celălalt conducător auto a pierdut controlul volanului și l-a lovit (astfel cum a declarat în declarația de avarii – f. 22) nu este plauzibilă, de vreme ce impactul s-a produs la mică distanță de intersecția prin traversarea căreia celălalt conducător auto a pătruns pe . probabil ca celălalt șofer implicat în accident să fi reușit, după traversarea unei intersecții prin viraj stânga, să atingă o viteză de deplasare atât de mare încât să piardă controlul volanului cu consecința producerii accidentului.
Din analiza ansamblului probator administrat în cauză se desprinde așadar fără dificultăți dinamica producerii accidentului, poziționarea avariilor la ambele autovehicule dar și aspectele relatate de martori fiind suficiente pentru a forma convingerea instanței că petentul a fost cel care nu a respectat regulile privind prioritatea de trecere, ce a avut ca urmare producerea accidentului, în sensul celor reținute de agentul constatator. Este irelevant pentru existența faptei contravenționale dacă petentul s-a pus în mișcare de pe loc fără a se asigura sau faptul că a semnalizat inițial dreapta după care a întors autovehiculul fără a se asigura (care în definitiv semnifică – manevra de întoarcere – tot o punere în mișcare de pe loc). În ambele situații este vorba despre neacordarea priorității de trecere prin modificarea bruscă a direcției ori prin punerea în mișcare de pe loc, urmată de producerea unui accident de circulație, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 101 al. 3 lit. a din OUG 195/2002 atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
În concluzie, instanța reține că prezumție relativă de veridicitatea de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie a procesului verbal contestat. De asemenea nu exista niciun motiv de nulitate expresă, prevăzut de art. 17 din OUG 2/2001, care să poate fi constatată din oficiu de către instanță.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal . nr._/17.07.2013 este întocmit în mod legal, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care urmează să respingă plângerea petentului și să mențină procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de către petentul G. E.-G., CNP_, cu domiciliul în mun. V., ., . ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat A. R. G., cu sediul în mun. Bârlad, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., prin reprezentant legal și cu persoana implicată în accident Z. F. C., CNP_, domiciliat în mun. Bârlad, ., ., ., respectiv asigurătorii de răspundere civilă . Group SA, cu sediul în București, sr. G. M. nr. 1, sector 1 și C. I. SA cu sediul în București, .. 5-7, . 1.
Menține procesul verbal atacat . nr._/17.07.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 30 Mai 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1308/2014.... | Cereri. Sentința nr. 255/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
