Plângere contravenţională. Sentința nr. 2829/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2829/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 2617/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2829/2014
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul V. C. domiciliat în Iași .. 6 .. 4 . în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., având ca obiect plângere contravenționala PV . NR._ DIN 13.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine au răspuns petentul V. C. personal și martorii V. C. și V. V. încuviințați pentru petent lipsă fiind intimatul - I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V. prin reprezentanți legali.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la administrare probatoriu ;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimat prin întâmpinare;
Instanța din oficiu dispune audierea petentului.
Interpelat, petentul V. C. arată că la km 80 – 180 de pe DE 581 drumul este în aliniament. A fost oprit de către un echipaj de poliție i-au spus că a circulat cu o anumită viteză. A precizat că nu a văzut indicatorul de limitare a vitezei. I-a fost reținut permisul de conducere. Indicatorul de limitare a vitezei nu era montat pentru sensul de mers dinspre Iași spre Bârlad. A formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare al contravențiilor. Obligația poliției rutiere este de a supraveghea traficul.
Se audiază martorii V. C. și V. V. sub prestare de jurământ declarațiile acestora fiind consemnate în proces verbal și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și în temeiul art. 244 alin. 1 cod procedură civilă declară încheiată cercetarea procesului și fixează termen în ședința publică de astăzi pentru discutarea fondului cauzei.
Instanța acordă cuvântul părților prezente asupra fondului cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei petentul V. C. solicită instanței admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 23.06.2014 (declinată de la Judecătoria V.), petentul V. C., a cerut, în contradictoriu cu intimatul IPJ V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimată la data de 13.03.2014 solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal.
În motivare, petentul a arătat că la data de 13.03.2014 a fost oprit de un agent de poliție care i-a adus la cunoștință că a circulat cu viteza de 124 km/h pe un drum european. Pe acel sector de drum nu există nicio restricție de viteză, limita fiind de 100 km/h. De aceea, viteza sa, de 124 de km/h trebuia încadrată în alt text de lege. A efectuat fotografii ale acelui sector de drum din care rezultă că în acel loc nu era impusă nicio restricție de viteză, neexistând nici un indicator în acest sens. La data de 14.03.2014 a efectuat o adresă la SDN Bârlad și i s-a răspuns că indicatorul care impunea restricția a fost sustras, fiind reamplasat la data de 14.03.2014. Lipsa indicatorului nu îi este imputabilă. Nu se poate reține în sarcina sa comiterea faptei imputate atât timp cât indicatorul nu mai exista la momentul constatării contravenției.
În drept, petentul a invocat ca temei prevederile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu doi martori. A depus la dosar: proces verbal de contravenție, adresă și răspuns de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași,, fotografii, plan de semnalizare și marcaj.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare (f.25 dos declinat) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimata a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 102, al. 3 lit. e din OUG 195/2002 reținându-se că la data de 13.03.2014 ora 08,04 pe DE 581 km 80+850 m a condus autoturismul Audi_ cu viteza de 124 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză este de 70 km/h, prin indicator rutier. Filmat pe hard 3 de pe auto MAI_. Din fotografiile efectuate după înregistrarea video a apartului radar rezultă contravenția astfel cum a fost reținută de agentul constatatpr. Aparatul radar este verificat metrologic.
În drept, intimata a invocat prevederile OUG 195/2002.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei în copie: 6 fotografii efectuate după înregistrarea video a aparatului radar, buletinul de verificare metrologică, procesul verbal de contravenție.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 34 dos. declinat). A susținut că din fotografiile depuse la dosar se observă că apare doar indicatorul de pe sensul de mers Bârlad Crasna, iar el se deplasa pe sensul de mers Crasna Bârlad. Nu a fost filmat și sensul de mers pe care se deplasa petentul pentru a se putea demonstra că indicatorul era amplasat și pe celălalt sens de mers. Din adresa emisă de SDN Bârlad reiese că la data de 14.03.2014 indicatorul care impunea restricția de viteză lipsea. Acesta a fost reamplasat la data de 14.03._. În cauză nu au fost respectate prevederile art. 29 din OUG 195/2002. De asemenea, pe buletinul de verificare metrologică a aparatului radar nu este individualizat autovehiculul pe care se afla montat, motiv pentru care nu se poate cunoaște că aparatul verificat metrologic este acela cu cel montat pe autovehiculul aparținând IPJ V.. De asemenea, intimatul nu a făcut dovada existenței autorizației agentului constatator și a ordinului de serviciu.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, a încuviințat pentru petent proba cu doi martori, V. C. și V. V., care au fost ascultați în fața instanței și ale căror declarații se află la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimată la data de 13.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 13.03.2014 ora 08,04 pe DE 581 km 80+850 m a condus autoturismul Audi_ cu viteza de 124 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză este de 70 km/h, prin indicator rutier. Filmat pe hard 3 de pe auto MAI_..
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat „consider că am circulat cu viteză regulamentară”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale (la Judecătoria V.) și anume 19.03.2014 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției (13.03.2014), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
Cu privire la atestatul/autorizația operatorului radar, instanța reține că această cerință nu mai este prevăzută de dispozițiile legale, Ordinul nr. 187/14.07.2009 abrogând pct. 4 din NML 021-05.
Referitor la mașina pe care era montat aparatul radar, din chiar procesul verbal rezultă că acesta este auto MAI_. Intimata a depus dovada omologării și a verificării metrologice a aparatului radar (f. 30 dos declinat). Totodată, tot conform buletinului de verificare metrologică reiese că aparatul radar este destinat a efectua măsurători atât în regim de staționare cât și de deplasare.
Agentul constatator a efectuat constatarea în exercițiul atribuțiilor de serviciu, având în vedere că potrivit. art. 109 din OUG nr. 195/2002 „(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.” De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede că „ (1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.” Totodată, conform art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, „Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…)”. Ca atare, dispozițiile legale precitate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina petentului, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de existența vreunei dovezi din care să reiasă că își pot exercita atribuțiile de serviciu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o cât și proba cu doi martori.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Din procesul verbal de contravenție întocmit în cauză reise că petentul a fost surprins circulând cu viteza de 124 km/h pe DE 581 km 8+850. Potrivit art. 49 alin. 4 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în afara localităților, drumurile europene este de 100 km/h. În procesul verbal s-a reținut că pe respectivul sector de drum limita de viteză era de 70 km/h.
Petentul nu a negat că ar fi circulat cu viteza respectivă ci faptul că nu exista nicio restricție pe acel sector de drum iar sancțiunea trebuia aplicată pentru încălcarea altui text de lege, și anume art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002, constând în depășirea limitei de viteză cu 21-30 km/h.
Deși din planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei reiese că pe respectivul sector de drum era amplasat un indicator de limitare a vitezei la 70 km/h, acesta era vizibil pe sensul opus e mers celui pe care se deplasa petentul la momentul constatării contravenției. Intimatul nu a făcut dovada că la acel moment exista un indicator și pe celălalt sens de mers, care să instituie o derogare de la regula generală care prevede o limită de 100 km/h pe drumurile europene. Mai mult decât atât, petentul a depus la dosar o adresă (fila 10 dosar declinat) care emană de la CNADNR Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, din care reiese că indicatorul care instituie restricția de 70 km/h amplasat pe sensul Crasna Bârlad a fost sustras, fiind reamplasat la data de 14.03.2014. De asemenea, din adresa nr. 1/3395/25.03.2014 (fila 38 dosar declinat) rezultă că la km 80+850 este într-adevăr instituită o restricție de viteză din anul 2013 însă indicatorul care instituia acea restricție, amplasat pe sensul Crasna Bârlad a fost sustras, fiind reamplasat la data de 14.03.2014. Totodată, din planșa foto depusă de către petent la dosar (fila 11-13 dosar declinat) nu se observă nici un indicator. Lipsa indicatorului a fost confirmată și de cei doi martori ascultați în cauză, respectiv V. C. și V. V..
În consecință, instanța reține că petentului nu i se poate imputa comiterea faptei prev. de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus atât timp cât indicatorul care trebuia să instituie o derogare de la regulă (a limitei de viteză de 100 km/h pe acel sector de drum) nu exista la momentul comiterii faptei contravenționale. Acesta nu poate fi ținut că adopte un comportament în conformitate cu o regulă pe care nu are cum să o cunoască.
Deși contravenientul a depășit limita de viteză pe acel sector de drum (circulând cu 124 km/h, fapt pe care nu l-a negat), instanța nu are competența, în actualul cadru normativ, de a schimba încadrarea juridică dată faptei și implicit aplicarea unei sancțiuni contravenționale potrivit textului legal care stabilește adevărata încălcare. Ca atare, sancțiunea care intervine în cauză este anularea procesului verbal și nu recalificarea faptei cu consecința aplicării unei alte sancțiuni.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a admite plângerea contravențională formulată în cauză, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție, a exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale și de la suportarea sancțiunii complementare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul V. C., cu domiciliul în Iași, .. 6, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V. .. 1, jud. V., prin reprezentant legal.
Anulează procesul verbal atacat . nr._ și în consecință exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 765lei precum și de la suportarea sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex./28 noiembrie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1091/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 424/2014. Judecătoria... → |
|---|
