Plângere contravenţională. Sentința nr. 890/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 890/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 41/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 890/2014
Ședința publică de la 31 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe petentul C. A. domiciliat în Bârlad, ., Jud. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.01.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită ; este prim termen de judecată ; s-a solicitat judecata în lipsă; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Având în vedere că este primul termen la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 Cod proc. civ. instanța procedează la verificarea competenței Judecătoriei Bârlad în soluționarea cererii, constatând că, potrivit art. 94 alin. 1 Cod proc. civ. raportat la art.118 alin.1 din OUG 195/2002, este competentă general, material și teritorial să judece această cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C. proc. civ., instanța estimează că cercetarea procesului se va finaliza la acest termen.
Instanța constată că părțile nu au invocat excepții .
Instanța apreciază concludentă pentru justa soluționare a cauzei proba cu înscrisuri propusă de petent prin plângerea introductivă și de organul constatator prin întâmpinare, potrivit art. 255 Cod proc. civ. și o încuviințează în temeiul art. 258 Cod proc. civ
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 C. proc. civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 09.01.2014 sub nr._, petentul C. A. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.01.2014 și, în consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, la data de 06.01.2014 a fost oprit de un agent de poliție și sancționat contravențional cu amendă și reținerea permisului de conducere pentru că ar fi circulat cu viteză, că era imposibil să fi circula cu viteza reținută în sarcina sa întrucât drumul era aglomerat și foarte multe autoturisme au semnalizat prezența aparatului radar, precum și faptul că exista posibilitatea ca viteza reținută să fi fost cea din exteriorul localității.
Acesta a mai precizat și că prin procesul-verbal de contravenție este nul deoarece măsura reținerii permisului de conducere se poate aplica doar de către șeful Poliției rutiere, că fapta nu este descrisă cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Ca temei legal al acțiunii, petentul a invocat prevederile din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe cele ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și dispozițiile din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 10.02.2014, intimatul a depus întâmpinare (fila 14) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.01.2014 s-a reținut în sarcina petentului că pe DE 581 în localitatea Sîrbi, a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe un sector de drum limitat la 70 km/h cu viteza de 124 km/h, abatere ce a fost filmată de aparatul radar amplasat pe auto MAI_. De asemenea, în sarcina petentului s-a reținut și faptul că plăcuța cu numărul de înmatriculare spate este confecționată artizanal fiind acoperită cu noroi.
Intimatul a mai arătat că și că aparatul radar cu care s-a constatat contravenția este verificat metrologic potrivit Buletinului de verificare metrologică Nr._ din data de 11.04.2013.
În motivarea în drept a întâmpinării, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ., pe cele ale art. 99 alin. 1 pct. 16 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În susținerea acțiunii, petentul a depus procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.01.2014 (fila 6), carte de identitate (fila 7), iar intimatul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.01.2014 (fila 15), proces-verbal afișare (fila 16), buletin de verificare metrologică nr._ din data de 11.04.2013 (fila 19), planșe foto (filele 17-18).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 06.01.2014, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și aplicarea măsurii complementară a reținerii permisului de conducere în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu avertisment în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, pe DE 581 în localitatea Sîrbi, a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe un sector de drum limitat la 70 km/h cu viteza de 124 km/h, abatere ce a fost filmată de aparatul radar amplasat pe auto MAI_. De asemenea, în sarcina petentului s-a reținut și faptul că plăcuța cu numărul de înmatriculare spate este confecționată artizanal fiind acoperită cu noroi.
Instanța reține și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Nu sunt obiecțiuni. Am luat la cunoștință de conținutul procesului-verbal și măsurile luate”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 06.01.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 09.01.2014.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petent conform căruia fapta nu este descrisă corespunzător, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia, instanța îl consideră neîntemeiat deoarece din analiza procesului-verbal se contravenție . nr._ din data de 31.07.2013 se constată că fapta este descrisă în mod concret, fiind reținute informațiile esențiale cu privire la aceasta și putând fi identificată suficient de precis.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent privind lipsa calității agentului constatator de a dispune suspendarea dreptului de a conduce, instanța îl consideră neîntemeiat pentru următoarele considerente: conform dispozițiilor art. 96 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere din județul sau municipiul București care îl are în evidență pe titularul permisului de conducere în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare, iar în prezenta cauză agentul constatator a dispus măsura complementară, nu în temeiul cumulului a 15 puncte de penalizare, ci în aplicarea dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este temeinic, faptele existând și fiind în mod corect încadrate în dispozițiile legale.
Conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar conform dispozițiilor art. 99 alin. 1 pct. 16 din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a întâi de sancțiuni conducerea unui vehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheață sau zăpadă de natură a împiedica identificarea numărului de înmatriculare sau de înregistrare.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, Din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 11.04.2013 (fila 19), rezultă faptul că cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea referitoare la autoturismul petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate și că este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare. Astfel, față de apărarea petentului în sensul că agentul trebuie să facă dovada că cinemometrul putea fi utilizat numai în regim de mișcare, instanța reține că cinemometrul este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
În ceea ce privește atestatul operatorului radar, instanța constată că prevederile art. 4 din NML 021-05 prin care se cere ca măsurătorile și înregistrările efectuate cu ajutorul aparatului radar să fie efectuate de operatori calificați au fost abrogate prin Ordinul nr. 187 din data de 14.07.2009, motiv pentru care intimatul nu are obligația de a prezenta atestatul operatorului radar.
De asemenea, planșele foto fac dovada cu privire la viteza pe care petentul o avea la momentul constatării contravenției respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată. Astfel, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului, cuprind următoarele elemente: data, respectiv 06.01.2014, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 11:44, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului în care se evidențiază numărul de înmatriculare. Astfel, din analiza planșelor foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 17-19) se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat pe DE 581 km 80+700 m cu o viteză de 124 km/h, pe un sector de drum limitat la 70 km/h.
Referitor la fapta prevăzută de dispozițiile art. 99 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice pentru care petentul a fost sancționat cu avertisment, aceasta există și este încadrată în mod corect în dispozițiile legale, petentul neformulând nici o apărare în raport de aceasta.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că fapta petentului C. A. întrunește elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute și pedepsite de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice și art. 99 alin. 1 pct.16 din același act normativ.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 765 lei (echivalentul a 9 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, și sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002. Instanța constată că acestea au fost stabilite în limitele legii conform prevederilor art. 98 alin. 4 lit. d și din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege și în mod legal, fiind aplicată sancțiunea pentru fiecare faptă în parte.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că faptele petentului sunt extrem de gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptelor petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. A. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 06.01.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. A. domiciliat în Bârlad, ., Jud. V., CNP_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.01.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.01.2014.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
C. DARIEALINA V.
Red. C.D. 23.04.2014
TEHNORED. A.V. 23.04.2014
EX.4
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2287/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2809/2014. Judecătoria... → |
|---|
