Anulare act. Sentința nr. 1255/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1255/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1255/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința Civilă Nr. 1255/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier G. C.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul M. A. S., domiciliat în Bârlad, ., nr.2, jud.V., reclamanta M. C. I., domiciliată în Bârlad, . M., nr.2, ., . și pe pârâta C. DE A. RECIPROC PODUL ÎNALT V., cu sediul în V., ., ., având ca obiect constatare nulitate absolută clauză abuzivă, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 06 Mai 2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
La data de 15 mai 2014, cu nr._ a fost înregistrată la instanță acțiunea prin care reclamanții M. A. S. și M. C. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. Reciproc Podul Înalt V. pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a clauzei 3.6 și 4.2 din contractul de credit înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010 încheiat de creditoarea C. de A. Reciproc Podul Înalt V., potrivit Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, obligarea pârâtei la recalcularea debitului principal restant și a penalităților la data scadențării contractului, obligarea pârâtei la reclacularea penalităților de la data scadențării contractului și până în prezent, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus, ca urmare a înlăturării clauzelor de la punctul 3.6 și 4.2 din contractul de credit înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010, de la data încheierii contractului și până la scadențarea acestuia, la valoarea stabilită prin expertiza contabilă, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reținute în mod abuziv și nelegal de către bancă, la valoarea stabilită prin expertiza contabilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, reclamanții au susținut că în data de 30 iunie 2010, au încheiat cu creditoarea C. de A. Reciproc Podul Înalt V. contractul de credit înregistrat sub nr.39 pentru suma de_ lei ce trebuia rambursată în termen de 48 de luni și pentru că datorită unor probleme financiare nu au putut plăti ratele, în baza art.3.7 din contract, după neplata a 3 rate ,creditoarea a declarat creditul scadent și a început procedura de executare silită, la data scadențării creditului, suma totală pe care ei o datorează creditoarei fiind de_ lei, sumă pentru care au fost somați de executor prin somația din 17 februarie 2012, însă în mod cu totul inexplicabil și abuziv la această sumă pentru care s-a început executarea s-au calculat în continuare dobânzi și penalități conform contractului, care nu mai era în vigoare, el fiind scadențat, astfel că, de la suma de_ lei, calculată la data de 17 februarie 2012 s-a ajuns la suma de_ ,90 lei, la data de 19 noiembrie 2013, potrivit somației din această dată și deși a notificat creditoarea în luna iulie 2013 să stopeze calcularea acestor dobânzi și penalități, pârâta nu a dat curs solicitării, au formulat prezenta acțiune.
În drept s-au invocat disp.art.4 din Legea nr.193/2000, art.75,77,78 ,79 ,80 din Codul Consumatorului, Legea nr.296/2004, jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauzele conexate C-240/98, C-241/98, C-242/98, C-243/98, C-243/98, C-244/98, Oceano Grupo Editorial SA contra Salvat Editores SA, Hotărârea Curții Europene de Justiție Cauza C-243/08 din data de 4 iunie 2009 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G., OUG nr.50/2010, Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, Directiva Consiliului 87/102/CEE din 22 decembrie 1986, art.1 din Protocolul nr.1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă.
S-au anexat în copie: notificarea din 25 iunie 2013, cu confirmare de primire, certificat de informare nr.15 din 8 mai 2014 privind avantajele medierii, contractul de împrumut nr.39 din 30 iunie 2010, procesul verbal de situație imobiliară nr.131/2012, somația din 19 noiembrie 2013.
Pârâta C. de A. Reciproc Podul Înalt V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, iar referitor la capetele 2 și 3 de cerere, a invocat excepția inadmisibilității, iar în condițiile respingerii excepției, respingerea și acestor capete de cerere ca neîntemeiate.
În motivare, pârâta a susținut că se impune să se facă o calificare juridică a contractului încheiat de părți, cu precizarea că acest contract a fost încheiat la data de 30 iunie 2010, dată la care intraseră în vigoare dispozițiile OG nr.28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar fiscale, modificată prin Legea nr.266/2006,or conform dispozițiilor acestui act normativ, art.1-4, 7,8,56, Casele de A. Reciproc nu sunt bănci, ci sunt instituții financiare nebancare, astfel că contractele încheiate de aceste case și beneficiari nu sunt contracte de împrumut, ci contracte de creditare care sunt reglementate de legea specială, regulament al Uniunii naționale și BNR sub a cărei tutelă se află, nefiindu-i aplicabile dispozițiile legii civile privind contractele de împrumut și nici disp.Legii nr. 193/2000 și ale OUG nr.50/2010.
În ce privește caracterul abuziv al clauzei contractuale invocate, pârâta a susținut că acesta are un conținut clar și fără termeni de specialitate al căror înțeles să fie stabilit doar de persoanele cu anumite cunoștințe, că art.3.6 se referă la penalizări de întârziere, iar reclamanții nu motivează în ce condiții acest articol i-a creat un dezechilibru semnificativ și a încălcat cerințele bunei credințe, penalități care sunt în procent fix, în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează activitatea caselor de ajutor reciproc. S-a precizat că, clauza de la punctul 3.6 nu își produce efectele decât în raport de conduita debitorului.
Referitor la clauza art. 4.2 din contract s-a făcut mențiunea că nu s-au calculat și nu s-au încasat bani în temeiul acestui articol, astfel încât nu a creat nici un dezavantaj nici unei părți și nu poate fi considerată clauză abuzivă.
A precizat că, capetele 2 și 3 de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la recalcularea debitului principal restant și a penalităților de la data scadențării contractului și până în prezent sunt inadmisibile în raport de obiectul cererii, întrucât faptul că s-au calculat penalități după ce creditul s-a declarat scadent nu este prevăzut de vreo clauză contractuală, așadar discuțiile cu privire la acest aspect nu pot face obiectul acestui dosar, iar calculul debitului în condițiile în care acesta face obiectul executării silite poate fi atacat pe calea unei contestații la executare.
Mai mult, se solicită recalcularea debitului principal, adică exact a sumei împrumutate care nu este înscris în vreo clauză contestată și nici nu au înțeles reclamanții să invoce că nu ar fi ridicat de la ea suma împrumutată.
A precizat că în mod legal s-a continuat calcularea dobânzilor și a penalităților de întârziere după începerea executării silite deoarece ca natură juridică acestea sunt fructe civile, iar sumele calculate în temeiul art.3.6 sunt penalități de întârziere, adică prin natura lor juridică sume de bani care se calculează asupra debitului restant până la achitarea integrală a datoriei, că sumele solicitate prin capetele 4 și 5 din acțiune nu s-au calculat de la data încheierii contractului, ci de la data neîndeplinirii obligației de plată.
În drept s-au invocat disp.art.205, art.453 Cod proc.civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au susținut că disp.Legii nr. 193/2000 și ale OUG nr.50/2010 se aplică tuturor contractelor încheiate între profesioniști și consumatori, indiferent dacă vorbim de instituții de credit bancare, nebancare, firmele de telefonie mobilă și orice altă persoană fizică sau juridică autorizată, că instanța poate cenzura chiar din oficiu o dobândă ce depășește debitul principal.
A solicitat și respingerea inadmisibilității capetelor 2 și 3 de cerere întrucât inadmisibilitatea presupune exercitarea unei acțiuni, a unei proceduri pe care legea nu le prevede.
Excepția inadmisibilității capetelor 2 și 3 de cerere a fost unită cu fondul cauzei, așa cum s-a reținut prin încheierea din 10 septembrie 2014.
În prezenta cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, expertiză contabilă, expert ec.F. C. L..
Din analiza probelor administrate se rețin următoarele:
Prin contractul de împrumut înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010 încheiat de reclamanți cu pârâta C. de A. Reciproc Podul Înalt V., s-a acordat reclamanților M. A. S. și M. C. I. un împrumut în sumă de_ lei pe termen de 48 luni, cu mențiunea în art.3.1 că „ împrumutatul se obligă să restituie împrumutul primit cu dobânda aferentă într-un număr de 48 rate lunare, începând cu data de 30 iulie 2010, iar la art.4.1 „ se acordă cu o dobândă de 3% pe lună”.
Reclamanții au solicitat prin prezenta acțiune să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale de la punctele 3.6 și 4.2 din contractul de credit .
În art.3.6 din contract s-a menționat „ în situația în care soldul faptic al împrumutului este mai mare decât soldul prevăzut în grafic rambursare, diferența este considerată împrumut nerambursat la scandență lunară, pentru care se aplică penalizare de întârziere aferentă (art.3) în procent de 0,2 % /zi.”
În art.4.2 din contract s-a menționat „nerambursarea împrumutului angajat la termenul stabilit în contract atrage după sine plata de împrumutat de dobânzi penalizatoare majorat cu 0,2 % / zi, față de dobânda prevăzută la pct.4.1.”
Din conținutul raportului de expertiză și răspunsul la obiectivul nr.3 solicitat de reclamanți rezultă că la data de 17 octombrie 2011, ca dată a scadențării împrumutului, valoarea totală a debitului, dobânzilor și penalităților era de_,65 lei, din care_ lei credit, 1919,18 lei dobândă și 1087,32 lei penalități.
Prin răspunsul la obiectivul nr.1, solicitat de pârâtă, expertul precizează că din documentele avute la dispoziție rezultă că reclamanții au efectuat patru plăți:
-suma de 1125 lei, la data acordării împrumutului reprezentând dobânda pe 3 luni achitată în avans ;
-suma de 500 lei, la data de 23 martie 2011, sumă din care expertul a stins 404,32 lei la dobândă și 95,68 lei la penalități;
-suma de 1000 lei, la data de 30 mai 2011, sumă din care expertul a stins 857 lei la dobândă și 143 lei la penalități ;
-suma de 2000 lei, la data de 23 aprilie 2012, sumă din care expertul a stins 1532 lei la dobândă și 468 lei la penalități .
Față de aceste precizări, expertul a arătat că suma restantă, ca dobânzi și penalități calculate până la data scadențării împrumutului, 17 octombrie 2011 este de_ lei, reprezentând :_ lei credit, 1919,18 lei dobândă, 1087,32 lei penalități, iar suma restantă, dobânzi și penalități contractuale calculate până în prezent este de_,88 lei reprezentând_ lei credit ,_,68 lei dobândă și_,2 lei penalități.
La obiectivul nr.3 stabilit de pârâtă s-a precizat că pârâta a început să calculeze penalități în cuantum de 0,2 % pe zi, începând cu luna iulie 2010, fără a preciza în baza cărui articol au fost calculate, iar la obiectivul nr.4 stabilit tot de pârâtă, expertul a precizat că art.3.6 face referire la penalitățile de întârziere, iar art.4.2 la dobânda penalizatoare, ambele folosind același procent de 0,2 %, însă penalitățile nu pot fi imputate separat unuia sau altuia din art.3.6 și art.4.2, având în vedere că pârâta nu a precizat nicăieri articolul, dar și faptul că cele două articole din contract se referă la aceeași situație, nerambursarea împrumutului la scadență.
Așadar, din cele prezentate rezultă că pârâta a calculat penalități de întârziere de 0,2 %, fără a preciza dacă s-au calculat în baza art. 3.6 sau art.4.2, cuantumul acestora dacă se ia în calcul ca dată a scadențării împrumutului, 17 octombrie 2011, fiind de 1087,32 lei și în sumă de_,40 lei, așa cum au fost calculate după data scadențării împrumutului, până la data de 28 noiembrie 2014.
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat la primul capăt de cerere constatarea nulității absolute a clauzei de la punctul 3.6 și 4.2 din contractul de credit, înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010, în baza disp.Legii nr.193/2000.
Pârâta a susținut că acesta este un contract de creditare reglementat de legea specială, neintrând sub incidența dispozițiilor legale care definesc noțiunea de profesionist în sensul Legii nr. 193/2000.
Instanța apreciază că față de disp.art.2 alin.1 din Legea nr. 193/2000 care definește consumatorul ca fiind orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, dar și alin.2 care definește în sensul legii, noțiunea de profesionist, ca fiind orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia, că atât reclamanții, cât și pârâta se încadrează în condițiile Legii nr. 193/2000 și intră sub incidența legislației protecției consumatorului.
Nu are relevanță faptul că, pârâta nu este bancă, întrucât Legea nr. 193/2000 nu limitează definirea profesionalismului la instituțiile bancare, iar atât timp cât pârâta desfășoară o activitate de creditare, aceasta se desfășoară cu titlu profesional, așa cum prevăd disp.art.2 din OUG nr.93/2000 și intră sub incidența legii protecției consumatorului.
În art.3.6 din contract a cărui constatare a nulității absolute se solicită, se menționează “în situația în care soldul faptic al împrumutului este mai mare decât soldul prevăzut în grafic rambursare, diferența este considerată împrumut nerambursat la scandență lunară, pentru care se aplică penalizare de întârziere aferentă (art.3) în procent de 0,2 % /zi ”, iar în art.4.2 cu privire la care de asemenea se solicită constatarea nulității absolute, se menționează “nerambursarea împrumutului angajat la termenul stabilit în contract atrage după sine plata de împrumutat de dobânzi penalizatoare majorat cu 0,2 % / zi, față de dobânda prevăzută la pct.4.1.”
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților .
Așadar, o clauza este abuzivă atunci când ea are ca rezultat ruperea echilibrului contractual.
Astfel, pentru ca o clauza contractuala sa fie considerata abuziva, este necesar ca: (i) aceasta sa nu fi fost negociata directcu consumatorul si (ii) aceasta sa creeze undezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte.
În conformitate cu Anexa cuprinzând lista clauzelor abuzive, alin. 1 lit. i) din contract se stabilește că, sunt clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Se reține că, legislația referitoare la clauzele abuzive este o consacrare legala a principiului solidarismului contractual și, în același timp, o aplicație speciala a leziunii în contractele profesionale.
Un contract care conține clauze abuzive este un contract lezionar, prestațiile părților fiind dezechilibrate, în favoarea profesionistului și în prejudiciul consumatorului.
Clauza de la punctual 3.6 prevede posibilitatea aplicării de penalități de întârziere în procent de 0,2% /zi de întârziere în cazul în care soldul faptic al împrumutului este mai mare decât soldul prevăzut în graficul de rambursare, iar art. 4.2 stabilește că, nerambursarea împrumutului atrage după sine dobânzi penalizatoare majorate cu 0,2% față de dobânda prevăzută de pct.4.1
Instanța reține că, potrivit regulilor generale civile, împrumutul poate fi cu titlu gratuit, dar și cu titlu oneros. În acest ultim caz, creditorul, pretinde de la împrumutat, pe lângă obligația de restituire a sumei împrumutate o prestație oarecare în schimbul transferării lucrului împrumutat, drept preț. Această prestație se numește dobândă remuneratorie, constă, de regulă într-o sumă de bani și reprezintă fructe civile
Dobânda de 3 % stabilită la art. 8 din Contract, are natura juridică de fructe civile și reprezintă prețul contractului de împrumut.
Prețul contractului ( dobânda fruct civil) trebuie deosebit de penalitatea de întârziere, datorată în caz de întârziere în executare unei obligații bănești și care natura juridică a daunelor interese și reprezintă prejudiciul creditoarei prestabilit de părți ca urmare a neîndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor.
Întrucât natura juridică a dobânzii este diferită de cea a aplicării penalităților de întârziere, aplicare acestora concomitent nu este abuzivă, întrucât temeiul aplicării acestora este diferit.
Așadar instanța apreciază că clauza de la art.3.6 din contract nu este abuzivă.De menționat și faptul că o penalitate de întârziere în cuantum de 0,2 % /zi de întârziere, astfel cum părțile au stabilit în contract nu este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în condițiile în care rata dobânzii de referință BNR de la data încheierii contractului era de 6,25 %. Penalitatea de întârziere a fost prevăzută în contract, este previzibilă, în cuantum fix și este prevăzută ca o modalitate de sancționare a debitorului pentru neexecutarea unei obligații.
În ce privește clauza de la art.4.2 din contract, instanța apreciază că aceasta reprezintă o clauză abuzivă întrucât dobânzile penalizatoare majorate cu 0.2 % se adaugă la dobânda prevăzută în contract la art.4.1, de 3 % or posibilitatea pârâtei de a solicita și aceste dobânzi trebuie înlăturată prin constatarea acestei clauze ca fiind abuzivă, chiar dacă nu s-a făcut dovada calculării vreunei sume în contul dobânzilor penalizatoare majorate cu 0,2 % față de dobânda prevăzută la art.4.1.
Reclamanții au solicitat prin capetele 2 și 3 de cerere, obligarea pârâtei la reclacularea debitului principal restant și a penalităților la data scadențării contractului, precum și obligarea pârâtei la recalcularea penalităților de la data scadențării contractului până în prezent, capete de cerere cu privire la care pârâta a invocat excepția inadmisibilității, întrucât faptul că s-au calculat penalități după ce creditul s-a declarat scadent nu este prevăzut de vreo clauză contractuală, așadar discuțiile cu privire la acest aspect nu pot face obiectul acestui dosar, iar calculul debitului în condițiile în care acesta face obiectul executării silite poate fi atacat pe calea unei contestații la executare.
Excepția invocată urmează a fi respinsă întrucât reclamanților trebuie să li se dea posibilitatea să aibă acces la justiție, apreciindu-se că această solicitare este admisibilă, însă pe de altă parte în clauza cu privire la care instanța a dispus anularea, respectiv art.4.2 din contract nu există prevederi privind cuantumul până la care pot fi calculate penalitățile, așa cum nu există în conținutul contractului prevederi în acest sens, motiv pentru care instanța urmează să respingă aceste capete de cerere ca neîntemeiate, reclamanții având posibilitatea să conteste modalitatea de calcul pe calea contestației la executare.
Aceeași este justificarea și pentru solicitarea de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus, ca urmare a înlăturării clauzelor abuzive, întrucât pe de o parte s-a anulat numai clauza de la punctual 4.2, iar pe de altă parte reclamanților nu le-au fost încasate sume de bani în contul dobânzilor penalizatoare majorate cu 0,2 % pe zi față de dobânda prevăzută la art.4.1, fiind efectuate numai patru plăți, în sumă totală de 4625 lei, din care numai suma de 468 lei a fost folosită pentru achitarea penalităților, cu restul sumei fiind achitate dobânzile.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamanților urmează a fi admisă în parte, în sensul constatării nulității absolute a clauzei contractuale de la punctul 4.2 din contractul de credit înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010, respingerea constatării nulității absolute a clauzei contractuale de la punctual 3.6 din contract, a excepției inadmisibilității capetelor 2 și 3 de cerere, invocată de pârâtă, dar și ca neîntemeiate a capetelor 2 ,3 și 4 privind: obligarea pârâtei la recalcularea debitului principal restant și a penalităților la data scadențării contractului, obligarea pârâtei la recalcularea debitului principal restant și a penalităților de la data scadențării contractului și până în prezent, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus ca urmare a înlăturării clauzelor abuzive din contractul de împrumut înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010, de la data încheierii contractului și până la data scadențării acestuia la valoarea stabilită prin expertiză, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reținute în mod abuziv și nelegal de către bancă la valoarea stabilită prin expertiză.
Reclamanții au efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 1265 lei, din care: 1200 lei, indemnizație expertiză, fila 68 dosar, 65 lei, indemnizație expertiză, fila 142 dosar, iar pârâta în sumă de 2365 lei, din care: 1600 lei onorariu de avocat, fila 32, dosar, 700 lei indemnizație de expertiză, fila 86, dosar, 65 lei indemnizație de expertiză, fila 156 dosar.
Ca o consecință a admiterii în parte a acțiunii, în temeiul disp.art.453 alin.3 Cod proc.civilă, cheltuielile de judecată se impun a fi compensate, iar reclamanții obligați la plata diferenței întrucât s-a admis numai un capăt de cerere și acela parțial.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității pentru capetele 2 și 3 de cerere.
Admite în parte, acțiunea formulată de reclamanții M. A. S., CNP_, domic.în Bârlad, ., nr.2, jud.V. și M. C. I., CNP_, domic.în Bârlad, . M., nr.2, ., . în contradictoriu cu pârâta C. de A. Reciproc Podul Înalt V., cu sediul în V., ., ., jud.V..
Constată nulitatea absolută a clauzei contractuale de la punctul 4.2 din contractul de împrumut înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010 încheiat de reclamanți cu pârâta C. de A. Reciproc Podul Înalt V..
Respinge capetele de cerere privind: constatarea nulității absolute a clauzei contractuale de la punctual 3.6 din contractul de împrumut înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010 încheiat de reclamanți cu pârâta C. de A. Reciproc Podul Înalt V., obligarea pârâtei la recalcularea debitului principal restant și a penalităților la data scadențării contractului, obligarea pârâtei la recalcularea debitului principal restant și a penalităților de la data scadențării contractului și până în prezent, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus ca urmare a înlăturării clauzelor abuzive din contractul de credit înregistrat sub nr.39 din 30 iunie 2010, de la data încheierii contractului și până la data scadențării acestuia la valoarea stabilită prin expertiză, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reținute în mod abuziv și nelegal de către bancă la valoarea stabilită prin expertiză.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligă reclamanții să plătească în solidar pârâtei suma de 2178 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2015.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, G. C. |
Red.D.E.J./ Tehnored.G.C. 5 ex./05 Iunie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1199/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2742/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
