Plângere contravenţională. Sentința nr. 1218/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1218/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 1218/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 1218/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. D.
Grefier V. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. V. și pe intimat I. V., având ca obiect plângere contravențională PV . NR._ DIN 4.02.2015.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că:
- este primul termen de judecată;
- părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
În baza disp. art.131 Cod procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 32 alin.1 O.G.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
În baza art. 255-258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Intanța, în temeiul dispozițiilor art. 238 alin.1 Cod de procedură civilă, stabilește o durată estimată a procesului, cu finalitate la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declara închise dezbaterile pe fondul cauzei și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 19.02.2015 sub nr. de dosar_, petentul M. V. a chemat în judecată pe intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/04.02.2015, exonerarea de la plata amenzii, anularea sancțiunii complementare de confiscare a mărfii și restituirea bunurilor confiscate.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat, în esență, că la data de 04.02.2015 i s-a întocmit un proces-verbal de contravenție pe motiv că ar fi săvârșit fapta prevăzută de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.
Petentul a motivat că a efectuat cu bună-credință acte de comerț, bunurile având o proveniență licită pentru care se plătesc taxele la bugetul statului.
De asemenea, petentul a mai arătat că în prezenta cauză suntem, potrivit practicii CEDO, în fața unei acuzații în materie penală, motiv pentru care este aplicabilă prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei revine intimatei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copii conforme cu originalul: proces-verbal de contravenție . nr._/04.02.2015 (fila 6); proces-verbal de ridicare în vederea confiscării (fila 7); factura nr._/04.02.2015 (fila 8); chitanță . nr._/04.02.2015 (fila 9).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 5), conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal atacat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat actul constatator cu obiecțiuni.
Petentul a recunoscut că a efectuat transport de marfă în vederea comercializării fără a deține documente care să ateste proveniența legală a acestora.
Petentul nu a făcut dovada imposibilității de a prezenta documentele la momentul controlului și a recunoscut că nu deținea astfel de documente.
De asemenea, factura depusă la dosar este un înscris pro causa, întocmit ulterior sancționării.
Astfel, nu sunt întrunite cele două condiții impuse de ÎCCJ prin Decizia nr. 1/18.02.2002.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: originalul procesului-verbal de contravenție . nr._/04.02.2015 (fila 14).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În fapt, la data de 04.02.2015 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei și confiscarea bunurilor conform procesului-verbal anexat, așa cum reiese din originalul procesului-verbal anterior menționat (fila 14).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că petentul ”a transportat în vederea comercializării cu autoutilitara marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe DN24A dinspre Bârlad către M. 10 pachete cu țigări Winston de proveniență Rep. M. cât și alte bunuri conform procesului-verbal anexat fără a deține documente de proveniență”.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.
La rubrica ”Alte mențiuni” agentul constatator a consemnat ”nu am fost lăsat de organele de poliție să mă întorc la depozit după acte”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost înmânat la data de 04.02.2015, iar plângerea a fost depusă la data de 19.02.2015.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, ”următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:
- efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Instanța observă că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din procesul-verbal de ridicare în vederea confiscării (fila 7) a reieșit faptul că, la data de 04.02.2015, pe DN24A direcția Bârlad-M., în urma opririi sale în trafic, conducătorul autovehiculului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ – petentul M. V. – a fost depistat că a transportat marfă constând în:
- 10 pachete țigări marca Winston proveniență Rep. M.;
- 18 doze cu bere marca Ursus de 0,5 litri fiecare;
- 120 peturi bere marca Albacher de 0,5 litri fiecare;
- 10 pachete țigări marca Winchester proveniență România;
- 40 peturi bere marca Albacher de 2,5 litri fiecare;
- 8 saci din rafie cu tărâțe de grâu a câte 20 kg. fiecare.
Întrucât petentul nu a putut prezenta documentele de proveniență ale mărfii transportate, pe numele petentului a fost întocmit procesul-verbal atacat, dispunându-se totodată și confiscarea acesteia.
Apărarea petentului, conform căreia în speță ar fi aplicabilă Decizia nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ și că a efectuat cu bună-credință acte de comerț, bunurile având o proveniență licită pentru care se plătesc taxele la bugetul statului, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, pentru aplicarea Deciziei nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ, trebuie întrunite cumulativ două condiții:
- documentele de justificare a provenienței mărfurilor să fi existat la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției;
- persoana sancționată să nu fi avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.
Or, în cauza de față, petentul nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia din cele două condiții impuse de ÎCCJ.
Astfel, referitor la prima condiție, petentul a depus la dosarul cauzei factura nr._/04.02.2015 (fila 8) și chitanța . nr._/04.02.2015 (fila 9).
Însă, la o examinare mai atentă a facturii prezentate, instanța observă că aceasta are trecută ca și dată de expediere a mărfii data de 05.02.2015 (ulterioară datei controlului – 04.02.2015), astfel că nu se poate reține că această factură face dovada provenienței licite a mărfii confiscată de către organul constatator.
Mai mult, factura invocată conține date referitoare doar la marfa constând în peturi bere marca Albacher. Pentru celelalte mărfuri depistate (pachete țigări, bere marca Ursus și saci cu tărâțe) petentul nu a prezentat nici un document care să ateste proveniența legală a acestora.
În ceea ce privește ce-a de-a doua condiție impusă de Decizia nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ, petentul nu a făcut în nici un fel dovada imposibilității de a prezenta documentele justificative în momentul controlului, mulțumindu-se să declare că ” nu am fost lăsat de organele de poliție să mă întorc la depozit după acte”, deși anterior declarase verbal în fața agentului constatator că nu deținea nici un fel de document de proveniență a mărfii transportate.
În concluzie, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentei, instanța reține că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța remarcă faptul că scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, atât prin sancționarea penală sau contravențională, după caz, a celor care încalcă dispozițiile acestei legi, cât și prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea de activități comerciale ilicite.
Așadar, în abstract, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat.
Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 500 lei este prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990.
Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale, petentului fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Or, având în vedere faptul că petentul nu a reușit să obțină admiterea cererii sale (adică să ”câștige procesul”), instanța va respinge ca neîntemeiată cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. V. (CNP –_), domiciliat în mun. Bârlad . nr. 27, ., ., cu domiciliul ales la cabinet de avocat Chiriece C., cu sediul în mun. Bârlad, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V..
Menține procesul-verbal atacat . nr._/04.02.2015.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. D. V. A.
Red./R.D., 13.05.2015, 4ex.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1227/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
