Anulare act. Sentința nr. 2566/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2566/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 2566/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 2566
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
Grefier: L. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanții V. M. (CNP-_) și V. M. (CNP-_), domiciliați în Bârlad, ., ., ., jud. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului R. C. din Iași, ., ., ., împotriva pârâtei . SA, cu sediul în București, .. 29-31, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, având ca obiect anulare act clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:avocat C. R., pentru - reclamant - V. M. - reclamant - V. M., lipsă, lipsind și - pârât - . SA .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
În temeiul art. 131 Cod proc. civ. instanța procedează la verificarea competenței Judecătoriei Bârlad în soluționarea cererii, constatând că, potrivit art. 94 alin. 1 lit.j și art. 113 alin.1 pct.8 Cod proc. civ. , este competentă general, material și teritorial să judece această pricină.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor.
Avocat C. R., pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja aflate la dosarul.
În baza art. 258 Cod proc. civ., încuviințează pentru reclamanți proba cu înscrisuri.
Interogat de instanță, avocat C. R, pentru reclamanți, declară că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, după care președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Avocat C. R., pentru reclamanți, având cuvântul la fond solicită admiterea acțiunii - să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 6.3 din contractul de credit nr._/5.08.2008, încheiat de părți; să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii contractului pe toată perioada de valabilitate a contractului; să fie obligată pârâta să restituie reclamanților sumele plătite în plus de către acești. Clauza este abuzivă pentru că nu a fost negociată și creează un dezechilibru în interesul părților. Față de prevederile art. 1 alin.3, art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 193/2000 și art.1 lit. a din Anexa la această lege, clauza de la art. 6.3 din contractul de credit este abuzivă din cauză că banca a omis să-i informeze pe reclamanți asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen ce era previzibil pentru experții financiari, dat fiind că CHF este o monedă instabilă. Prin această clauză, s-a creat un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul reclamanților, deoarece s-a stipulat obligația reclamanților de a suporta exclusiv diferențele de schimb valutar, fără nicio distincție și fără a limita în vreun fel întinderea acestei obligații, astfel că în situația dublării valorii fracului elvețian în raport cu moneda națională, convenția de credit dobândește un caracter aleatoriu, incompatibil cu natura contractului de împrumut. Reclamanții au invocat și Cauza 26/13, Kasler și Kaslerne Rabai a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Invocă ca, jusrisprudență hotărârile pronunțate în dosarul nr._ a Judecătoriei Iași, dosarul nr._ a Tribunalului Gorj.Cu privire la cheltuielile de judecată arată că le va solicita pe cale separată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.pr.civ, președintele închide dezbaterile.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 27.07.2015, reclamanții V. M. și V. M. au chemat în judecată pârâta . SA București, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 6.3 din contractul de credit nr._/5.08.2008, încheiat de părți;
- să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii contractului pe toată perioada de valabilitate a contractului;
- să fie obligată pârâta să restituie reclamanților sumele plătite în plus de către aceștia;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin contractul de credit nr._/5.08.2008, ei au fost împrumutați de . SA cu suma de 70.000 CHF pentru o perioadă de 25 de ani, iar restituirea sumei împrumutate a fost garantată prin constituirea unei ipoteci de rang II asupra imobilului situat în Bârlad, ., ., . înscrisă la art. 6.3 din contractul de credit s-a prevăzut că „Împrumutatul este obligat ca cel târziu în ziua scadenței să constituie suma necesară rambursărilor în contul curent deschis la bancă, în valuta prevăzută în graficul de rambursare. Împrumutatul/co-plătitorul și garantul mandatează banca să debiteze unilateral orice cont al împrumutatului/co-plătitorului/garantului deschis la bancă, de unde aceasta poate încasa orice sumă datorată de împrumutat/co-plătitor, garant la scadențele prevăzute în contract. Dacă moneda oricărui astfel de cont diferă de moneda în care sunt datorate obligațiile de plată, banca poate utiliza disponibilitățile respective pentru a cumpăra o sumă egală cu cea în moneda obligațiilor de plată, aplicând cursul său de schimb și poate debita contul respectiv cu costul aferent cumpărării și alte taxe, după caz”. Față de prevederile art. 1 alin.3, art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 193/2000 și art.1 lit. a din Anexa la această lege, clauza de la art. 6.3 din contractul de credit este abuzivă din cauză că banca a omis să-i informeze pe reclamanți asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen ce era previzibil pentru experții financiari, dat fiind că CHF este o monedă instabilă. Prin această clauză, s-a creat un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul reclamanților, deoarece s-a stipulat obligația reclamanților de a suporta exclusiv diferențele de schimb valutar, fără nicio distincție și fără a limita în vreun fel întinderea acestei obligații, astfel că în situația dublării valorii fracului elvețian în raport cu moneda națională, convenția de credit dobândește un caracter aleatoriu, incompatibil cu natura contractului de împrumut. Reclamanții au invocat și Cauza 26/13, Kasler și Kaslerne Rabai a Curții de Justiție a Uniunii Europene în care s-a menționat că o clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor de împrumut, sumele ce rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare al monedei străine, nu poate fi considerată ca fiind o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului. Contractul de credit nu are un caracter aleatoriu, ci este un contract comutativ, caracterizat prin faptul că întinderea drepturilor și obligațiilor părților, la momentul încheierii contractului, este determinată sau determinabilă, fiind exclusă expunerea uneia dintre părți la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor și incert și oferirea celeilalte părți a unei șanse de câștig. Reclamanții au susținut că stipularea unei clauze de risc valutar, cu consecința strămutării în întregime asupra împrumutatului a riscului de hipervalorizare CHF este contrară dispozițiilor legale, deoarece hipervalorizarea constituie un element imprevizibil, viitor și incert raportat la puterea de înțelegere a consumatorilor, aceștia neavând cunoștințe de specialitate în domeniul financiar-bancar care să le permită anticiparea unei creșteri accelerate a cursului de schimb și asumarea în cunoștință de cauză a riscului valutar. Potrivit art. 75, art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit pentru consum trebuie să conțină clauze clare care să nu determine interpretări echivoce ale acestora și pentru înțelegerea cărora să nu fie necesare cunoștințe de specialitate. Totodată, Norma BNR nr.17/2003 prevede obligația băncii de administra riscul în sensul diminuării lui prin organizarea adecvată a activității de creditare. O măsură în acest sens o constituie înghețarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură ce corespunde cerințelor echității și bunei-credințe. Reclamanții au susținut că, deoarece s-au schimbat condițiile de contractare avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului, efectele actului juridic ajungând să fie altele decât cele cu privire la care părțile au convenit, se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii, aplicată în jurisprudență. Reclamanții au mai susținut că ei nu au negociat cu banca clauza înscrisă la art. 6.3 din contractul de credit, iar declarația reclamanților potrivit căreia ei au luat la cunoștință de condițiile generale ale contractului nu înlătură caracterul abuziv al clauzei.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 1903/2000 și Directiva 93/13/CEE.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar, în copie, contractul de credit nr._/5.08.2008; actul adițional nr.1/13.04.2010 la contractul de credit nr._/5.08.2008.
Pârâta P. B. România SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, deoarece clauzele contractuale la care se referă reclamanții nu sunt abuzive. Astfel, art. 4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE și ale art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000 exclud de la controlul caracterului abuziv clauzele privind prețul, cu condiția ca acestea să fi fost exprimate clar și inteligibil, condiție ce este îndeplinită în cauza de față, atât timp cât banca poate modifica unilateral dobânda în cazul unor „schimbări semnificative”. În cauza de față a fost încheiat actul adițional de aliniere a contractului de credit la prevederile OUG nr.50/2010, în baza acestui act adițional fiind modificate clauzele a căror nulitate o solicită reclamanții a fi constatată. Prin art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 au fost implementate dispozițiile Directivei 93/13/CEE, privind condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a putea fi calificată ca fiind abuzivă, respectiv: clauza să nu fi fost negociată; să se creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, ca o consecință a abuzului; să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului, atât timp acestea sunt exprimate în mod clar. Or, aceste condiții nu sunt îndeplinite în cazul contractului de credit, așa cum a fost modificat prin actul adițional. Clauzele contractului de credit au fost negociate de către părți, iar asumarea riscului doar de către bancă ar contraveni esenței unui astfel de contract de împrumut. Solicitarea reclamanților privind înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu reprezintă, din punct de vedere economico-financiar-bancar, un abuz din partea reclamanților, deoarece obligația contractuală a acestora este clară și este tocmai de esența contractului încheiat. Clauzele contestate reflectă regula generală aplicabilă în materia împrumutului de consumație prevăzută de art. 1584 din Codul civil din 1864, conform cărora principala obligație a împrumutatului este să restituie aceeași sumă înscrisă în contract. În materia contractului de credit, această sumă este cea înscrisă în graficul de rambursare, indiferent de valorizarea sau de devalorizarea acesteia. În aceste condiții, este firesc ca împrumutatul să își asume riscul valutar generat de deprecierea monedei în care își realizează veniturile, față de moneda în care a contractat creditul. Totodată, ambele părți își asumă riscul ca pe durata executării contractului suma restituită de către împrumutat să valoreze mai puțin în momentul restituirii decât la momentul acordării. Pârâta a susținut că, la data încheierii contractului, banca nu putea prevedea modificările de curs de schimb ce au făcut plata ratelor mai oneroasă pentru împrumutați.
Din analiza actelor dosarului, se rețin următoarele:
Prin contractul de credit nr._/5.08.2008, P. B. România SA, prin Agenția Bârlad, a împrumutat reclamanților V. M. (împrumutat) și V. M. (garant) suma de 70.000 CHF, pentru o perioadă de 25 de ani (300 de rate egale). Conform contractului, dobânda este variabilă, cu indice de referință Libor la 3 luni, marjă de 2,25 puncte procentuale pe an, dobândă de 5,005 puncte procentuale pe an.
Restituirea sumei împrumutate a fost garantată prin instituirea unei ipoteci de rang II asupra imobilului situat în Bârlad, ., ., .> La art. 6.3 din contractul de credit s-a menționat că „Împrumutatul este obligat ca cel târziu în ziua scadenței să constituie suma necesară rambursărilor în contul curent deschis la bancă, în valuta prevăzută în graficul de rambursare. Împrumutatul/co-plătitorul și garantul mandatează banca să debiteze unilateral orice cont al împrumutatului/co-plătitorului/garantului deschis la bancă, de unde aceasta poate încasa orice sumă datorată de împrumutat/co-plătitor, garant la scadențele prevăzute în contract. Dacă moneda oricărui astfel de cont diferă de moneda în care sunt datorate obligațiile de plată, banca poate utiliza disponibilitățile respective pentru a cumpăra o sumă egală cu cea în moneda obligațiilor de plată, aplicând cursul său de schimb și poate debita contul respectiv cu costul aferent cumpărării și alte taxe, după caz”.
Prin actul adițional nr.1/13.04.2010, au fost aduse modificări și completări contractului de credit nr._/5.08.2008, clauza de la art. 6.3 din contract rămânând în conținutul ei inițial.
Privitor la cererea prin care reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 6.3 din contractul de credit nr._/5.08.2008, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, lege care transpune prevederile Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractile încheiate cu consumatorii.
Astfel, articolul 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 prevede că „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Conform alineatului 5 al aceluiași articol, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Alineatul 6 al aceluiași articol prevede că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.
Din interpretarea gramaticală și teleologică a articolului 6.3 din contractul de credit nr._/5.08.2008, rezultă că prin acest articol a fost reglementată modalitatea de plată de către reclamanți a ratelor de credit în moneda CHF, monedă în care s-a acordat creditul. Articolul în discuție nu conține termeni sau expresii neinteligibile, ci este clar formulat.
În aceste condiții, instanța apreciază că articolul 6.3 din contractul de credit nr._/5.08.2008 nu conține clauze abuzive în sensul prevederilor Legii nr. 193/2000, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile enunțate în Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive din Anexa nr.1 a Legii nr. 193/2000. Totodată, au fost respectate drepturile consumatorului, așa cum sunt prevăzute de art. 10 lit.a-c, f din OG nr.21/1992, referitoare la: a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive; b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și a condițiilor de garanție; c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate, precum și de achitarea prețurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor și penalităților care nu au fost stipulate inițial în contracte sau în alte documente aferente contractelor; f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil.
Pentru considerentele arătate, cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 6.3 din contractul de credit nr._/5.08.2008, încheiat de părți, este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii contractului pe toată perioada de valabilitate a contractului, reclamanții și-au întemeiat această cerere pe teoria impreviziunii, reglementată prin Noul Cod Civil.
Astfel, art. 1271 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) referitor la impreviziune arată că:
„(1) Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.
(2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună:
a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;
b) încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.
(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă:
a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;
b) schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;
c) debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului”.
Conform art. 107 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 1271 din Codul civil privitoare la impreviziune se aplică numai contractelor încheiate după . Codului civil.
Codul civil (Legea nr. 287/2009) a intrat în vigoare la data de 1.10.2011, în timp ce contractul de credit nr._/5.08.2008 a fost încheiat la data de 5.08.2008, deci anterior intrării în vigoare a prevederilor noului Cod civil.
În doctrină s-a statuat că aplicarea teoriei impreviziunii presupune intervenția judecătorului pentru restabilirea echilibrului contractual rupt din cauza unor împrejurări neprevăzute de părți la încheierea contractului și imprevizibile la aceeași dată, în absența unor clauze exprese sau a unor prevederi legale care să-l abiliteze pentru a revizui contractul. Teoria impreviziunii intervine în măsura în care obligația contractuală nu mai este susceptibilă de executare întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată în contract. Variația circumstanțelor și, prin urmare, noile sarcini ce afectează executarea fac parte din riscul contractului, pe care îl suportă debitorul obligației de executat, în lipsa unei dispoziții contrare.
Instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile impreviziunii, deoarece, la data încheierii contractului credit nr._/5.08.2008 reclamanții au optat, în deplină cunoaștere de cauză, pentru o convenție de credit în moneda CHF, apreciind că era cea mai avantajoasă la acel moment, iar posibilitatea creșterii sau scăderii, pe durata derulării contractului de credit, a cursului de schimb CHF-leu constituie un risc asumat atât de reclamanții, cât și de bancă. Totodată, nu s-a făcut dovada că reclamanții ar fi încercat negocierea adaptării contractului.
Reținând, pe de o parte, că teoria impreviziunii nu poate fi aplicată contractului de credit nr._/5.08.2008, iar pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite condițiile impreviziunii, se va respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanții au solicitat să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii contractului pe toată perioada de valabilitate a contractului.
În consecință, se va respinge, ca neîntemeiată, și cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanților sumele plătite în plus de către aceștia.
Se va lua act că, la termenul din 29.10.2015, reclamanții, prin avocat, au solicitat plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea pentru constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute la art. 6.3 din contractul de credit nr._/5.08.2008, încheiat de părți, pentru înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu și efectuarea plăților la valoarea de la data încheierii contractului și pentru obligarea pârâtei să restituie reclamanților sumele plătite în plus de către aceștia, acțiune formulată de reclamanții V. M. (CNP-_) și V. M. (CNP-_), domiciliați în Bârlad, ., ., ., jud. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului R. C. din Iași, ., ., ., împotriva pârâtei . SA, cu sediul în București, .. 29-31, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_ .
Ia act că reclamanții, prin avocat, au solicitat plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2015.
Președinte, I. T. | ||
Grefier, L. G. |
Red.T.I.
Tehnored.L.G. 02 Noiembrie 2015/ 5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2583/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2584/2015. Judecătoria... → |
|---|
