Anulare act. Sentința nr. 832/2015. Judecătoria BÂRLAD

Comentarii

0

Sentința nr. 832/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 832/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

Sentința Civilă Nr. 832/2015

Ședința publică de la 25 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: RĂDIȚA I.

GREFIER: A. M. I.

Pe rol pronunțarea cauzei Civile privind pe reclamanții P. P. A., P. F., P. T. F., toți cu domiciliul în Bârlad ..9, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, Șoseaua P. nr.42, . 10, sector 2, având ca obiect constatare nulitate absolută a clauzelor abuzive, ale cărei dezbateri au avut loc în sedința publică din data de 18.03.2015, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi 25 martie 2015 și s-a dat următoarea hotărâre:

INSTANȚA

Asupra cauzei de față ;

Cu nr. 5630 din 06.11.2014 s-a înregistrat cererea prin care reclamanții P. P. A., CNP_, P. F. CNP_ și P. T. F., CNP_, toți cu domiciliul în Bârlad, ..9, ., . în contradictoriu cu pârâta V. România S.A., CUI_, înregistrat în registrul comerțului cu nr. J/_, cu sediul în București, sector 2, șoseaua P., nr.42, . 10 au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a clauzelor incluse în convenția de credit_ din 07.03.2007: art.5 lit. a din condiții speciale ale convenției și art. 3.5, art. 3.6, art. 10.1 și 10.2 din condiții generale; să oblige pârâta la restituirea sumei de 2 115,34 CHF, reprezentând comision de risc și administrare încasate abuziv, sub rezerva majorării, să oblige pârâta la recalcularea dobânzii percepute în temeiul convenției și actului adițional nr. 1 din 30.07.2012, după formula: marja Băncii fixă în valoare de_% plus valoarea indicelui de referință LIBOR, la trei ani; să oblige pârâta la restituirea sumele plătite în plus, la valoarea stabilită prin expertiză contabilă, ca urmare a majorării abuzive și nelegale a marjei băncii, să oblige pârâta la plata dobânzi legale calculate la sumele plătite în plus și cheltuieli de judecată.

Motivând cererea reclamanții au susținut că între reclamanții P. P. A. și P. F. în calitate de împrumutați, pe de o parte și P. F. și P. T. F., pe de altă parte, în calitate de giranți ipotecari și pârâta S.C. V. R. S.A ,pe de altă parte s-a încheiat convenția de credit_ din 07.03.2007 în valoare de 41 500,00 CHF pentru care s-a încheiat și un contract de credit cu garanție ipotecară asupra imobilului situat în Bârlad, .. 9, ., ..

Potrivit art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției, secțiunea costuri s-a prevăzut: ”pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența acestuia se stabilesc în condițiile speciale.”

La art.3.6 pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului acordat, precum și a îndeplinirii oricăror obligații asumate de părți în baza convenției, împrumutatul datorează băncii un comision de administrare, modul de calcul și scadența acestuia se stabilesc în condiții speciale.

Potrivit art. 5 lit. a din condițiile speciale ale Convenției s-a prevăzut un comision de risc de 0,10%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.

Potrivit acelorași condiții speciale nu s-a stabilit însă nici un comision de administrare,mod de calcul sau scadență însă acest comision a fost perceput, potrivit graficelor de plată și a extrasului de cont.

În secțiunea 10): „Costuri suplimentare”, la art.10.1 s-a prevăzut: ”Referitor la Convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări de interpretare ale oricărei legi, prevederi sau reglementări aplicabile care: a) supun banca la orice impozit, taxă cu privire la creditul acordat sau obligațiilor sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenție cu privire la creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabilă orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară (de exemplu în corelație sau în legătură cu noul acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de supraveghere a băncii Basel) afectează activitatea băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația de a acorda credite; c) al cărui rezultat este :1) creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau punerea la dispoziție a oricărui credit; ii) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii în baza Convenției” în timp ce la art.10.2 condiții generale ale convenției se prevede: ” în oricare din cauzele de mai sus menționate,în termen de 15 zile lucrătoare banca de la data la care a fost notificat în scris de către bancă, împrumutatul va plăti aceste sume suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor sau alte rambursări.”

La data de 30.07.2012 între toate părțile semnatare ale convenției inițiale s-a încheiat actul adițional nr.1 din 30.07.2012 prin care au fost modificate mai multe clauze ale convenției inițiale: dobânda, la dobânda fixă de 4,255 pe an și la dobânda anuală efectivă de 5,71% s-a stabilit o dobândă variabilă care urma să fie calculată în funcție de indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni + 5,382 puncte procentuale pe an ( reprezentând marja fixă a băncii).

Din cuprinsul actului adițional a rezultat că dobânda este suma a două elemente: marja băncii (compusă din costurile acesteia și profit) + dobânda de referință LIBOR CHF.

Au susținut că în timp ce la data semnării contractului de credit inițial dobânda anuală efectivă era de 5,71 % pe an, potrivit actului adițional noua dobândă este 5,446%, fiind compusă din valoarea LIBOR CHF de 0,064% și 5,_%, marja băncii.

În temeiul art. 3 a din actul adițional, marja băncii este fixă pe toată durata creditului, putând fi modificată numai prin acordul părților. La data semnării contractului au acceptat politica băncii de modificare (sens crescător,descrescător) unilaterală a dobânzii în funcție de evoluția indicelui de referință LIBOR la 3 luni și nu în funcție de variați a marjei băncii, convenind doar să suporte doar riscul creșterii valorii dobânzii de referință LIBOR nu și marja băncii.

A susținut că potrivit art. 93 lit. g din O.G. nr. 21/1992, modificată prin OUG nr.174/2008 banca are obligația de a modifica dobânda, periodic, crescător și descrescător, exclusiv în funcție de variațiile indicelui de referință, independent de voința băncii.

Au apreciat ca nelegală majorarea de către bancă, în mod unilateral și discreționar a dobânzii, prin creșterea marjei sale și prin refuzul de a diminua rata dobânzii odată cu scăderea indicelui LIBOR. Omisiunea băncii de a informa părțile asupra acestor elemente apreciate de reclamanți ca esențiale și determinante pentru încheierea contractului constituie din punctul de vedere al reclamanților practică comercială înșelătoare în înțelesul art. 7 din Legea nr. 367/2007. Au mai susținut că banca a interpretat și aplicat nelegal art. 3 lit. a din actul adițional, menținând aceeași dobândă la contractul de credit în timp ce indicele de referință LIBOR CHF la trei luni a scăzut în mod constant. A solicitat să constate interpretarea abuzivă a clauzei, revenirea la marja de dobândă de_% existentă la data încheierii actului adițional și restituirea sumelor încasate în plus,cu dobânda aferentă.

În ceea ce privește nulitatea absolută a clauzei prevăzută la art. 5 lit. a din condițiile speciale, reclamanții au susținut că scopul perceperii comisionului este neclar, terminologia folosită nu a fost descrisă în condițiile generale, nu este detaliată nici în condițiile speciale și nici generale.

Au mai motivat că în timp ce pentru întârzierea la plată banca percepe un comision de penalizare de 2%, dar cel puțin 25CHF, calculat la valoarea sumelor datorate și neplătite la scadențele menționate la punctul 6 „ rambursare ” plătibil în maxim 5 zile de la data scadenței și dobândă penalizatoare în cuantum de 5% pe an, calculată începând cu a 6-a zi de la data scadenței.

Au concluzionat că introducerea comisionului de risc fără reglementarea unei obligații corelative,creează un dezechilibru între contraprestațiile părților,contrar bunei credințe și contravine caracterului sinalagmatic al contractului.

Pentru că nu a fost reglementat comisionul de risc acest aspect a dat posibilitatea băncii ca în vederea punerii de acord a clauzelor contractuale cu prevederile OUG nr. 50/2010 să redefinească în mod unilateral comisionul de risc în comision de administrare. A început să se perceapă comision de administrare în același cuantum cu cel de risc.

În ceea ce privește motivul de nulitate absolută a dispozițiile art.10.1 și art. 10.2 din condițiile generale ale convenției reclamanții au susținut că s-a prevăzut să fie suportate costurile băncii în general de către client Această clauză este apreciată de reclamanți ca abuzivă pe motiv că se creează un dezechilibru în detrimentul consumatorului,contrar bunei credințe. A susținut că sunt îndeplinite dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.Au mai menționat că s-a renunțat la perceperea unui comision de risc sau administrare începând cu această dată și s-a eliminat din cuprinsul convenției art.8.1 lit. c și d din Condițiile generale ale convenției.

În ceea ce privește restituirea sumei de 2 115,34 CHF reclamanții au susținut că această sumă reprezintă suma achitată cu titlu de comision de risc/administrare și fiind încasată în baza unei clauze lovite de nulitate se impune restituirea sumei .A mai susținut că obiectul dedus judecății este un contract cu titlu oneros. Acesta este nul dacă nu există proporționalitate între contraprestații, cum este în cazul dat. Sancțiunea nulității poate fi invocată oricând pe cale de excepție și pe cale de excepție, acțiunea fiind imprescriptibilă potrivit art. 2 din D.167/1958.Norma practică cuprinsă în lege nu ocrotește numai un interes personal ci reprezintă o normă de ordine publică .Legea nr.193/2000 transpune în legislația românească Directiva 93/13/CEE. A invocat în drept dispozițiile acestor acte normative, dispozițiile codului civil, Directiva Consiliului 87/102/CEE. A solicitat administrarea probei cu acte depunând în acest sens copie de convenția de credit și de pe actul adițional,plan de rambursare și extras de cont,a solicitat proba cu interogatoriu și cu o expertiză contabilă.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți.

Cu privire la dreptul material la acțiune de a solicita constatarea clauze abuzive prevăzută de art.5 lit. a și cu privire la restituirea sumelor a invocat prescripția dreptului material la acțiune. A apreciat că dreptul de a promova acțiune s-a prescris la data de 7.03.2010, raportat la data de 07.03.2007 când s-a încheiat convenția de credit. A mai susținut că eventuala constatare a unei clauze abuzive din perspectiva art. 7 din Legea nr. 193/2000 dă dreptul consumatorului la despăgubiri și nu cu o acțiune de repunere a părților în situația anterioară.

Cu privire la temeiul juridic de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale a susținut că nu există temei legal.

În opinia pârâtei, reclamanții au cunoscut costurile contractului de credit și din acest motiv au acceptat costurile acestuia,favorabil la acel moment pe piață. Clauza înscrisă în art. 5.1 lit. a contract este clară și inteligibil exprimată Comisionul de risc este clar exprimat în procente de 0,1%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele scadenței.

A susținut că împrumutații au beneficiat în schimbul costurilor stabilite de serviciile de însușire a creditului. Reclamanții, la momentul încheierii convenției au preferat produsul oferit de bancă, după ce au conștientizat calitatea tuturor costurilor, inclusiv cel al comisionului de risc, nefiind interesați de denumirea și justificarea lui ci de nivelul redus al cotității.

A susținut că legea nu permite cenzurarea unui preț contractual clar dar într-un asemenea demers a susținut că perceperea comisionului de risc nu îndeplinește criteriile pentru a fi considerat abuziv. Mecanismul negocierii s-a obiectivat în cauză prin acceptarea de către reclamanți a ofertei ,din start,pozitive interesului lor venit din partea pârâtei. Introducerea comisionului de risc nu este unul insidios, echivoc implementat. Graficul de rambursare anexă la convenție reprezintă oglinda fidelă a comisionului de risc în orice moment al derulării contractului. Comisionul se aplică la soldul creditului și nu la toată suma împrumutată nu există un dezechilibru, față de media costurilor produselor asemănătoare de pe piață, prin refinanțare, reclamanții au vizat îndepărtarea unui dezechilibru anterior defavorabil lor.

Cu privire la clauza prevăzută de art. 3.6 din condițiile generale pârâta a solicitat să se constate că cererea reclamanților este nulă pentru neindicarea motivelor de fapt.

Ulterior a renunțat la invocarea acestei excepții.

Cu privire la costul de administrare a susținut că potrivit OUG 50/2010 acest cost este permis. Asemenea cost s-a realizat prin intermediul adiționării amiabile din 23.09.2010, anexa IV. Reclamanții au depus planul de rambursare care constă în scăderea costului total în medie anuală de 5,59%. În privința comisionului din actul adițional a apreciat ca prescrisă cererea reclamanților. A susținut că instanța nu poate interveni în prețul contractual. Prin însușirea comisionului de administrare părțile consemnează expres negocierea.

Cu privire la clauzele înscrise în art.10.1 și 10.2 condiții generale pârâta a susținut că cererea reclamanților este lipsită de interes câtă vreme clauzele au fost înlăturate prin art.7 din actul adițional la contract nr. 1 din 23.09.2010.

Cu privire la cererea reclamanților referitoare la restituirea sumelor eventual percepute cu nerespectarea nivelului marjei sale fixe din formula de calcul a ratei dobânzii a susținut că cererea reclamanților este neîntemeiată. Pârâta nu a procedat la ajustarea, defavorabilă împrumutaților, a marjei sale fixe. Banca nu a perceput niciodată dobânzi stabilite prin raportare la o marjă fixă mai mare decât cea de 5,382% pe an menționată în actul adițional din 23.07.2012. În perioada de grație la restituirea principalului, marja fixă a băncii a fost diminuată la 5,378%.

Începând cu anul 2009 reclamanții nu au mai respectat graficul de rambursare a creditului înregistrând restanțe la plată astfel î n cât ,la data adiționării din 23.07.2012 aceștia acumulau dobânzi restante care au fost reeșalonate la plată pe o durată de 60 luni, după adiționare ( în total suma de 1 615,57CHF). A solicitat administrarea probei cu acte. A depus cererea de împrumut,convenția de împrumut din litigiu, anexa nr.1 la aceeași convenție, adresa nr.205/30.07.2010, grafic de rambursare emis după actul adițional la convenție din 31.07.2012, raport dobânzi contract,plan rambursare credit, evaluarea riscului de credit din perspectiva acordului,extrase din publicații bancare.

Reclamanții au renunțat la proba cu expertiza contabilă. Pârâta a susținut că nu contestă realitatea sumei pretinse ca întindere însă nu este de acord cu solicitarea reclamantei de restituire.

S-a administrat proba cu interogatoriu, cu acte și s-a renunțat de către reclamanți la administrarea probei cu expertiză contabilă. Din probele administrate instanța reține: reclamanții P. P. A. și P. F. în calitate de împrumutați, pe de o parte și pârâta S.C.V. R. S.A și P. F. cu P. T. F., pe de altă parte,în calitate de giranți ipotecari și pârâta S.C. V. R. S.A, pe de altă parte au încheiat convenția de credit_ din 07.03.2007 în valoare de 41 500,00 CHF. Pentru garantarea restituiri sumei s-a încheiat și un contract de credit cu garanție ipotecară asupra imobilului situat în Bârlad, .. 9, ..

Potrivit art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției, secțiunea costuri s-a prevăzut ca..”pentru punerea la dispoziție a creditului,împrumutatul datorează băncii un comision de risc,aplicat la soldul creditului,care se plătește lunar,pe toată perioada creditului,modul de calcul și scadența acestuia se stabilesc în condițiile speciale.”

La art.3.6 s-a prevăzut că: ”pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului acordat,precum și a îndeplinirii oricăror obligații asumate de părți în baza convenției,împrumutatul datorează băncii un comision de administrare ,modul de calcul și scadența acestuia se stabilesc în condiții speciale.”

Potrivit art. 5 lit. a din condițiile speciale ale Convenției s-a prevăzut un comision de risc de 0,10%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.

În secțiunea 10) „Costuri suplimentare” la art. 10.1 s-a prevăzut: ” Referitor la Convenție pot apărea,la data semnării sau ulterior,modificări de interpretare ale oricărei legi, prevederi sau reglementări aplicabile care: a) supun banca la orice impozit, taxă cu privire la creditul acordat sau obligațiilor sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenție cu privire la creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabilă orice rezerve,depozit special sau orice cerință similară (de exemplu în corelație sau î legătură cu noul acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de supraveghere a băncii Basel) afectează activitatea băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația de a acorda credite; c) al cărui rezultat este :1) creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau punerea la dispoziție a oricărui credit;ii ) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii în baza Convenției, ” iar la art.10.2 condiții generale ale convenției s-a prevăzut: ”în oricare din cauzele de mai sus menționate,în termen de 15 zile lucrătoare banca de la data la care a fost notificat în scris de către bancă,împrumutatul va plăti aceste sume suplimentare,astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor sau alte rambursări.”

La data de 30.07 2012 între toate părțile semnatare ale convenției inițiale s-a încheiat actul adițional nr.1 din 30.07.2012 prin care au fost modificate mai multe clauze ale convenției inițiale: dobânda, la dobânda fixă de 4,255 pe an și la dobânda anuală efectivă de 5,71% s-a stabilit o dobândă variabilă care urma să fie calculată în funcție de indicele de referință LIBOR CHF la3 luni +5,382 puncte procentuale pe an (reprezentând marja fixă a băncii).

În temeiul art. 3 a din actul adițional, marja băncii este fixă pe toată durata creditului, putând fi modificată numai prin acordul părților. La data semnării contractului au acceptat politica băncii de modificare( sens crescător, descrescător) unilaterală a dobânzii în funcție de evoluția indicelui de referință LIBOR la 3 luni și nu în funcție de variația marjei băncii, convenind doar să suporte doar riscul creșterii valorii dobânzii de referință LIBOR nu și marja băncii.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune și prescripția dreptului de a solicitat restituirea sumelor instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile D.167/1958. Norma practică cuprinsă în Legea nr.193/2000 transpune în legislația românească Directiva 93/13/CEE. Se ocrotește nu numai un interes personal ci reprezintă o normă de ordine publică În consecință se aplică art. 2 din D. 167/1958, acțiunea fiind imprescriptibilă. Cu privire la despăgubiri reprezentând sumele pretins încasate de pârâtă fără drept trebuie de reținut că acestea sunt supuse prescripției de trei ani prevăzută de art. 3 din D.167/1958, fiind un drept patrimonial însă termenul de prescripție curge din momentul în care s-a stabilit că sumele au fost încasate de pârâtă fără drept, art. 8 alin.1,2 din același decret. Urmează ca excepția dreptului la acțiune privind constatarea clauzelor abuzive. Cu privire la clauzele înscrise în art. 10.1 și 10.2 condiții generale pârâta a susținut că cererea reclamanților este lipsită de interes câtă vreme clauzele au fost înlăturate prin art.7 din actul adițional la contract 1 din 23.09.2010. Cu privire la lipsa de interes trebuie de reținut că reclamanții au contestat respectivele clauze înscrise în convenția inițială de credit și acestea justifică interesul practic de a se stabili în ce măsură aceste clauze respectau dispozițiile legale la momentul încheierii convenției. Faptul că ulterior aceste clauze au fost înlăturate nu duce la concluzia lipsei de interes a reclamanților de a se analiza clauze înscrise în convenția inițială,independent soluția pe fond. Potrivit art.33 din codul de procedură civilă interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual condiții care apreciază instanța că sunt îndeplinite în cauză.

Cu privire la constatarea clauzelor pretins abuzive de către reclamanți din convenției de credit și de garanție ipotecară încheiate cu pârâta, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 193/2000 care transpun prevederile Directivei Consiliului nr.93/13 CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în vigoare la data încheierii contractului, Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008, transpusă și implementat în legislația națională prin OUG 50/2010, act normativ încheiat ulterior contractului.

Potrivit art.4 din Legea nr. 193/2000:

„ (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

(4) Lista cuprinsă în anexă care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.

(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:

a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;

b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;

c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”

În anexă la actul normativ sunt cuprinse cu titlu de exemplu clauzele considerate ca fiind abuzive:

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condițiile în care profesionistul are obligația de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile contractuale, chiar și în situațiile în care profesionistul nu și le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să își exprime opțiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor și serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor și serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu își îndeplinește obligațiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);

- profesionistul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;

- profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acțiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor și serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acțiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în același timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricții în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părți din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligațiile contractuale unei terțe persoane - agent, mandatar etc.-, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer servește la reducerea garanțiilor sau a altor răspunderi față de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanță pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a prețurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiția ca metoda prin care prețurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit profesionistului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă același drept și pentru consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepția unor motive întemeiate.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare își rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată și fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiția ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părți contractante.”

Examinând susținerile părților ,în baza textelor de mai sus instanța reține că la data de 07.03.2007, între părți s-a încheiat convenția de credit_, prin care părțile au convenit contractarea unui credit de 41 500 ,00 CHF. Pentru garantarea restituirii creditului s-a încheiat și un contract de ipotecă.

Potrivit art. 4 al 6 din Legea nr. 193/2000 evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. În acest sens Directiva nr.93/13/CEE, transpusă prin Legea nr. 193/2000, Decizia ICCJ 2450,2451/2011.

Clauzele din contract pretins a fi abuzive nu conțin nici un element imprevizibil sau neclare.

Încheierea contractului a fost precedată de prezentarea ofertei de creditare .Prin urmare, susținerile reclamantului în sensul că nu a cunoscut întinderea prestaților contractuale și clauzele contractuale se va înlătura ca neîntemeiată.

În ceea ce privește susținerea reclamanților că nu s-au negociat clauzele contractuale, instanța apreciază că oferta de contractare nu a dat posibilitatea reclamantului să negocieze clauzele contractuale însă reclamanții au aderat la clauzele deja prezentate de pârâtă.

Singura posibilitate a reclamanților a fost aceea de a adera sau nu la clauzele contractuale.Prin urmare instanța apreciază că aspectul aderării la clauzele contractuale fără a exista posibilitatea practică pentru reclamanți de a le modifica justifică cerința acestora de a se analiza caracterul abuziv a clauzelor din contract așa cum au fost pretinse prin acțiune

Față de această situației instanța va analiza îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, necesare pentru a aprecia dacă clauzele contractuale contestate de reclamant sunt abuzive ,dacă prin clauzele contractuale în ansamblul lor, s-a creat un dezechilibru semnificativ în ceea ce-i privește pe reclamanți, dacă pârâta a acționat cu rea credință la încheierea clauzelor contractuale.

În ceea ce privește clauzele înscrise la art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției, secțiunea costuri s-a prevăzut ca..”pentru punerea la dispoziție a creditului,împrumutatul datorează băncii un comision de risc,aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar,pe toată perioada creditului,modul de calcul și scadența acestuia se stabilesc în condițiile speciale.”

La art.3.6 s-a prevăzut că: ”pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului acordat,precum și a îndeplinirii oricăror obligații asumate de părți în baza convenției, împrumutatul datorează băncii un comision de administrare, modul de calcul și scadența acestuia se stabilesc în condiții speciale.”

Potrivit art. 5 lit. a din condițiile speciale ale Convenției s-a prevăzut un comision de risc de 0,10%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit instanța apreciază că aceste clauze au fost clar exprimate în contract ,reclamanții au avut reprezentarea prestațiilor lor.

Așa cum a fost redactată convenția de credit partea specială și generală instanța reține că reclamanții au fost informați clar cu privire la semnificația fiecărui comision, mai mult, în contract comisioanele contestate de reclamanți ,apreciate ca abuzive, sunt explicate și sunt în mod clar menționate la capitolul din contract intitulat costuri. În art.10.1 și 10.2 costuri suplimentare acestea au fost prevăzute explicit s-a prevăzut când acestea se pot aplica. Prin urmare, comisionul de risc și administrare, costurile suplimentare sunt explicate clar, fiecare evidențiază costul serviciilor bancare. La momentul încheierii convenției nu era vreo dispoziție legală care să impună băncilor înlăturarea comisionului de risc. În ceea ce privește acest comision trebuie de reținut că acesta a fost perceput până la implementarea OUG nr. 50/2010.

Cu privire la existența unui dezechilibru contractual în detrimentul consumatorului și contrar bune credințe instanța analizând clauzele invocate de reclamant, raportate la contractul încheiat, în întregul său, apreciază că beneficiile pe care reclamanții le-au obținut din acest contract nu sunt în dezechilibru cu îndatoririle și obligațiile asumate.

Comisioanele de administrare și risc sunt prevăzute în contract explicit sub formă procent și valoare, s-a prevăzut modalitatea de calcul și ele reprezintă un cost al serviciilor prestate de bancă strâns legate de acordarea, monitorizarea și urmărirea creditului cu termen de derulare de 360 zile riscul se referă la evoluția pe piața monetară a valutei. Pârâta s-a obligat să presteze un serviciu pentru reclamant în schimbul perceperii unui comision și dobândă. În ceea ce privește procentele de 2% și 0,15% ca procent la suma contractată acestea nu constituie prin ele însele un dezechilibru. S-a stipulat că s-a perceput un comision de risc și un comision de administrare. Cele două comisioane cuprind costul contractului și cu toate că au fost evidențiate în condițiile speciale și generale ale contractului nu au fost evidențiate împreună în graficul de rambursare În graficul de rambursare este menționat doar comisionul de risc și în extrasul de cont depus în probă rezultă că reclamanții ,de la data încheierii convenției și până la data implementării OUG 50/2010 nu au plătit, cum au susținut și comision de administrare. Acest aspect înlătură susținea reclamanților privind reaua credință.

În ceea ce privește buna credință aceasta se prezumă. La data încheierii contractului reclamanții au cunoscut prevederile înscrise în secțiunea 10) „Costuri suplimentare” la art. 10.1 s-a prevăzut: ”Referitor la Convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior,modificări de interpretare ale oricărei legi,prevederi sau reglementări aplicabile care: a) supun banca la orice impozit,taxă cu privire la creditul acordat sau obligațiilor sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenție cu privire la creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun ,modifică sau consideră aplicabilă orice rezerve,depozit special sau orice cerință similară( de exemplu în corelație sau î legătură cu noul acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de supraveghere a băncii Basel) afectează activitatea băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația de a acorda credite; c) al cărui rezultat este: 1) creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau punerea la dispoziție a oricărui credit; ii ) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii în baza Convenției” iar la art.10.2 condiții generale ale convenției s-a prevăzut, ” în oricare din cauzele de mai sus menționate,în termen de 15 zile lucrătoare banca de la data la care a fost notificat în scris de către bancă,împrumutatul va plăti aceste sume suplimentare,astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor sau alte rambursări. ” Aceste articole nu au produs niciodată efecte asupra contractului, banca nu a perceput costuri suplimentare și ulterior clauzele contractuale au fost înlăturate. Nu se poate aprecia astfel că banca a fost de rea credință. Conduita pârâtei în sensul bunei credințe s-a manifestat și prin înlăturarea din actul adițional a acestor clauze.

Cu privire la recalcularea dobânzii percepute în temeiul convenției de credit nr._/07.03.2007, modificată prin actul adițional nr.1 din 30.07.2012 trebuie de reținut că în convenția inițială dobânda stabilită face parte din costul creditului și s-a dat posibilitatea reclamanților să accepte sau nu această prevedere contractuală. Dobânda înscrisă și explicarea modului de calcul a data posibilitatea reclamanților să afle costul contractului și să aibă o previzibilitate asupra obligațiilor lor.

În conținutul actului adițional la contract contractului se specifică faptul că la cererea reclamanților s-a procedat la restructurarea creditului anterior contractat prin convenția_ din 07.03.2007,de comun acord cu reclamanții s-a modificat punctul 3 „dobânda„ ,condiții speciale și s-a prevăzut rata variabilă a dobânzii curente LIBOR CHF 3 luni + 5_ punte procentuale pe an. S-a prevăzut ca marja fixă să fie aplicabilă pe toată durata creditului,putând fi modificată numai ca urmare a modificărilor legislative care impun acest lucru sau prin acordul scris al părților,consemnat în actul adițional la convenție. S-a mai stipulat că în scop de informare, cu privire la LIBOR CHF la 3 luni ,împrumutatul /codebitorul/garantul are la îndemână pagina de internet www.bbalibor.. urmare, s-a dat posibilitatea reclamanților să inițieze ,să accepte sau nu această prevedere contractuală sau să denunțe contractul cu posibilitatea acestuia de a restitui suma împrumutată cu restituirea debitului dobânzii și a celorlalte cheltuieli.

Susținerile reclamantului în sensul că banca a fost de rea credință pentru că nu i-a informat asupra tendinței de creștere a cursului valutar nu poate fi primită deoarece reclamantul a cunoscut prevederea contractuală și posibilitatea fluctuației cursului de schimb valutar în plus sau în minus. Această prevedere contractuală se referă la costul creditului acordat reclamantului.

Aspectul reflectă conduita contractuală a pârâtei și lipsa relei credințe. În actul adițional s-a prevăzut expres că în planul de rambursare comisionul de risc s-a redenumit comision de administrare. Comisionul definind costurile serviciilor de administrare și supraveghere a returnării creditului .

.Creditul a fost valorificat de împrumutați astfel încât pârâta este cea care prin clauzele contractuale a urmărit să-și asigure atât costurile cât și returnarea sumei acordate. Înscrierea unor astfel de clauze nu reprezintă rea credință ci realizarea obiectului de activitate.

Reluând, instanța apreciază cererea reclamantului cu privire la constatarea abuzivă a clauzelor contractuale ca neîntemeiată și urmează să o respingă.

Ca o consecință a respingerii cererii referitoare la constatarea clauzelor abuzive se va respinge și cererea referitoare la restituire sumelor încasate, dobânzi.Solicitarea reclamantului de a îngheța cursul de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului și obligarea pârâtei la denominarea în monedă națională a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar este neîntemeiată. Instanța poate analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la încheierea, modificarea și respectarea obligațiilor contractuale însă nu poate interveni în a modifica prevederile contractuale,nu se poate substituie voinței părților. Acesta este atributul exclusiv al părților așa cum prevăd dispozițiilor art. 969 din Codul civil aplicabil la data încheierii contractului. Raporturile contractuale reprezintă legea părților și se nasc prin acordul lor de voință.

Reluând instanța urmează să respingă în totalitate cererile reclamantului.

În temeiul art.453 din Codul de procedură civilă reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei cheltuielile de judecată ocazionate de proces reprezentând onorariu de avocat, dovedite cu factura TZA -_-2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâta V. S.A, CUI_, înregistrat în registrul comerțului cu nr. J/_, cu sediul în București, sector 2, șoseaua P., nr.42,. 10.

Respinge în totalitate cererea formulată de reclamanții P. P. A., CNP_, P. F., CNP_ și P. T. F., CNP_, toți cu domiciliul în Bârlad, ..9, .,. în contradictoriu cu pârâta V. S.A, CUI_, înregistrat în registrul comerțului cu nr. J/_, cu sediul în București, sector 2, șoseaua P., nr.42,. 10, referitoare la constatarea nulității absolute a clauzelor incluse în convenția de credit_ din 07.03.2007: art. 5 lit. a din condiții speciale ale convenției și art.3.5, art. 3.6, art.10.1 și 10.2 din condiții generale, obligarea la restituirea sumei reprezentând comision de risc și administrare încasate abuziv, recalcularea dobânzii percepute în temeiul convenției și actului adițional 1 din 30.07.2012; restituirea sumelor plătite în plus;dobânzi legale calculate la sumele plătite în plus și cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Bârlad.

Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2015.

	Președinte, RĂDIȚA I.
	Grefier, A. M. I.

Red. R.I./7.04.2015

Tehnored. A.I.

6 ex./ 7.04. 2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 821/2015....		Pretenţii. Sentința nr. 815/2015. Judecătoria BÂRLAD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Sentința nr. 806/2015. Judecătoria BÂRLAD Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr. 812/2015. Judecătoria BÂRLAD Plângere contravenţională. Sentința nr. 821/2015. Judecătoria BÂRLAD Pretenţii. Sentința nr. 815/2015. Judecătoria BÂRLAD Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 823/2015. Judecătoria BÂRLAD Anulare act. Sentința nr. 824/2015. Judecătoria BÂRLAD Pretenţii. Sentința nr. 816/2015. Judecătoria BÂRLAD