Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1102/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1102/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 1102/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1102/2015
Ședința de Cameră de Consiliu de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier C. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, ..10 A, sector 2 și pe pârâtul B. A. I., domiciliat în ., jud. V., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
La apelul nominal făcut în ședința lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, dosarul se află la al doilea termen de judecată; s-au verificat actele și lucrările dosarului de către președintele completului de judecată, după care;
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 30 ianuarie 2015, reclamanta . SRL a solicitat ca pe calea procedurii cererii cu valoare redusă prevăzută de art. 1025-1032 Cod proc. civilă (Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă), ca pârâtul B. A. I. să fie obligat la plata sumei de 154,44 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie și trafic de date de tip GPRS, suma de 154,44 lei, reprezentând penalități de întârziere, suma de 4,03 lei, reprezentând dobânzi legale și suma de 327,43 lei taxă de reziliere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare în fapt a cererii formulată pe formularul de cerere, reclamanta a arătat că între . (fosta .) și pârât s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._ din 21 ianuarie 2010, în baza căruia i s-a atribuit codul de abonat nr._. Compania Orange România SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturi în acest sens, facturi ce nu au fost achitate integral de către debitor. Astfel, s-au calculat penalități conform contractului până la concurența debitului principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale conform conform OG 13/2011.
Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea în mod amiabil a prezentului litigiu, însă debitorul nu a înțeles să achite debitul restant.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1025-1032 Cod procedură civilă, art. 969, art. 1073 și art. 1084 Vechiul Cod Civil, Titlul IV, Capitolul I privind Cesiunea de Creanță din Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: Contractul seria_ încheiat la 21 ianuarie 2010 încheiat între Orange România SA și debitor, facturile emise, modul de calcul al debitului, extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare pentru dovada cesiunii, copie CI.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul a înaintat formularul de răspuns prin care a susținut că este de acord cu cererea formulată, numai în privința debitului pe care l-a și achitat, dar nu cu plata penalităților, dobânzilor și a taxei de reziliere. A anexat chitanța nr._ din 16 februarie 2015 privind achitarea debitului în sumă de 154,44 lei.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 21 ianuarie 2010 a fost încheiat Contractul seria_ între . și pârâtul B. A. I., în baza căruia pârâtului i s-a atribuit codul de abonat nr._.
. a cesionat dreptul de creanță față de debitor către E. Investment RO GMBH, iar EOS KSI ROMÂNIA SRL efectuează activități de recuperare a creanțelor cedate în calitate de administrator al activelor. Cesiunea a fost înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Instanța reține că, pornind de la contractul cadru încheiat între . și pârâtul B. A. I., . a emis facturi în sarcina pârâtului, având la bază serviciile de telefonie mobilă prestate. În cadrul Contractului încheiat între părți s-a prevăzut la art.5 că plata trebuie efectuată în termen de 14 de zile de la emiterea facturii, iar la art.1.9 din Termeni și condiții generale că neplata la termen atrage penalități de întârziere de 0,5% pe fiecare zi calendaristică, calculate asupra contravalorii facturii, până la data achitării integrale a debitului.
Conform facturilor atașate la dosar la filele 17-19 ,dosar pârâtul figurează cu următoarele debite: 52,65 lei pentru perioada 26 septembrie 2010-25 octombrie 2010, 103,54 lei pentru perioada 28 iulie 2010-25 septembrie 2010 reprezentând preț pentru serviciile de telefonie mobilă prestate. Reclamanta a precizat faptul că debitul pârâtului este în sumă de 154,44 întrucât facturile emise nu au fost achitate integral de debitor.
Având în vedere că această sumă este mai mică decât cea facturată, în baza principiului disponibilității, instanța va analiza cererea raportat la suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, respectiv suma de 154,44 lei.
Deoarece facturile emise de reclamantă nu au fost plătite la scadență, au fost calculate în sarcina pârâtului penalități de întârziere la plata prețului în sumă totală de 154,44 lei. Modul de calcul al penalităților de întârziere rezultă din prevederile contractuale, în cadrul cărora este stabilit cuantumul de 0,5% pe zi de întârziere.
Anterior promovării cererii s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâtul nu a dat curs solicitărilor.
În ceea ce privește legea aplicabilă sub aspect substanțial, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 cod civil și cele ale art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor. Întrucât contractul dintre părți a fost încheiat la data de 21 ianuarie 2010, când reclamanta a început prestarea serviciilor, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 969 din Codul civil 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale iar potrivit art. 970 din același act normativ convențiile trebuie executate cu bună-credință. Art. 1073 din Codul civil 1864 prevede că creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârât, dar acesta și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor din data de 27 septembrie 2010 și 27 august 2010, ulterior introducerii acțiunii, respectiv la data de 16 februarie 2015 ,prin achitarea debitului în sumă de 154,44 lei.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța reține că penalitățile au fost calculate în conformitate art. la art.1.9 din Termeni și Condiții generale, procentul fiind de 0,5 % pe zi de întârziere. Clauza contractuală menționată are natura juridică a unei clauze penale prin care părțile au înțeles să stabilească anticipat prejudiciul suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor contractuale.
Potrivit art. 1084 Codul Civil 1864, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit.
Având în vedere că penalitățile au fost calculate în conformitate cu dispozițiile contractuale, reclamanta optând pentru calculul acestora până la concurența debitului principal, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata sumei de 154,44 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
În privința capătului de cerere privind dobânda legală, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar conform art. 2 din același act normativ, în cazul în care, potrivit prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi penalizatoare și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. Așadar, creditorul unei obligații bănești poate solicita obligarea la plata dobânzii legale numai în măsura în care în conținutul clauzei penale nu s-a prevăzut nivelul penalităților de întârziere la care se obligă debitorul.
În speță, părțile au convenit, potrivit art. art.1.9 din Termeni și Condiții generale, atât cu privire la curgerea penalităților de întârziere în caz de neplată la termen, repectiv termenul de 14 zile de la data emiterii facturii, cât și cu privire la cuantumul acestora, respectiv procentul de 0,5 % pe zi de întârziere. În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta nu are un drept de opțiune între clauza penală (sub forma dobânzii contractuale) și dobânda legală, fiind obligată, în temeiul art. 2 din Ordonanța nr. 13/2011 raportat la art. 1088 și art. 969 Cod civil, să obțină valorificarea clauzei penale astfel cum a fost convenită cu pârâtul.
În consecință, având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata de dobânzi legale penalizatoare aferente prețului serviciilor de telefonie mobilă, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cel de-al patrulea capăt de cerere, referitor la plata sumei de 270,02 lei de către pârât, reprezentând taxă de reziliere, instanța reține că aceasta este stipulată în art. 1.16 din documentul Termeni și Condiții Generale, la secțiunea Rezilierea contractului, fiind vorba de o obligație a pârâtului ce are drept condiție a priori încetarea contractului dintre părți prin modalitatea rezilierii. Potrivit acestui articol, Contractul poate înceta, prin reziliere, la inițiativa Orange România, fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea vreunei alte formalități, la data menționată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de către Orange România. Având în vedere că reclamanta nu a atașat la dosar nicio dovadă care să ateste faptul că a dorit încetarea contractului prin modalitatea rezilierii, instanța va respinge acest capăt de cerere, de plată a sumei de 327,43 lei cu titlu de taxă de reziliere, ca nefiind întemeiat.
Pentru aceste considerente acțiunea reclamantei urmează a fi admisă în parte, în sensul de a se constata achitat debitul cu obligarea pârâtului la plata penalităților și respingerea celorlalte capete de cerere.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art. 1031 alin. (1) și art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Instanța constată că există la dosar înscrisul din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamantă, respectiv achitarea taxei judiciare de timbru, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, pârâtul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamantei și, prin urmare, va obliga pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta . SRL, cu sediul în București, ..10 A,sector 2, CUI_, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J40/_/2002, cont IBAN RO09BRDE445SV_, deschis la BRD-GSG D., împotriva pârâtului B. A. I., CNP_, domiciliat în ., jud. V..
Constată că debitul în sumă de 154,44 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie și trafic de date de tip GPRS a fost achitat.
Obligă pârâtul B. A. I., să plătească reclamantei suma de 154,44 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitul datorat.
Respinge capetele de cerere privitoare la dobânda legală și taxa de reziliere.
Obligă pârâtul B. A. I. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Prezenta hotărâre este executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică din 29 aprilie 2015.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, C. C. C. |
Red. D.E.J. 06.05.2015
Tehnored. 4 ex./C.C. 06 Mai 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2709/2015. Judecătoria BÂRLAD | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1152/2015.... → |
|---|
