Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1515/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1515/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2559/189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1515/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor S. E. CYPRUS LIMITED PRIN ADMINISTRATOR ACTIVE . SRLcu sediul în București, Calea Ș. V., Clădirea Central Business Park nr.133, Corp B, . și pe debitor G. (C.) C. domiciliată în Bârlad, . L. nr.46, jud.V., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: - debitor - G. (C.) C. și - creditor - S. E. CYPRUS LIMITED PRIN ADMINISTRATOR ACTIVE . SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Verificînd în temeiul art.131 cod pr.civilă competența de soluționare a cererii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art.1016 cod pr.civilă, art.94 pct.1 cod pr.civilă și art.107 cod pr.civilă.
Instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisuri în temeiul art. 255 cod pr.civilă rap.la art.1021 cod pr.civilă/
Instanța ia act că debitoarea nu a solicitat probe în temeiul art.205 cod pr.civilă.
Estimează durata de soluționare a cauzei cu finalitate la termenul de astăzi, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
În urma deliberării în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 21.05.2015 sub număr de dosar_, repartizat în temeiul art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești în mod aleatoriu prezentului complet civil –C. civil 2 creditoarea S. E. Cyprus Limited a chemat în judecată debitoarea G. ( C.) C. solicitând emiterea unei ordonanțe de plată pentru recuperarea debitului în cuantum de 12.127,57 lei reprezentând debit și penalități, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că, a încheiat cu Orange România SA Contractul de cesiune de creanțe_ prin care au fost transferate drepturile și obligațiile rezultate din mai multe contracte de abonament, printre care și contractul încheiat cu debitoarea G. (C.) C., contract prin care Orange se obligă la furnizarea serviciilor de telecomunicații către beneficiar, în schimbul achitării sumei lunare cu titlu de abonament lunar. Pentru neachitarea contravalorii facturilor în cuantum de 1686,56 lei . a suspendat serviciile și a reziliat contractul. La data de 05.11.2014 a transmis debitoarei notificarea de cesiune, ulterior a transmis și alte înștiințări de plată prin care i s-a adus la cunoștința acesteia valoarea debitului și necesitatea îndeplinirii obligațiilor de plată rezultate din contract. Suma datorată de debitoare este în valoarea de 12.127,57 lei și este compusă din valoarea facturi neachitate în cuantum de 1686,56 lei, penalități de întârziere în cuantum de 4658,86 lei și taxa de reziliere în valoarea de 8754,45 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1013-1016 Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost timbrată taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
B. Apărările formulate
Debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a arăta probele și mijloacele de apărare.
C. Probe
Au fost atașate cererii de chemare în judecată copii de pe înscrisurile pe care creditoarea și-a întemeiat acțiunea.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
II. În fapt:
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
La data de 15.01.2013 a fost încheiat Contractul de abonament pentru servicii seria_ între . și debitoarea G. ( C.) C..
În temeiul contractului, . a prestat servicii de telefonie în valoare de 1686,56 lei conform facturilor fiscale menționate în extrasul de cont depus la dosar.
Creanța deținută de . a fost cesionată către S. E. Cyprus Limited fiind înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Deoarece facturile emise de . nu au fost plătite la scadență, au fost calculate în sarcina debitoarei penalități de întârziere.
Tot astfel, a fost calculată și taxa de reziliere.
IV. În drept, în ceea ce privește fondul cererii:
Potrivit art. 1013 alin. 1 C.proc. civ. titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Art. 1018 alin. 3 C.proc. civ, stabilește că în citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului. sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
În conformitate cu dispozițiile art. 1020 C. proc. civ. dacă debitorul contestă creanța instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților (…).
Creanța este certă în sensul dispozițiilor art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Potrivit art. 662 alin. 3 C.proc. civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui.
Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Din textele legale de mai sus reiese că cererea prin care se declanșează procedura ordonanței de plată trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile generale și trei condiții speciale de admisibilitate.
În primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.
În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
A treia condiție de admisibilitate se referă la mijlocul de probă prin care s-ar putea face dovada creanței pretinse de creditor, în sensul că pot fi folosite înscrisurile.
V. Soluția instanței
I. Asupra debitului principal
Raportându-se la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condițiilor de admisibilitate în ceea ce privește debitul principal, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în parte.
Astfel, creanța invocată de creditoare este certă, întrucât rezultă din înscrisurile depuse la dosar care o constată, respectiv Contractul de abonament pentru servicii nr. seria_ între . și debitoarea G. ( C.) C., însușit prin semnarea acestuia de către debitoare, în temeiul căruia, creditoarea a emis facturile fiscale. Tot astfel, față de împrejurarea că debitoarea nu a depus întâmpinare, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 1018 alin. 3 C.proc. civ, apreciind această împrejurare ca fiind o recunoaștere a debitului.
Creanța este lichidă, întrucât cuantumul este determinabil prin contract și determinat prin facturile fiscale, emise în baza contractului, cât și exigibilă în termen de 14 zile de la data facturării, conform art. 5 din contract.
Aceasta creanță are corelativă o obligație de plată a unei sume de bani și este probată prin înscrisurile de la dosar, opozabile debitoarei.
În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța găsește acest capăt de cerere întemeiat în parte. Instanța constată că potrivit art. 5 din contract, părțile au convenit în mod valabil clauza penală conform căreia, în cazul neachitării facturii în condițiile prevăzute de contract, furnizorul va putea impune penalități de 0,50 %/zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate (…).
Instanța reține că reclamanta, în cererea formulată, a pretins și calculat penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere cuantificată la suma de 4.658,86 lei.
Instanța va avea în vedere protecția urmărită de Directiva 93/13/CCE cât și jurisprudența Curții Europene de Justiție în care Curtea a hotărât că instanța națională este obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (de exemplu Hotărârea Mostaza Claro, C 168/05).
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o constata îndeplinită în cauză.
Instanța apreciază că stipularea acestui mod de calcul a unei penalități de 0,5% pe zi de întârziere, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Astfel, din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, debitoarea neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că aceasta a avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de toate clauzele inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor.
De asemenea, în ipoteza acordării penalităților de întârziere într-un cuantum ridicat, până la data plății efective, moment care este incert, suma penalităților ar fi exagerată, depășind cu mult debitul principal. Instanța constată că prin modul în care s-a făcut evaluarea acestui prejudiciu reclamanta urmărește obținerea unui profit, iar nu evitarea pierderii provocate de întârziere.
Față de aceste motive, instanța va obliga debitoarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,50% pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării efective a debitului, fără să depășească valoarea debitului principal în cuantum de 1.686,56 lei.
Referitor la cererea privind plata taxei de reziliere în cuantum de 8754,45 lei, instanța apreciază că cererea nu poate fi admisă.
Creditoarea a calculat taxa de reziliere, invocând în sarcina debitoarei obligația de plată a sumei de 8754,45 lei.
Instanța relevă aceleași dispoziții privind protecția consumatorului la care a făcut referire la secțiunea precedentă. Mai reține că potrivit literei j liniuța a patra din anexa la Legea 193/2000, este considerată clauză abuzivă clauza care restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale, ipoteză pe care instanța o constata îndeplinită în cauză.
Instanța apreciază că stipularea unei taxe de reziliere, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, debitoarea neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că aceasta a avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de toate clauzele inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a taxei de reziliere.
Întrucât clauza privind taxa de reziliere este discutabilă din punct de vedere juridic, instanța apreciază că nu se impune somarea debitoarei la plata acesteia.
Prin urmare, pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să admită în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de către creditoarea S. Economi Cyprus Limited și va soma debitoarea G. ( C.) C. să plătească suma de 1686,56 lei reprezentând contravaloarea servicii, precum și suma de 1686,56 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru debitul datorat, și va respinge cererea privind contravaloarea taxei de reziliere ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea creditoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, debitorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte cererea de emiterea ordonanță de plată formulată de creditoarea S. E. Cyprus Limited cu sediul în Cipru în Arch. Makariou III, 195, NEOCLEOUS HOUSE, Limassol, înregistrată în Registrul Comerțului din Cipru sub nr.HE_, reprezentată de prin administrator Active . SRL cu sediul în Calea Ș. V., nr.133, Clădirea Central Business Park, Corp B, ., București, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2007, CUI RO21939587 împotriva debitoarei G. (C.) C., CNP:_ domiciliată în Bârlad, . L., nr.46, jud. V..
2. Ordonă debitoarei G. (C.) C., ca în termen de 20 de zile să plătească creditoarei suma de 1686,56 lei reprezentând contravaloare servicii, precum și suma de 1686,56 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitul datorat.
3. Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată pentru suma de 8.754,45 lei reprezentând taxa de reziliere
4. Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
5. Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 1022 C.proc. civ., ce se depune la Judecătoria Bârlad.
6. Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2015.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
Red. B.G.
Tehnored. C.M. 03 Iulie 2015/ 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1485/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1521/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
