Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1509/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1509/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 2578/189/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1509/2015
Ședința publică din 15.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie formulată de reclamanta D. O. domiciliată în Bârlad . . ap. 13 . și cu domiciliul procesual ales în Bârlad la cab. Avocat Chiriece C. . B jud. V. în contradictoriu cu pârâtul R. I. domiciliat în . jud. G., având ca obiect ordonanță președințială - suplinirea consimțământului pârâtului.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc reclamanta - D. O. și pârâtul - R. I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect ordonanță președințială - suplinirea consimțământului pârâtului;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- pârâtul nu și-a exprimat opinia cu privire la cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantă, așa cum i-a fost pus în vedere de către instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
- nu a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către nici una dintre părți;
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de reclamanta D. O..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, la data de 22.05.2015, sub nr._, reclamanta D. O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R. I., ca pe calea ordonanței președințiale să se suplinească acordul pârâtului pentru ca minora R. D.-F., născută la data de 08.08.2011, să călătorească în străinătate împreună cu reclamanta; să se suplinească acordul pârâtului în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora R. D.-F., născută la data de 08.08.2011. A solicitat reclamanta ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, iar ordonanța să fie dată fără citarea părților.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar prin Sentința Civilă nr. 826/2012, pronunțată de Judecătoria Bârlad în cadrul dosarului nr._, s-a admis cererea de divorț, s-a desfăcut căsătoria prin acordul pârtilor, s-a stabilit ca autoritatea părintească față de minora R. D.-F., să fie exercitată de ambii părinți, locuința minorei să fie la mamă.
A explicat reclamanta că minora R. D. F. a fost diagnosticată în data de 05.11.2013 cu pneumopatie trenanta tip obstructiv, astm bronșic intermitent moderat/sever și are nevoie de tratament de specialitate în străinătate, deoarece până în prezent tratamentul prescris nu a avut efectele scontate.
A arătat că a încercat și anul trecut să obțină acordul pârâtului în vederea deplasării în străinătate cu minora pentru investigații medicale, însa acesta a refuzat în mod nejustificat.
În continuare, reclamanta a susținut că după divorț, de creșterea si educarea minorei s-a ocupat ea în mod exclusiv, pârâtul nu s-a mai preocupat de minoră, mai mult, în mod nejustificat acesta refuză să-și dea acordul cu privire la investigații de specialitate în străinătate.
Potrivit art. 996 din Noul Cod de Procedura Civila: „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt."
A precizat reclamanta că trebuie îndeplinite trei condiții pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.
Prima condiție vizează caracterul vremelnic al măsurii solicitate și este realizată prin aceea ca măsura urmează a se dispune până la momentul soluționării definitive a procesului ce are ca obiect exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad sub nr._ .
În ceea ce privește cerința urgenței și această condiție este întrunită având în vedere faptul că au programare la o clinică de specialitate din străinătate.
A susținut reclamanta că este îndeplinită și cerința neprejudecării fondului întrucât în cauza de față instanța nu procedează la soluționarea litigiului între părti, definitiv, ci urmează să adopte o măsură cu caracter temporar până când se va stabili printr-o hotărâre judecătorească definitivă a Judecătoriei Bârlad cu privire la autoritatea părintească.
Cu privire la această condiție instanța va face un examen sumar al fondului determinând astfel de partea cui este aparența dreptului. A arătat reclamanta că aparența dreptului este în favoarea reclamantei: minora se afla în întreținerea sa, se ocupă de creșterea și educarea acesteia, are condiții materiale, are locuința atât în străinătate cât și în țară, există o programare la o unitate medicală de specialitate din străinătate, iar de cealaltă parte pârâtul nu contribuie la creșterea și educarea minorei, mai mult el împiedica luarea unor măsuri ce au ca obiectiv însănătoșirea minorei, punând în pericol prin acest comportament sănătatea minorei.
A explicat reclamanta că obiectul litigiului dedus judecații îl constituie suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora să meargă la medic alături de mama sa în străinătate, precum și pentru emiterea pașaportului simplu pentru minoră.
În concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
În măsura în care există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și minorul, iar instanța judecătoreasca este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materiala și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării si întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.
Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.
Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua in ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu in contextul celorlalte.
Conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 republicata: „Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare."
Potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 republicată „emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17.1 alin. 1 lit. e, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecata care se pronunță în condițiile legii."
Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 248/2005 republicată: „Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:
a) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceștia;
b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;
c) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă;
d) minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă o declarație a ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui supraviețuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, precum și datele de identitate ale însoțitorului respectiv."
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 996 si urm. din NCPC; art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 republicata; art. 17 alin. 2 si art. 30 alin. 1 din Legea nr. 248/2005.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus un set de înscrisuri.
La data de 29.05.2015, a fost înregistrată cererea reclamantei de renunțare la judecarea cererii formulatepe calea ordonanței președințiale (f. 24 ds.)
Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamantă, instanța reține următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului, care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin prevederile art. 9 Cod procedură civilă, manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă, să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța reține că, în cauză, reclamanta a formulat în scris, la data de 29.05.2015, cerere de renunțare la judecată.
În acest context, la termenul de judecată din 02.06.2015, prin raportare la prevederile art. 406 alin.4 C.proc.civ., instanța a solicitat pârâtului să își exprime punctul de vedere relativ la cererea de renunțare.
Față de lipsa oricărui răspuns din partea pârâtului, instanța urmează să aprecieze acest aspect prin raportare la prevederile art. 406 alin.4 teza finală, în sensul existenței unui acord tacit la renunțare.
În considerarea prevederilor art. 406 alin.1 C.proc.civ, potrivit cărora reclamanta poate să renunțe oricând la judecată precum și față de manifestarea de voință a acesteia exprimată în scris prin cererea depusă la data de 29.05.2015, instanța urmează să dea efect actului de dispoziție al părții, pronunțând o hotărâre potrivit art. 406 alin. 6 Cod procedură civilă.
În baza tuturor considerentelor de fapt și de drept dezvoltate, instanța va constata că reclamanta a renunțat la judecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată că reclamanta D. O. domiciliată în Bârlad . . ap. 13 . și cu domiciliul procesual ales în Bârlad la cab. Avocat Chiriece C. . B jud. V. a renunțat la judecata ordonanței președințiale formulate în contradictoriu cu pârâtul R. I. domiciliat în . jud. G..
Cu drept de recurs în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2015.
PREȘEDINTE Pentru grefier H.D.C. aflat în C.O.
T. D. M. Grefier șef
O. – N. A.
Tehnored. Jud. D.M.T. 08.07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2011/2015. Judecătoria BÂRLAD | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 495/2015.... → |
|---|
