Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 348/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 348/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 348/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 348/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier V. M. B.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta Ț. I., domiciliată în Bârlad, .. 32, jud. V. și pe pârâtul Ț. M. C., domiciliat în Bârlad, .. 4, .. B, ., având ca obiect ordonanță președințială STABILIRE PROGRAM VIZITARE MINOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanta Ț. I. asistată de av. C. I., pârâtul Ț. M. C. și martorii P. Capitalina și Ț. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Sub prestare de jurământ, separat, s-a procedat la audierea martorilor P. Capitalina și Ț. E., declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate da dosar.
Pârâtul a adresat martorului Ț. E. următoarea întrebare „ – dacă martorul consideră că în cazul în care minora va fi dusă la domiciliul reclamantei există vreun pericol și de ce?”
Instanța a respins întrebarea adresată de pârât.
Apărătorul reclamantei și pârâtul arată că nu au alte cereri de formulat.
În temeiul art. 244 al. 1 Cod procedură civilă declară închisă cercetarea judecătorească și întrucât cercetarea judecătorească a avut loc în ședința publică instanța apreciază că publicitatea dezbaterilor este asigurată în ședința publică de astăzi, motiv pentru care declară deschise dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul.
Av. C. I., pentru reclamantă, având cuvântul pe fond, arată că între părți există pe rolul instanței dosarul de divorț în care se administrează un probatoriu mai amplu. Problema este că, profitând de lipsa reclamantei, pârâtul a luat fetița și în mod constant o împiedică pe reclamantă să aibă legături cu minora. Timp de 3-4 luni reclamanta s-a întâlnit cu fetița doar de 3-4 ori însă nu la domiciliul reclamantei ci în diferite locații din oraș, sub stricta supraveghere a pârâtului. Pârâtul încearcă să insinueze că reclamanta nu ar vrea să aibă legături cu minora. Această situație nu duce decât la înstrăinarea fetiței de mama sa, reclamanta trebuie să-și ia fetița pentru a se juca cu aceasta, pentru a avea diferite activități.
Solicită să se dispună ca reclamantă să aibă legături cu minora timp de 3 zile pe săptămână, sâmbăta, duminica și într-o altă zi când reclamanta va fi liberă, în funcție de programul de muncă al acesteia, sau măcar 2 zile pe săptămână.
Solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, să se dispună ca reclamanta să ia minora timp de 3 zile la domiciliul său.
Depune la dosar chitanța nr._/02.02.2015 reprezentând onorariu avocat în sumă de 300 lei și extras mesaje de pe telefon.
Pârâtul, având cuvântul pe fond, solicită respingerea cererii motivat de faptul că nu este posibil luarea minorei timp de 3 zile, reclamanta locuiește departe de căminul la care merge minora, reclamanta lucrează mult mai multe ore decât a susținut iar fetița refuză să meargă la locuința reclamantei. Copilul nu este un lucru pe care reclamanta să îl ia și să îl ducă într-un anumit loc. Sunt doar afirmații alte reclamantei că i s-a interzis să ia fetița, nu sunt dovedite iar el s-a opus să fie dusă la locuința reclamantei din cauza condițiilor de igienă. I-a propus reclamantei să vină acasă la minoră și să stea cu ea, i-a propus să o ducă la locuri de joacă amenajate însă reclamanta refuză.
Av. C. I., în replică, arată că o fetiță de 2 ani nu poate hotărî cu care din părinți să stea iar în ceea ce privește condițiile de igienă solicită să se observă că nici pârâtul nu deține condiții excepționale. Cert este că ambii părinți au locuință.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 20.01.2015 sub nr._ reclamanta Ț. I. a chemat în judecată pe pârâtul Ț. M. C. pentru ca, pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească legături personale cu minora Ț. R. E., născută la data de 20.08.2012, prin luarea acesteia timp de 3 zile pe săptămână de dimineața de la ora 8,30 până seara la orele 18,30 la domiciliul său, până a finalizarea dosarului de divorț.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, se află în proces de divorț cu pârâtul, acțiune ce face obiectul dosarului nr._ . Încă de la începutul căsniciei a avut probleme, deoarece soțul său avea un comportament agresiv verbal, apoi și fizic. A fost sancționat contravențional de mai multe ori, deoarece făcea scandal. Pârâtul are mari probleme cu alcoolul, în sensul că, consuma băuturi alcoolice, iar pe fondul acestui consum a devenit mai agresiv. Arată că la data de 27 septembrie soțul său a luat-o de la serviciu cu mașina și în loc să meargă acasă s-a deplasat către un loc pustiu din zona barajului, luându-i telefonul și banii, agresat-o. După acest incident a fost nevoită să se mute la părinții săi împreună cu fetița. În perioada 01.10.-06.10 a fost plecată la Londra la un interviu, iar în acest timp, soțul său a luat-o pe fetiță, interzicându-i să aibă legături cu minora. Minora are 2 ani, fiind foarte atașată de ea, la acest moment suferind că nu poate lua legătura cu ea. Consideră că, acțiunea îndeplinește condițiile cerute de art. 996 și art. 919 C.proc. civ. Pârâtul îi permite să vadă fetița doar în oraș și doar pentru o scurtă perioadă de timp. Poate vedea fetița doar în prezența pârâtului, ocazie cu care pârâtul o amenință.
În drept, a invocat dispozițiile art. 919, art. 996, art. 997, art.998, art.999, art.1000, art. 1001 C.proc. civ. și art. 400 Civil cod civil.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma în cuantum de 40 lei reprezentând taxă judiciară de timbru calculată conform OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
B. Apărările formulate
Pârâtul a depus întâmpinare la acțiunea promovată de reclamantă pe cale de ordonanță președințială prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea unui alt program de vizitare a minorei de către mamă.
În fapt, pârâtul arată că reclamanta face afirmații nereale cu privire al persona sa și al comportamentul său, și încearcă să îl denigreze. Faptul că reclamanta a plecat la Londra, la prietenul său, lăsând-o pe minoră cu mama ei, l-a determinat să o ia pe fetiță la locuința sa. În prezent minora este bine îngrijită, iar el nu i-a interzis niciodată să aibă legături cu minora, dimpotrivă a rugat-o să o vadă la domiciliul său, să aibă o relație amicală, însă reclamanta refuză comunicarea. Recunoaște că nu lăsat fetița la domiciliul mamei, motivând că fetița refuză locuința mamei sale. Susține că locuința mamei este un loc periculos, iar condițiile de igienă sunt modeste. Minora frecventează grădinița cu program prelungit nr.2 și are programul de la ora 7,30 la 16,30, iar locuința reclamantei este foarte departe de cămin. Este de acord ca minora să aibă legături cu mama sa, însă nu la locuința bunicii materne, întrucât viața copilului este în primejdie. Susține că i-a sugerat reclamantei să vină la locuința sa ori de câte ori dorește, iar dacă dorește să o vadă 3 zile pe săptămână să închirieze o garsonieră cu condițiile necesare unei creșteri și dezvoltări normale. Este de acord cu următorul program de vizitare: sâmbătă de la ora 9 până la ora 18,00, duminică de la ora 9,00 până la ora 19,00.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.proc. civ.
Instanța a calificat cererea reconvențională ca fiind apărări de fond, având în vedere că pârâtul nu estre titularul dreptului de a solicita în numele reclamantei un program de vizită a minorei, însă poate propune în apărare un alt program de vizitare.
C. Probe
Reclamanta a depus la dosar următoarele copii de pe înscrisuri: acte de stare civilă, Decizia civilă 39/A de la data de 15.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalul V..
Pârâtul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, Decizia civilă 39/A de la data de 15.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalul V., Adeverința nr. 1 din data de 05.1.2015 emisă de Inspectoratul Școlar Județean V.-grădinița cu program prelungit nr. 2 Bârlad, adresa nr._ din data de 12.01.2015.
În cauză a fost administrată cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu martorii P. Capitalin și Ț. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
II. În fapt:
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta Ț. I. și pârâtul Ț. M. C. sunt căsătoriți. Din relația de căsătorie a rezultat minora Ț. R. E., născut la data de 20.08.2012.
Cu nr._ pe rolul Judecătoriei Bârlad a fost înregistrată cererea privind desfacerea căsătoriei încheiate între părți, stabilirea exercițiului autorității părintești și a locuinței minorei Ț. R. E..
Prin Decizia civilă nr. 39/A de la data de 15.01.2015 a Tribunalului V. pronunțată în dosarul nr._, cererea de stabilirea a locuinței minorei la mamă până la soluționarea dosarului de divorț a fost respinsă.
III. În drept:
Potrivit art.996 alin.1 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
A.. 5 al aceluiași articol, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu mai ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului. Îndeplinirea unei singure cerințe impuse de lege nu este suficientă pentru a deduce existența ori pentru a complini absența celorlalte condiții.
IV. Concluzia instanței
Raportând situația de fapt la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condițiilor de admisibilitate mai sus menționate instanța reține următoarele:
Ordonanța președințială constituie o procedură specială, prevăzută de art. 996-1001 C.proc. civ., în vederea rezolvării provizorii a unor situații al căror caracter grabnic nu îngăduie să aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Condițiile ordonanței președințiale se analizează în raport de circumstanțele obiective ale speței.
În prezent, copilul este de vârstă mică de aproximativ 3 ani, vârstă la care începe să dezvolte și să stabilească legături de atașament conștient cu peroanele din jurul său. Prin definiție, la această vârstă, copilul este receptiv la nou și la stabilirea unor legături de dependență cu părintele cu care locuiește, dar este foarte influențabil de acesta. Vârsta minorei și faptul că este fetiță conduce la concluzia că are nevoie de mamă, prezența acesteia fiind necesară în viața minorei pentru ca minora să se dezvolte armonios.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, P. Capitaliana și Ț. E. rezultă că, din luna octombrie 2014 și până la acest moment, întâlnirile dintre fetiță și mama ei au fost puține (3-4 ori), de scurtă durată (aproximativ 1 oră), în locuri publice ( în fața bisericii, în fața primăriei, la cofetărie), în prezența tatălui.
Instanța apreciază, că dată fiind vârsta minorei, condițiile întâlnirilor cu mamei ei vor determina, inevitabil, o distanțare a minorei de mama ei, cu consecințe de durată asupra dezvoltării minorei. De altfel, așa cum pârâtul a susținut, minora nu dorește să meargă la bunica maternă să locuiască, motivând că sunt purici.
Se remarcă că, minora a locuit în permanență cu tatăl său, atât în timpul relației de căsătorie, cât și după despărțirea în fapt, doar pentru o anumită perioadă de timp - aproximativ o săptămână a locuit la locuința mamei, și astfel, a fost lipsită de prezența mamei un timp îndelungat. Acest aspect este de natură să creeze o prezumție simplă de influențare afectivă puternică a minorei de către tată, având în vedere dezvoltarea psihologică a minorei la această vârstă.
Față de aceste aspecte, apreciază instanța că pericolul distanțării minorei de mama sa, împrejurare care are efect asupra dezvoltării, impune stabilirea de urgență a posibilității menținerii de relații personale ale minorei cu mama ei. Deși pârâtul susține că este de acord ca minora să-și vadă mama, în concret, modalitatea în care a facilitat întâlnirile dintre mamă și minoră dovedesc contrariul.
Discuțiile telefonice purtate între cei doi soți și consemnate în înscrisurile depuse la dosar dovedesc că aceștia nu sunt în măsură să colaboreze pentru a asigura un climat normal pentru dezvoltarea unor legături firești cu mama. Conflictul și disputa cu privire la situația fetiței au determinat o lipsă de comunicare între cele două părți și temeri nejustificate cu privire la situația fetiței.
Împrejurarea că părțile se află în conflict, cât și faptul între cei doi există neînțelegeri cu privire obținerea stabilirii locuinței fetiței conduc la concluzia că, prezența reclamantei alături de minoră și pârât, pe parcursul programului de vizitare nu va face decât să amplifice tensiunile deja existente între părți și care s-ar reflecta în dezvoltarea minorei.
Așa cum s-a reținut, puținele întâlniri ale minorei cu mama sa s-au petrecut în prezența tatălui, pentru un timp scurt. Modalitatea de întâlnire între mamă și fetiță nu este de natură să mențină o relație normală între cele două. Lăsarea minorei sigură cu mama pentru aproximativ 10 minute în cofetărie, cât timp tatăl a mers la baie, episod relatat de martorul Ț. E. nu este suficientă pentru a stabili legări firești, normale, trainice între mamă și fiică.
Apreciază instanța că se impune ca minora să fie luată și găzduită de reclamantă, fără tată, în intervalul programului de vizitare, întrucât, altfel, nu s-ar putea reconstrui legătura normală între mamă și copil, singurele împrejurări în care reclamanta ar avea ocazia să se apropie de minoră sunt viciate de influența tatălui sau mai mult afectate de discuțiile contradictorii dintre cei doi părinți și de atitudinea acestora.
Pârâtul a invocat că, reclamanta nu deține condiții bune de locuit la locuința mamei sale. Din referatul de anchetă socială efectuat la locuința mamei în procesul de stabilire locuință minor, s-a reținut că, imobilul este format din două camere și o bucătărie. Locuința are toate utilitățile ( apă, curent, gaz, curent electric) și este utilată, însă starea de igienă este modestă. În cele două camere locuiește familia extinsă, respectiv mama reclamantei, fratele, soția acestuia și copilul în vârstă de 2 ani.
Pe de altă parte, din referatul de anchetă efectuat la locuința pârâtului, unde minora locuiește în mod efectiv, rezultă că, imobilul apartament are două camere și dependințe are toate utilitățile necesare, este mobilat și întreținut, oferă condiții bune de locuit. Cu toate acestea, din declarația martorului Ț. E. rezultă că apartamentul în care stă minora are încălzire electrică, iar apa caldă se obține prin încălzire pe aragaz.
Deși condițiile oferite de reclamantă minorei nu sunt dintre cele mai bune (condiții de igienă), așa cum ar rezulta din referatul de anchetă socială reținut în considerentele hotărârilor judecătorești, se apreciază că, acestea nu sunt de neremediat, prin eforturi acestea putând fi înlăturate și, astfel nu pot fi reținute că sunt de natură să pună în pericol siguranța minorei.
Reclamanta a solicitat ca minoră să fie luată timp de 3 zile pe săptămână de dimineață de la ora 8,30 până seara la orele 18,30 la domiciliul reclamantei.
Din Adeverința nr. 1 din data de 05.01.215 emisă de Inspectoratul Școlar Județean V. rezultă că minora Ț. R. E. frecventează grupa mică, în fiecare zi, de la ora 06,00 până la ora 18,00.
În raport de programul copilului se apreciază că luarea minorei la locuința mamei nu se poate realiza decât la sfârșit de săptămână. Luarea minorei în cursul săptămânii în ziua liberă a mamei care nu a putut fi precizată nu este în interesul minorei, care mergând la grădiniță, în cursul săptămânii are un program încărcat.
Pe de altă parte, pârâtul a fost de acord ca minora să mențină legături personale cu minora sâmbătă de la ora 9,00 până la ora 18,00 și duminica de la ora 9 până la ora 19,00.
În raport de programul săptămânal al minorei, apreciază instanța că, interesul superior al minorei reclamă ca minora să mențină legături personale cu mama sa prin luare minorei la locuința mamei, în fiecare sâmbătă de la ora 9,00 la ora 18, 30 și în fiecare duminică de la ora 9,00 până la ora 14,30, având în vedere că minora urmează să meargă a doua zi la grădiniță.
Asupra cheltuielilor de judecată
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 320 lei reprezentând onorariu avocat și taxa judiciară de timbru
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 320 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte cererea formulată pe cale de ordonanță președințială formulată de reclamanta Ț. I. CNP:_ domiciliată în Bârlad, ..32, jud. V. în contradictoriu cu pârâtul Ț. M. C. CNP:_ domiciliat în loc. Bârlad, .. 4, ., ., jud. V..
2. Încuviințează ca, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad cu nr._, reclamanta Ț. I. să aibă relații persoanele cu minora Ț. R. E., născută la data de 20.08.2012, prin luarea minorei la locuința mamei, în fiecare sâmbătă, de la ora 9,00 la ora 18, 30 și în fiecare duminică de la ora 9,00 până la ora 14,30, cu obligația cu obligația reclamantei de a lua și a readuce minora la locuința pârâtului la sfârșitul programului de vizitare.
3. Obligă pârâtul să ramburseze reclamantei suma de 320 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
4. Numai cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, potrivit art. 999 alin. 1 C.proc.civ.
5. Pronunțată în ședința publică de astăzi, 03.02.2015.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, V. M. B. |
RED. B.G.
Tehnored. V.B. 05 Februarie 2015/ 4 ex.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 361/2015. Judecătoria BÂRLAD | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 228/2015.... → |
|---|
